Ziarul “Argumeti i Fakti – Federatia Rusa, Nr.22/2011. Acest prestigios ziar apare in 50 de tari, in tot spatiul ex-sovietic si UE. Acest ziar are un tiraj de 3.000 000 exemplare.

 

Articol / interviu Gabriel Antoniu Lavrincic

ROMANUL CU “SUFLET RUSESC”

Scrisorile primite de la pionierii din URSS – in Cartea Recordurilor

- Salutari din Transilvania - Gabriel Antoniu Lavrincic Campion Mondial Absolut -

In anul 1987 un copil in varsta de 11 ani, dintr-un orasel din Romania a inceput sa corespondeze cu pionieri din URSS, din dorinta de a invata limba rusa si a decoperi cat mai multe lucruri despre Uniunea Sovietica. In cativa ani acest copil a primit aproximativ 4 milioane de scrisori si a invatat limba rusa la perfectie.

Azi s-a pastrat o mica parte – 22 018 scrisori. Restul au cazut prada mucegaiului sau pur si simplu s-au imprastiat. Multe dintre tarile care figureaza pe adresele expeditorilor nu mai sunt pe harta lumii…. Insa exista un Record Mondial la corespondenta – in luna mai 2011 a fost stabilit oficial de Cartea Recordurilor Guinnes (Ziarul “Argumenti i Fakti” a scris despre acesta in numarul trecut – 21).

In momentul de fata campionul mondial absolut la corespondenta, Gabriel Antoniu LAVRINCIC, locuieste in Transilvania, vorbeste 10 limbi straine si ocupa functia de director comert export intr-una dintre cele mai mari companii din Romania. Se pregateste sa deschida un muzeu – Muzeul Corespondentei, sa redacteze un dictionar rus – roman si mai mult decat atat doreste sa demonstreze Uniunii Europene ca limba rusa este o limba “mare, frumoasa si bogata” care merita sa fie invatata.

“Limba rusa mi-a schimbat toata viata, si eu pretuiesc foarte mult acest lucru - povesteste Gabriel corespondentului Argumenti i Fakti – iar muzica ruseasca este unica in lume, de neegalat, atunci cand o asculti, patrunde direct in inima omului producand mari emotii…..Daca trece o singura zi si eu nu citesc o pagina in limba rusa sau nu ascult o melodie ruseasca, simt ca parca ma imbolnavesc serios. Cu siguranta sunt roman cu “suflet rusesc!” ”

De la Katyusha la Visotsky

Buna ziua, dragul meu prieten Gabriel! Iti trimit un fierbinte salut din URSS, din orasul Permi care este situat pe raul Kama! Tatal meu lucreaza la Polul Nord operator iar mama mea intr-o rafinarie mare de petrol....“

- Spuneti va rog cum a fost atunci cand in oraselul dvs au sosit munti de scrisori, probabil ca factorii postali v-au “iubit”….?

- La inceput primeam scrisori in cantitati mai mici, pe o perioada de 8-9 luni am corespondat cu un cerc restrans de prieteni. In comuna mea natala stia deja toata lumea ca primesc scrisori din URSS, postaritele de obicei veneau direct la scoala si imi aduceau scrisorile. Insa o data s-a intamplat ca a venit o postarita la mine la scoala sispre surprinderea mea nu mi-a adus nici o scrisoare, insa m-a invitat sa merg cu dansa la oficiul postal, cand am ajuns la posta am incremenit – jumatate din incapere era plina cu scrisori: toate aceste scrisori imi erau adresate mie! A trebuit sa-mi chem prietenii si colegii de la scoala care m-au ajutat sa car aceste scrisori cu carucioarele si nu odata le-am incarcat intr-o caruta….Apropo, de toata aceasta treaba nu s-a minunat doar posta romana ci si Militia (Securitatea). Se pare ca drept spion nu m-au luat, insa m-au cautat de mai multe ori si mi-au pus o multime de intrebari. Eu le-am raspuns sincer povestindu-le ca totul a inceput cu iubirea vietii mele – limba rusa.

Bunicul meu, in timpul celui de al II – lea Razboi Mondial a fost prizonier, timp de 2 ani intr-un lagar de razboi in URSS. De mic copil, mi-a povestit foarte multe lucruri despre soldatii sovietici, despre obiceiurile rusilor, imi canta cantece rusesti printre care “Katyusha” si a facut tot posibilul sa-mi explice insemnatatea “sufletului rusesc”. Bunicul meu a adus cu el din Rusia iubirea pentru cultura si limba celor care l-au tinut captiv…. In momentul de fata bunicul meu are frumoasa varsta de 89 ani si se simte excelent.

Dupa aceea a urmat cantecul “Parus”(=Corabia) a lui Valdimir Visotsky.

Cu ocazia zilei mele de nastere parintii mei mi-au daruit un aparat de radio, pe vremurile acelea acesta era un cadou regesc, asa ca mie imi placea tare mult sa ascult posturi de radio din strainatate si sa ascult muzica emisa de acestea. Odata, din intamplare am receptionat un post de radio sovietic, care transmitea acest cantec. Acest cantec superb m-a miscat profund! In acel moment eu nu am inteles nimic din cantecul respectiv, iar de Vladimir Visotsky nu stiam nimic, insa melodia, limba si intonatia pur si simplu m-au vrajit.

Exact in aceeasi perioada am mers intr-o tabara pionereasca internationala unde am facut cunostinta cu pionieri din URSS si atunci m-am indragostit definitiv, pana peste cap de limba rusa. Intors acasa am inceput sa studiez limba rusa de unul singur.

A urmat o corespondenta cu copii de varsta mea pe care i-am cunoscut prin intermediul ziarului “Pionerskaya Pravda”. La inceput am raspuns la fiecare scrisoare in parte, insa la scurt timp primeam atatea scrisori incat cu greu aveam timpul fizic sa le citesc dar sa le si raspund la toate. Asa ca mi-am organizat munca in felul urmator: aveam un caiet mare studentesc in care imi notam toate intrebarile prietenilor mei din URSS si le raspundeam prin intermediul ziarului sus amintit.

Scrisorile incarcate cu ruble

“Draga Gabriel! Iti scrie prietenul tau Andrey din Novgorod. Iti multumesc pentru vederile si timbrele trimise! Eu colectionez marci postale despre fotbal. Scrie-mi despre tara ta si orasul tau, cum este viata acolo la voi si ce fel de obiceiuri aveti ....”

- O secunda va rog, uitati aici o scrisoare de la Lena din Celyabinsk, aici subiectul este trimiterea unei ruble in scrisoare. Asta ce vrea sa insemne? Daca in fiecare scrisoare era inclusa cate o rubla, atunci ….ho ho ho! Atunci dvs ati fost un milionar! Povestiti va rog prin ce metode pionierii “ascundeau” banii in scrisori?

-Eu i-am rugat pe prietenii mei sa-mi trimita monede sovietice pentru colectia mea personala, insa eu aveam slabe sperante ca va ajunge vreun banut la mine. Stiam ca o sa-i scoata din scrisori “pe drum” – din cauza asta am primit foarte multe plicuri deschise grosolan, rupte chiar.

- Inseamna ca intrebarea despre “iubirea” factorilor postali are o cu totul alta esenta….

- Insa cateva scrisori in care s-au trimis bani au ajuns intacte: in total am primit 280 de ruble in bancnote de hartie si aproximativ un kilogram de monede (kopieci). Aceasta frumoasa colectie neaparat o sa fie expusa in muzeul pe care eu doresc sa-l deschid. La randul meu le trimiteam copiilor sovietici marci postale, vederi cu Romania si desigur multe alte lucruri pe care mi le cereau.

- Spuneti va rog, daca in momentul de fata ati mai pastrat contactul cu prietenii sovietici de ieri?

- Cu cativa dintre ei tin legatura si comunic in continuare. Cu un prieten de corespondenta nu demult m-am intalnit in Spania. Dupa o corespondenta de peste 20 de ani fara intrerupere. Cu toate ca in aceasta lunga perioada noi nu ne-am vazut deloc, insa stiam totul unul despre celalalt: unde a studiat, ce note a primit, ce materii i-au placut, la ce facultate a datexamen, cand s-a casatorit, cand si-a cumparat motocicleta sau masina. Noi ne scriam totul, despre toate maruntisurile vietii care insa adunate la un loc ne reprezinta pe noi si copilaria/adolescenta noastra, da, intr-adevar asa era atunci…

- Acuma toti tinerii corespondeaza doar pe Internet.

- Da, asa este, din pacate tinerii de azi nu au scris niciodata o scrisoare pe hartie cu mainile lor. Se pot spune foarte multe despre minusurile si plusurile generate de aceasta situatie, insa progresul si viata dicteaza legile ei, vremurile se schimba. Trebuie sa ne adaptam la actiune si sa mergem inainte, cel mai important este ca adaptarea sa fie facuta cu cap si masura. Si eu, in contextul profesional utilizez posta electronica. Cu toate ca imi lipseste magia si farmecul pe care il ofera corespondenta scrisa pe hartie. Atunci cand corespondam cu prietenii mei sovietici asteptam raspunsul cate 2-3 saptamani si era tare palpitant…..

Tocmai de asta ideea de a deschide un muzeu al corespondentei a venit din dorinta de a arata adolescentilor din noua generatie cum corespondam noi la vremea respectiva. Sa vada cu ochii lor cum erau plicurile, marcile postale, vederile – toate acestea sunt lucruri care tin de civilizatia umana si nu trebuiesc uitate. Trebuie sa stiti ca unele sunt unice. Pentru mine fiecare scrisoare are viata ei, are o soarta si un caracter aparte. Din contextul acestor scrisori se poate face un tablou general prin care se poate vedea cum se traia atunci, cum se petrecea timpul liber, ce pasiuni aveam, ce ne placea sau ce ne displacea – acest tablou reprezinta istoria umana si nu este o gluma deloc. Aceasta este istoria tarii dumneavoastra scrisa in scrisori de generatia tanara a vremii respective.

Nici prieten, nici dusman, doar asa ….

„Iti scrie prietenul tau din Uniunea Sovietica, din orasul Murmansk, regiunea arctica (situat in peninsula Kola, aproape de Finlanda). Numele meu este Smirnov Jenya. Am 13 ani si sunt in clasa 7 M. Noi invatam 14 materii. Eu invat bine, insa la muzica mai primesc cate o nota de 3. Peste 3 zile la noi o sa fie sarbatoare mare – 9 Mai. In tara noastra avem 5 sarbatori nationale mari....”

- Dumnavoastra spuneti ca trebuie sa ne adaptam. Cum v-ati adaptat la noile vremuri dupa caderea URSS, pentru ca unii dintre prietenii estici de ieri ai rusilor arunca cu pietre in Rusia?

- Slava Domnului ca eu sunt intr-o situatie care imi permite sa-mi exprim opinia. Din pacate acesti prieteni au uitat cu desavarsire ce bine au trait sub aripile URSS. Atunci nu exista somaj si saracie….Cum URSS-ul s-a destramat toti acesti prieteni s-au aruncat (s-au vandut) in bratele altor tari (stiti bine despre ce va vorbesc), au si “infulecat” in graba capitalismul vestic pentru care nu erau pregatiti nici economic, nici psihologic si pana la urma au inteles ca mierea nu este atat de dulce pe cat li s-a promis. Vestul ne-a raspuns exact cu cuvintele lui Visotsky: “nici prieten, nici dusman, doar asa….”Cu totii se vor convinge ca in contextul geografic in care traim numai Rusia este capabila sa-si ajute vecinii si sa mentina cu ei o prietenie reciproca fara a se razbuna din cauza unor evenimente istorice. Nu este sanatos asa dintr-o data sa se rupa la comanda, relatiile traditionale in care se includ relatii politice, economice si culturale.

Pe langa toate aceste lucruri, raman stupefiat atunci cand oameni inteligenti cu o pregatire universtitara adecvata identifica Rusia cu comunismul. Eu si acum, de multe ori observ la unii cum le sclipeste frica in ochi la auzul cuvantului “Rusia”.

In aceasta situatie indiferent unde m-as afla sau cu cine as vorbi, intodauna incep sa-mi conving interlocutorul cu argumente clare despre aceasta parere gresita.

Si inca ceva, eu am lucrat in mai multe tari din Europa de Vest . Aproape peste tot se invata limbile: engleza, franceza, spaniola s.a.m.d., insa in toate statiunile si centrele de afaceri europene este nevoie de specialisti cu cunsotinte de limba rusa.

Expresia limba “mare, frumoasa si bogata” este demonstrata demult. Cultura rusa este unica, ocrotiti-o, nu o lasati prada americanismelor, cum de exemplu alte tari permit acest lucru. Eu calatoresc destul de des in Rusia, si constat cu parere de rau cum aceasta influenta slabeste tara voastra. Haideti sa luam de exemplu sistemul de educatie din UE.

Aproape fiecare om nascut in URSS sau Estul Europei este ca si o enciclopedie ambulanta. In schimb absolventii universitatilor din Vestul Europei, desigur pot fi buni specialisti pe linia lor profesionala insa ca si cultura generala nu ii putem include in aceeasi categorie. Si acum acest sistem de invatamant mizerabil la distanta patrunde si in tara dvs. Elevul sau studentul trebuie sa mearga la scoala, trebuie sa stea in banca. Nici un computer nu poate substitui comunicarea umana directa. De cand am fost prima data in Rusia si pana acum, acolo s-au schimbat multe, insa in metrou lumea citeste in continuare carti. Va intreb, dvs ati vazut oameni care citesc carti de exemplu in metrourile americane? Daca o sa vedeti vreodata eu va garantez ca este vorba de un cetatean plecat din spatiul ex-sovietic.

Proiectul de care ma ocup in momentul de fata este conceperea si editarea unui ghid de conversatie rus – roman si un dictionar rus – roman. In ultimii 20 de ani s-au editat doar doua, dar imi este rusine sa ma uit la ele!

Telul meu suprem este nu numai de a promova si raspandi limba rusa in Romania dar si de a demonstra intregii Uniuni Europene ca aceasta limba este frumoasa, bogata si ca merita sa fie studiata.

 

Text: Margarita Stewart – Director Russian Media Services

Satu Mare – Romania

www.aif.ru