Atunci cînd un stat caută, declanşînd un război, să distragă atenția de la falimentul său

Erwan Castel, fost ofiţer al armatei franceze, voluntar în trupele independantiste din Novorossia, reporter de război, ne relatează direct din miezul evenimentelor fierbinţi care se petrec nu foarte departe de graniţele ţării, în Donbass. Este bine să considerăm cu seriozitate şi preocupare aceste relatări sobre, directe, sincere, făcute cu o rigoare militară, pentru a şti exact în ce context ne situăm şi a putea evalua corect evenimentele în desfăşurare. Erwin Castel își publică articolele de informare pe site-ul său, http://alawata-rebellion.blogspot.com/. 

De mai mult de un an, Kievul se joacă cu focul, încălcînd acordurile de la Minsk pe care beligeranţii reușesc să le mai pună în aplicare cu greu din cauza încălcărilor continue ale încetării focului de către forțele armate dislocate în linia frontului din Donbass. Dar, în ciuda deteriorării brutale a situației militare, speranțele pentru pace au supraviețuit cumva, la întâlnirile regulate ale "formatului Normandia", manieră  în care beligeranții au fost de acord să se întîlnească...

Cu toate acestea, în noaptea de 7 spre 8 august, Kievul "a traversat Rubiconul", în Crimeea, prin declanșarea unei operațiuni speciale, care este dificil de descris drept procedură militară, deoarece obiectivele sale sînt mai degrabă asemănătoare unei operațiuni teroriste. Doi membri ai forțelor de securitate ruse au fost uciși în timpul interceptării unui comando ucrainean ...

După două zile de extremă discreție (un al doilea comando a fost căutat între timp) reacțiile s-au făcut auzite de ambele părți ale frontierei ruso-ucrainene. În timp ce Kievul se bîlbîia în explicații delirante, acuzîndu Moscova de a fi inventat atacul (în fapt, susţineau oficialii ucraineni, o încăierare internă a unor beţivi, deghizată în atac ucrainean și o răpire în Ucraina de către membrii unui comando ...), președintele Vladimir Putin a reacționat puternic, subliniind faptul că "Kievul arată că a ales terorismul, mai degrabă decît o soluționare pașnică a conflictului."

Ce interes ar avea Moscova de a inventa povestea atacului împotriva Crimeei, în timp ce regimul ucrainean, cel mai probabil, se autodistruge?

Acest atac poate avea mai multe consecințe:

Provocarea Rusiei pentru a răspunde militar, oferind Kievului o înlănţuire ofensivă în Donbass, iar americanilor, un al doilea front pentru a compensa eșecul lor din Siria.

Revigorarea crizei Crimeei, dintre Occident și Rusia, pentru a forța continuarea de oficialii europeni a represaliilor economice împotriva Moscovei.

Prima reacție a fost de a suspenda participarea în formatul Normandia, a cărui următoare reuniune urma să se desfăare la Beijing, în timp ce diferite scenarii sînt luate în considerare ca răspuns la această agresiune, iar "Moscova nu poate rămâne oarbă la moartea soldaților uciși în operațiuni speciale purtate pentru a preveni atacurile teroriste din Crimeea".

Prim-ministrul Medvedev a evocat,  la rândul său, chiar posibilitatea ruperii relațiilor diplomatice între cele două țări. Dar Rusia, ca de obicei, se abține de la a reacționa pripit, aşteptînd senin pentru a i se confirma jocul adversarului său, înainte de a riposta, eventual. În acest domeniu, diplomația rusă şi-a demonstrat întotdeauna superioritatea, deoarece s-a bazat pe răbdare și pe o viziune pe termen lung. Am văzut acest lucru din nou, recent, în episodul cu Turcia, acolo unde, în ciuda distrugerii unui avion militar rus, mărinimia Moscova a lăsat ușa diplomatică întredeschisă pentru mai târziu, denunțând chiar lovitura de stat îndreptată împotriva lui Erdogan, care a revenit asupra acestor relaţii diplomatice în mod onorabil și a reînnoit parteneriatul cu Rusia al ţării sale (spre marea supărare a SUA!).

Impasul dintre Kiev și Moscova nu e de dată recentă, rusofobia psihopată a noului conducător de la Kiev a fost exacerbată de referendumul prin care Crimeea consfinţea revenirea la o Rusie din care oricum făcea parte, din punct de vedere istoric, de secole, dar și de rebeliunea separatistă a populației din Sud-Est care, prin crearea Republicilor Populare Donețk și Lugansk, a privat Ucraina de o mare parte din Donbass-ul industrial.

În ultimele săptămâni, acțiunile anti-rusești ale Kievului s-au intensificat, incluzînd:

Creșterea numărului de atacuri cu bombă în Donbass;

Refuzul de a accepta scrisorile de acreditare ale lui Mihail Babici, noul ambasador rus în Ucraina;

Revenirea la regimul de vize între Rusia și Ucraina;

Blocarea negocierilor în cadrul reuniunilor în formatul Minsk 2;

Refuzul de a plăti noul preț al gazului importat din Rusia

etc...

Paralel aceastei politici agresive, Kievul continuă să cerșească de la țările occidentale un ajutor tehnic și financiar ,pentru a rămâne în viață și pentru a alimenta în continuare ura împotriva lumii ruse: astfel, el doreşte mereu susţinere militară, financiară, logistică, politică ... numai că, în afara cîtorva fanatici cum ar fi Canada sau statele baltice, celelalte țări occidentale se distanţează din ce în ce mai tare de un Poroșenko ce în ce mai greu de înghiţit și cu reacţii incontrolabile.

Din momentul incidentului din Crimeea, Poroșenko a pus în alertă de luptă toate unitățile dislocate la granița cu Crimeea și linia frontului din Donbass, multe convoaie militare fiind văzute deplasîndu-se către aceste două sectoare.

Chiar dacă azi mass-media occidentale sînt în fierbere în legătură cu posibila rupere a relațiilor diplomatice, fără a menționa atacul împotriva Crimeea sau cel mult punîndu-i la îndoială veridicitatea, nu cred că Moscova declanșează vreun protocol de pregătire în vederea unui conflict deschis, înainte de o nouă provocare ucraineană. Aceasta este, de altfel, ceea ce a lăsat să se înţeleagă primul ministru rus, când a menționat, pe site-ul său ministerial: "N-aș vrea să se termine așa, dar dacă nu există nici un alt mod de a ameliora situația, președintele va lua, probabil, această decizie "

Oricum, ceea ce e sigur, este că relațiile dintre Kiev și Moscova vor fi de-acum reci, dacă nu de-a dreptul glaciale, aceasta în vreme ce Kremlinul a fost printre primele guverne care au recunoscut și să dat legitimitate președintelui Poroșenko, după alegerile din Ucraina, din mai 2014 ... In schimb, de la alegerea sa, Piotr Poroşenko a trădat toate angajamentele sale internaționale, continuînd să agraveze din ce în ce mai mult situația politică și militară dintre Moscova și Kiev.

Este probabil ca această operațiune teroristă ucraineană în Crimeea, al cărei succes militar era estimat practic, către zero, a avut doar scopul de a provoca Rusia, care a demonstrat întotdeauna, în ceea ce privește acest tip de atac, că este capabilă de un răspuns legitim, imediat și puternic. Poroșenko caută război pentru a ascunde falimentul politicii sale și pentru a-şi prelungi pentru un timp rămînerea la puterea, dar trebuie ca Rusia să fie împinsă să aplice prima lovitură spectaculoase și mediatică, pentru a servi la demonizarea Moscovei și a-l victimiza pe lacheul SUA instalat la Kiev.

SUA, desigur, fără a îndrăzni să critice în mod public acest act, pe care președintele rus îl numește "joc stupid și periculos", sî-au declarat îngrijorarea profundă cu privire la această nouă escaladare a crizei ucrainene ... Fie Washingtonul continuă să-şi joace rolul său ipocrit, ca acela din lovitura de stat din Turcia, fie nu e cu adevărat conștient de operațiunea în desfăşurare (mă îndoiesc de aceasta), caz în care câinele turbat ucrainean a rupt lesa.

În Donbass, publicul se așteaptă ca, în orice moment să înceapă iar să suporte furtuni violente din oțel și anunțurile unei noi ofensive a Kievului, dar mânia Rusiei în Crimeea pare să fi calmat oarecum atacurile unei armate ucrainene pare că pare să aștepte acum confirmarea unei reactivări a unui război major.

Pe teren, atentatele cu bombă continuă, cu toate acestea, și mai ales, în ultimele zile, se multiplică convoaiele militare care se deplasează pe linia frontului.

Atunci cînd Cezar a rostit celebrul “Alea iacta est!” (“Zarurile su fost aruncate!”) trecînd Rubiconul, în 49 î.Hr., încă ar fi putut abandona invazia planificată a Galiei. Ce se va întîmpla cu Poroșenko, care pare să se fi angajat astăzi într-un demers pe cît de suicidar, pe-atît de belicos?

Reacţionînd de acum înainte ferm și proporțional, Moscova va lăsa totuşi o ușă între deschisă pentru o soluție diplomatică. Acest lucru este cu siguranță sensul reţinerii Kremlinului în a rupe relațiile diplomatice cu acest regim-marionetă.

Pe de altă parte, exercițiile navale rusești în Marea Neagră, desfășurarea de rachete S400 în Crimeea sînt tot atîtea avertismente adresate acestei Ucraine maronii, cu mesajul că, dacă persistă în politica sa teroristă, nu va avea timp să-şi semneze nebunia criminală..

În caz de recidivă ucraineană, reacţia diplomatică și militară rusă va fi foarte rapidă și, probabil, SUA și țările europene îşi vor muta ţinta în altă parte (cum ar fi, în 2008, în Georgia), prea fericite pentru a fi scăpat de un câine turbat incontrolabil ...

De-aici încolo, limitele răbdării Rusiei au fost încălcate ...

Traducerea : Alexandru Mîţă