Din tot vârtejul creat de alegerile prezidenţiale în spaţiul carpato-danubiano-pontic, au rămas la suprafaţă aceste vorbe: „România lucrului bine făcut”. Le putem întâlni şi acum, pe afişele înfăţişând figura de „homo teutonicus” a preşedintelui proaspăt ales. Pe stâlpi, pe panouri, pe bannere şi pe geamurile de la sediile unor partide politice, această lozincă se insinuează obsesiv în ochii trecătorilor.

Între noi fie vorba, această lozincă  reprezintă dorinţa secretă a românilor, sătui de debandada existentă în structurile statului, în societate, în viaţa de zi cu zi. Pentru că o viaţă dusă în absenţa unor reguli stricte, sub influenţa hazardului şi a legii junglei a ajuns de nesuportat. Delăsarea şi ignoranţa din spatele principiului „Las’ că merge şi aşa” stau la baza  funcţionării unui stat  corupt şi indolent cu cetăţenii săi. Stat în care doar jaful sistematic şi închinarea la porţi străine reprezintă un lucru bine făcut.

Poate că această dorinţă secretă a românilor i-a făcut pe mulţi dintre ei să creadă în lozinca lui Johannis şi să-l voteze masiv pe 16 noiembrie, încât acesta să devină noul preşedinte al României. Un preşedinte neamţ care să aducă ordinea şi disciplina necesare pentru ca România să devină ţara lucrului bine făcut. Fireşte, acel lucru bine făcut în administraţie şi în societate, pentru ca viaţa cetăţenilor să fie în sfârşit una mai bună. Însă cum de la dorinţă la realitate este cale lungă, să vedem ce au obţinut românii de fapt.

Primul lucru vizibil: în spatele lui herr Johannis rânjesc satisfăcuţi Blaga, Videanu, Flutur şi marele tartor-Băsescu. Gaşca portocalie care zbiară din toţi rărunchii că „şi-a luat ţara înapoi”. Pentru a o jefui  mai departe. Lucru bine făcut? Ja, mein herr !

O Românie la remorca Germaniei. Unde pădurile ţării, „aurul verde” sunt defrişate în mod barbar pentru a asigura la preţ de nimic masa lemnoasă brută necesară industriei germane de mobilă pentru a-şi realiza exportul în valoare de 9,1 mld euro anual. Unde o fabrică de rulmenţi(cea din Braşov) ce exporta rulmenţi marca URB a fost distrusă pentru a face loc companiei Schefler. Unde capacităţi industriale din Sibiu, Sebeş, Cugir, Orăştie care exportau produse româneşti au fost înlocuite cu ceva fabrici nemţeşti, care nu pentru România lucrează! O Românie care nu are voie să promoveze  relaţii economice cu Federaţia Rusă sau China pentru a se dezvolta. Aceste relaţii economice sunt rezervate exclusiv Germaniei, naturlich! Românii trebuie doar să furnizeze pentru Germania sclavii care să facă menaj, să spele WC-uri, să facă salahorie şi igiena la bătrâni! Lucru bine făcut? Ja, mein herr !

În perioada 17- 30 noiembrie 2014 se va desfăşura la Bucureşti ediţia a 4-a a Zilelor Culturii Ruse. Acest eveniment este organizat de Agenţia Federală pentru mass-media şi comunicare a Federaţiei Ruse, Ambasada Federaţiei Ruse în România  şi reprezentanţa Agenţiei Rossotrudnicestvo în România. Această ediţie  marchează  participarea  Rusiei ca invitat de onoare la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, organizat de Radio România, la Pavilionul  Central Romexpo.

Principalii sponsori ai acestui eveniment sunt renumitele companii Gazprom, Lukoil şi TMK Artrom. Iar parteneri media sunt Radio România, Televiziunea Română , Vocea Rusiei şi Revista Accente.

Acest eveniment complex ce cuprinde un număr mare de manifestări  urmăreşte să  introducă publicul din România în lumea minunată a culturii ruse, în întregul ei. Un public care, datorită unei politici absurde de izolare faţă de Rusia cunoaşte foarte puţin despre una din marile culturi ale omenirii, are tot dreptul să cunoască această cultură. Ei bine, organizatorii acestui eveniment, sprijiniţi de sponsori şi parteneri, sunt mâna care înlătură ferm oblonul neştiinţei şi ignoranţei, redând publicului român accesul la lumina cunoaşterii acestei mari culturi.

Astăzi, 5 noiembrie 2014, la Muzeul de Artă din Ploieşti a avut loc vernisajul expoziţiei dedicate centenarului vizitei Ţarului Nicolae a lI-lea la Constanţa ,1/14 iunie 1914. Această expoziţie cuprinde fotografii de o inestimabilă valoare, o veritabilă suită de imagini vii, menite a introduce privitorul în atmosfera tulburătoare a anului 1914, când primul război mondial a năruit din temelii o lume, înlocuind-o cu alta.Privind aceste fotografii cu împăraţi, regi, prinţi,prinţese,îţi pui întrebarea:în acea zi festivă, cine ar fi bănuit că acea lume idilică va fi înlocuită brutal,în numai patru ani, cu o altă lume, cu totul diferită? Cine ar fi bănuit ca peste exact patru ani familia imperială rusă va fi integral şi brutal exterminată de bolşevici la Ekaterinburg?

  Este meritul doamnei Natalia Muzhennikova ,secretar 1 al Ambasadei Federaţiei Ruse din România şi reprezentant al Viitorului Institut Cultural Rus întocmirea  exceptionalei galerii foto şi promovarea acesteia, sub egida reprezentanţei Rosstrudnicestvo din România. În cuvântul de deschidere la acest vernisaj, d-na Muzhennikova a predat ad-hoc o adevărată lecţie de istorie a relaţiilor româno-ruse, insistând pe relansarea acestor relaţii până la nivelul la care se cuvine să ajungă.De asemenea, dânsa a făcut o caldă pledoarie pentru promovarea culturii ruse în rândul tinerilor din România.

Iubirea pentru Rusia a cultivat-o prin intermediul povestirilor bunicului său din timpul celui de-al doilea război mondial

1. Gabriel, sunteti un recordman neobisnuit – recordul Dvs. reprezinta cantitatea imensa de scrisori primita in urma corespondentei cu pionierii sovietici. Cum a inceput aceasta corespondenta si cum ati ajuns sa fiti numit «Românul cu sufletul rusesc»?

Da asa este, sunt detinatorul recordului mondial imbatabil Guinness la categoria cele mai multe scrisori trimise si primite din toata istoria omenirii, care este rodul intensei corespondente prin scrisori (scrise cu mana) purtata febril cu pionierii din URSS in perioada 1986 - 1991 continuand si in urmatorii anii asa maiusorpana cand a aparut posta electronica.

 Intâlnirea la nivel inalt de la Vilnius s-a soldat cu esecul UE in fata Federatiei Ruse.Refuzul Ucrainei de a se alatura"concertului european" cu iz de prohod a fost o lovitura dureroasa pentru Bruxelles, cu toate ca Republica Moldova si Georgia si-au bagat cu voiosie capul sub lat. Sau grumazul in jug, ca sa respectam o realitate deja existenta. Ca este un esec pentru axa Washington-Bruxelles, o dovedesc comentariile din presa occidentala. Astfel, cunoscutul cotidian "Le Monde" si site-ul postului de radio "Deutsche Welle" declara ca rezultatul de la Vilnius se datoreaza "interventiei in forta" a Moscovei asupra conducerii de la Kiev. In presa americana, evenimentul este comentat pe un ton mult mai rezervat. Astfel, "Washington Post" titreaza urmatoarele: "UE da vina pe Rusia pentru esecul acordului  cu Ucraina", neuitând sa mentioneze: "Liderii UE au reinviat vineri retorica Razboiului Rece, acuzand Rusia de agresiune asupra Ucrainei".

 Dar la Bucuresti, niste capete infierbântate de isteria anti-rusa, au iesit cu totul din acest cadru si au lansat, in paginile ziarului "Romania Libera", o "capodopera" de articol, intitulat: "Experti: Uniunea Europeana are nevoie de armata". Iata-l:

  De câtiva ani buni, odatã cu înmultirea supermarketurilor precum ciupercile dupã ploaie, în România a apãrut un fenomen curios: asa-numita"bãtãlie pentru promotii". De regulã, la fiecare deschidere a unui supermarket, veritabilã "ctitorie a societatii democratice de consum", portile sunt luate cu asalt de cãtre o multime furibundã de oameni ce se îmbrâncesc, se calcã in picioare, numai pentru a ajunge la mult-râvnitele "promotii", adicã la produsele pentru care se aplicã reduceri substantiale de preturi. Pe o perioada limitatã, cunoscutã numai de conducerea magazinului; astfel, se poate întâmpla ca fericitul cumpãrãtor, ajuns la casa de marcat, sã constate ca a fost taxat cu un pret mai mare, deoarece "promotia a fost valabilã, dar a expirat cu trei minute in urmã". Cu toate cã oamenii ar trebui sã nu accepte aceastã mãgãrie, cei mai multi "înghit gãlusca" si plãtesc pretul cerut.

   Pentru indrazneala de a ne exprima opiniile pe site-ul Vocii Rusiei, noi, cei ce am facut acest lucru am fost nu o data atacati si jigniti in fel si chip de indivizi ce se dau mari"patrioti". Ca acesti indivizi sunt niste postaci mizerabili, platiti pentru a azvarli noroiul propagandistic asupra celor care nu vor sa fie "in rand cu lumea" (a se citi "turma"), nu este o noutate. Este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam si care face parte din principiul democratic al luptei de idei, al schimbului de opinii. Cand ai in fata un oponent serios, care te combate cu argumente, te lupti cu acesta folosind argumentele tale, pana la gasirea solutiei comune. In schimb, cand niste trogloditi care nu stiu ce inseamna un argument te jignesc, asa, din senin, fie ii ignori, fie ii dirijezi rapid spre obarsiile lor stramosesti, pentru a se calma si a reflecta asupra tainelor dialogului bazat pe bunul simt si respect.

   Noi, cei ce ne-am exprimat si ne vom exprima in continuare opiniile pe site-ul Vocii Rusiei, am fost acuzati de lipsa de patriotism, ca ne-am uitat originile, ca aruncam cu noroi in structurile de baza ale tarii. Nimic mai fals! Iar pentru a combate astfel de acuzatii,sa pornim de la o intrebare simpla: ce este patriotismul?

   Cu ani in urma, pe vremea cand eram elev, exista in programa scolara o disciplina numita Educatie Cetateneasca. Aici am invatat ca patriotismul este dragostea fata de patrie. Ce este patria? Tara si natiunea care o locuieste. Tara este teritoriul, cu formele sale de relief, cu ape, vegetatie, fauna, bogatiile solului si subsolului plus tot ce au creat oamenii de-a lungul timpului: asezari urbane si rurale, capacitati agricole si industriale, infrastructura, monumente istorice, obiective strategice si multe altele. Natiunea este formata din oamenii care locuiesc în tara, grupati pe popoare sau etnii care trebuie sa traiasca în buna întelegere si sa munceasca împreuna pentru dezvoltarea tarii si cresterea nivelului lor de trai. De asemenea, trebuie sa apere cu hotarâre teritoriul si realizarile lor.