Am aflat că Donald Trump este președintele ales al SUA abia miercuri la prânz. Asta pentru că dimineața m-am odihnit, după o tură solicitantă de noapte la serviciu. Aflând rezultatul, am încercat o senzație de mulțumire, deoarece Hillary Clinton, adepta confruntării directe cu Rusia, a trebuit să guste din cupa amară a înfrângerii. Astfel, perspectiva unui conflict ruso-american, în care copiii noștri aveau rezervat rolul de carne de tun pentru interesele americane, se îndepărtează vizibil. Pentru că America, înainte de a se lansa în orice fel de aventură militară costisitoare, trebuie să-și facă ordine în ograda proprie.


Am parcurs în viteză canalele TV românești.Un spectacol realmente grețos: toți „jurnaliștii profesioniști” români, până mai ieri susținătorii lui Hillary Clinton, au intrat în stare de priveghi.Pentru că iluzia lor, „Clinton președinte”, a murit învinsă de realitate. Mi-a fost milă de dorința lor de a-și lua iluziile drept realități.Așa că am trecut la un lucru serios:m-am informat..
Am urmărit frânturi din declarațiile lui Donald Trump. „Veți vedea parteneriate, nu conflicte” a fost cea mai interesantă. De asemenea, „Trebuie să muncim să redevenim ce am fost” spune multe.Iar ambele declarații reprezintă vizibil punctul de vederea al industriașilor și oamenilor de afaceri americani, cărora neoliberalismul le-a pus destul bețe în roate.
Chiar acum am urmărit frânturi din mesajul lui Hillary Clinton, marea perdantă. „Îl felicit pe Donald Trump și am convingerea că va lucra pentru a proteja economia noastră și valuta noastră națională”. Dacă Hillary Clinton, unul din stâlpii de bază ai neoliberalismului a afirmat aceasta, înseamnă că starea actuală a economiei americane și a valutei nanționale- dolarul- au fost factorul decisiv care a determinat oculta să încline balanța în favoarea lui Trump.
Economia SUA, sufocată de capitalurile speculative care domină copios capitalurile reale, este în declin de multă vreme. Atât marile firme din industrie, agricultură, transporturi și servicii, cât și micii producători sunt sufocați de această alba-neagra a jocurilor bursiere care, pentru profiturile enorme obținute de niște paraziți, i-au sufocat realmente pe cei dintâi. Ca urmare, piața americană a fost invadată de produsele chinezești la preț de dumping, chiar dacă din punct de vederea calitativ acestea lasă de dorit. Faptul că mai toată populația SUA se îmbracă cu blugi chinezești, că la aeronavele Boeing se folosesc în mentenanță organe de asamblare chinezești iar că în armata SUA se folosesc componente chinezești în aparatura IT constituie un atentat la siguranța națională a țării. De două ori: o dată prin expatrierea masivă de dolari către China, care-iată- a urcat un loc important în topul economiilor mondiale iar a doua oară prin afectarea siguranței transportului aerian și a dotărilor armatei americane.
Este clar că această situație nu mai poate continua, că economia reală trebuie să-și reintre în drepturi. Capitalurile speculative trebuie să dea înapoi în fața capitalurilor reale, iar marii cât și micii producâtori trebuie să se pună din nou pe treabă. Pentru că ei sunt singurii care pot aduce profit țării și o pot pune în poziția pe care SUA a ocupat-o până nu de mult. Astfel și dolarul ar deveni ceea ce a fost odată, nu o hârtie umflată cu „pompa” FED. Așa se explică rezultatul alegerilor, așa se explică unele dintre decarațiile lui Donald Trump și ale lui Hillary Clinton.
Cu puțin timp în urmă, un amic îmi spunea că Hillary Clinton este exponentul grupării care dorește imediat războiul cu Rusia, iar Trump este exponentul grupării care dorește războiul cu Rusia ceva mai târziu. Adică după ce-și mai pun economia la punct, după ce-și mai consolidează sistemul de alianțe. Un lucru este clar:oligarhii americani nu au renunțat și nu vor renunța la ideea de a se înfrupta din marile rezerve de
hidrocarburi, minereuri și alte resurse aflate în Siberia, în stăpânirea Rusiei.Având în vedere că acestea sunt ultimele mari rezerve ale planetei și că energiile neconvenționale nu sunt disponibile, putem deduce cât de mare este miza.
Probabil că oligarhii americani au observat că Rusia atinsă de sancțiuni nu numai că nu a îngenunchiat, ci a ieșit mai întărită. Printr-o politică economică inteligentă, industria rusă și-a revenit încet dar sigur și produce atât pentru sectorul civil cât și pentru armată. Noi tipuri de tancuri, elicoptere, avioane, rachete, adaptate la tehnologia prezentului, au ieșit și ies pe porțile fabricilor. Agricultura cunoaște un reviriment, în
sensul că Rusia a devenit din importator, exportator de cereale, cartofi, carne de porc și pasăre, produse lactate.Se investește în proiecte de infrastrucură. Menționez aici Krâmskii Most, podul care va lega Crimeea de Rusia prin Kerci, sau Bugrinskii Most, un pod construit după un proiect original al arhitecților ruși, care fluidizează traficul la intrarea în Novosibirsk. Că se realizează parteneriate tip joint-venture cu producători de marcă de autoturisme (Opel, Wolkswagen, Mitsubishi, etc), materializate prin construirea unor noi capacități de producție pe teritoriul Rusiei. Că mari companii petroliere ca Exxon Mobile exploatează petrol și gaze în Rusia. Probabil aceștia realizează că un război nu numai că le garantează victoria, dar le aduce costuri imposibil de suportat. Și preferă drept cale de acces spre bogățiile Rusiei arma sofisticată a parteneriatului de afaceri. Iar aceasta este singura cale rezonabilă, dacă avem în vedere un argument forte: în ciuda stării aproape conflictuale, cooperarea în domeniul spațiului cosmic dintre Rusia și SUA funcționează bine. Deoarece obiectivele vizate pe termen lung, rațiunea și calculul economic au dominat în fața fricțiunilor de ordin politic.
O logică elementară ne spune că rațiunea și calculul economic își vor extinde dominația și în domeniul economic. Pentru că este mult mai productiv să dezvolți afaceri profitabile, să valorifici potențialul unei piețe enorme, cum este piața Rusiei, decât să duci un război devastator. Un război care, datorită arsenalului nuclear, ar întoarce toată omenirea în epoca de piatră!
Indiferent ce va rezerva viitorul în geopolitică, Rusia va rămâne o mare putere, a cărei influență va fi simțită în Europa de Est și Asia-locul unde s-a mutat deja centrul de greutate al economiei mondiale. De aceea, singura cale prin care România va prospera este reorientarea către Rusia, către piața sa. Există avantajul că România a fost prezentă pe această piață, că produsele românești au fost și sunt încă apreciate în Rusia. Trebuie făcut doar un prim pas spre această relansare, ceilalți vor veni în ordinea firească. Nu trebuie să urmăm un impuls slugarnic și să privim întrebători spre Washington: e voie? Un Washington condus de industriași și de oameni de afaceri nu se va osteni să dea românilor vreun răspuns: acesta își va urmări propriile interese, care impun noi parteneriate nu în București, că este prea departe, ci în zona estică a Rusiei, care este mai aproape și are resursele mult dorite.
În concluzie, cei care conduc România trebuie să plece urechea către oamenii de afaceri români și să realizeze o dată pentru totdeauna că singura cale de progres este reorientarea către piața rusească și oportunitățile sale.Și refacerea urgentă a legăturilor ecenomice dintre România și Rusia. Altfel, de poziția noastră și de oportunitățile pieței rusești vor profita companiile multinaționale prezente deja la noi. Iar România se va trezi exact în poziția milogului ce stă cu mâna întinsă la cap de pod: spoliată de tot ce mai are, umilită și disprețuită de toți cei care au profitat de avutul său!