IV Stalin   V-ați întrebat vreodată, dragi cititori, de ce Iosif Visarionovici Stalin, cel care a condus cu mână de fier Uniunea Sovietică aproape trei decenii, este văzut și acum de către istoricii și jurnaliștii occidentali drept „cel mai mare criminal din istorie”, căruia i se pun în cârcă mai multe victime decât cele făcute de Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia militaristă la un loc? Cum a fost posibil acest lucru, când în timpul celui de-al doilea război mondial, președintele american Roosevelt și premierul britanic Churchill, conștienți de faptul că fără Armata Roșie nu se putea câștiga războiul, nu știau cum să intre mai bine în grațiile lui Stalin și-l alintau cu apelativul „Uncle Joe”? Cum se face că, imediat după încetarea războiului, când la cârma SUA a venit președintele Harry Truman, percepția asupra lui Stalin și asupra URSS s-a „sucit” cu 180 de grade?

Propaganda americană de la sfârșitul anilor ” 40 susținea că URSS sb conducerea lui Stalin urmărea să treacă linia de demarcație de pe Elba și să cotropească Occidentul, impunând întregii Europe sistemul comunist. Asta și pentru a justifica isteria anticomunistă ce a cuprins SUA, unde formațiunile de orientare comunistă au fost interzise și s-au înființat celebrele „comisii de cercetare a activității antiamericane”, care luau „la puricat” orice cetățean american cu vederi de stânga. O stângă prezentată ca fiind „ciuma roșie”. Sună cunoscut, nu-i așa? Da, pentru că metodele de lucru și sloganul sunt folosite și în prezent, într-o Europă de Est care a acceptat, după căderea URSS, să devină colonie americană.
    O minimă experiență dobândită într-un sfert de veac de „democracy” ne arată că toată această campanie de demonizare a unui om care a fost un mare lider are drept cauză iritarea „unchiului Sam” lovit într-un interes vital. Care este acel interes vital pentru SUA și pentru întregul Occident capitalist? Finanțele, desigur!  Ce s-a întâmplat, de fapt?
    În anul 1944, când înfrângerea Axei fasciste era iminentă, conducătorii Coaliției Națiunilor Unite începeau deja să facă planurile de organizare pentru lumea postbelică. Astfel, a avut loc la Bretton Woods o întâlnire între „cei mari”: URSS, SUA , Marea Britanie. Aici s-a decis ca dolarul american să fie moneda etalon în schimburile comerciale și transferurile financiare pe plan mondial. Stalin a refuzat să semneze acest act, opunând astfel rezistență hegemoniei SUA pe plan mondial. A fost poate prima fisură în cadrul coaliției Națiunilor Unite, a fost desigur un afront dur la adresa finanței mondiale.
    Reacția Occidentului nu s-a lăsat așteptată și a fost începutul „războiului rece” dintre URSS și Occident. Ca să generalizăm, dintre sistemul socialist și sistemul capitalist. Dar mai bine să-l cităm pe istoricul rus Nikolai Starikov care ne spune în cartea sa „Naționalizarea rublei-calea spre independența Rusiei” cum a fost URSS condus de Stalin  marele pericol pentru finanța mondială, între anii 1947-1953. Așadar....
„ Occidentul va crea RFG și NATO, unde a fost inclus și noul stat german, ceea ce i-a îngrozit pe cei care își mai aminteau de cel de-al Doilea Război mondial. Uniunea Sovietică a replicat prin înființarea RDG-ului și a Pactului de la Varșovia. analizați datele: Rusia a fost totdeauna în defensivă....
Întotdeauna? Nu, nu totdeauna.
URSS-ul lui Stalin sepregătea pentru luptă, nu pentru capitulare. URSS-ul a efectuat o reformă monetară în 16 decembrie 1947 pentru a contracara excesul de masă monetară din timpul războiului. „Numerarul deținut de populație urma să fie schimbat la un curs de 10:1, Depozitele bancare de până la 3000 de ruble , care reprezentau 4/5 din totalul depozitelor, au fost schimbste rublă per rublă. Depozitele de la 3000 până la 10 000 de ruble au fost schimbate în proporție de 3:2, iar depozitele mai mari de 10 00de ruble au fost înjumătățite”.
  Tot în decembrie 1947 au fost desființate cartelele și a fost liberalizat comerțul cu alimente și bunuri de larg consum. Au fost reduse prețurile la pâine, făină, cereale, paste făinoase și bere. au fost menținute la același nivel prețurile la carne, pește, grăsimi, zahăr, produse de patiserie, alcool și tutun. Prețurile la lapte, ouă, ceai, fructe, precum și la țesături, încălțăminte și îmbrăcăminte au fost reduse la o treime în raport cu prețurile nesubvenționate.
  Economia URSS se redresase în mare măsură. Apoi, la 29 august 1949, au fost testate cu succes armele nucleare sovietice. acum Stalin putea să respire liniștit: un atac nuclear dinspre „mașina de tipărit bani” de peste ocean nu mai era posibil. Dar o cu totul și cu totul altă bombă a apărut în presa sovietică de atunci.
  Din hotărârea consiliului de Miniștri al URSS din 28 februarie 1950:
„ Desființarea sistemului de cartele în decembrie 1947 și scăderea acentuată a prețurilor la bunurile de larg consum din perioada 1947-1950 au determinat o apreciere semnificativă a rublei în ceea ce privește creșterea puterii sale de cumpărare și a cusului de schimb în raport cu valutele străine. Dar în țările din Vest  monedele s-au depreciat continuu, ceea ce a determinat și deprecierea monedelor europene. În
ceea ce privește SUA, creșterea continuă a prețurilor la bunurile de larg consum și a inflației aferente, o creștere anunțată de oficialii guvernului SUA, au determinat o scădere substanțială a puterii de cumpărare a dolarului. În circumstanțele menționate, puterea de cumpărare a rublei a fost mai mare decât cursul său oficial. Având în vedere toate acestea, guvernul Sovietic a decis să majoreze cursul oficial al rublei, să renunțe la calculul cursului de schimb al rublei pe baza dolarului SUA, așa cum a fost stabilit în iulie 1937 și să stabilească cursul de schimb al rublei în funcție de conținutul său în aur.
  Pe baza acestora, Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice a decis:
 - Să se suspende din 1 martie 1950 determinarea cursului rublei pe bază de dolar în relațiile ci valutele străine și să se stabilească acest curs în conformitate cu conținutul de aur al rublei.
 - Să se stabilească conținutul în aur al rublei la 0.222168 grame de aur pur.
 - Din 1 martie 1950 să se stabilească un preț de cumpărare al Băncii de Stat a URSS de 4 ruble și 45 de copeici pentru un gram de aur pur.
 - Să se determine din 1 martie 1950 cursul rublei în relațiile cu valutele străine pe baza conținutului în aur al rublei prezentat la alin.2.
 - Un curs de schimb de 4 ruble pentru 1 dolar americanîn loc de 5 ruble și 30 de copeici.
 - În cazul modificărilorulterioare ale conținutului în aur a valutelor străine sau a modificărilor de curs valutar, Banca de Stat a URSS va determina cursul rublei în raport cu valutele străine ținând cont de aceste modificări”.
  Această nouă politică monetară a URSS a reprezentat o mare provocare pentru Occident. Rubla, rubla stalinistă, devenise în acel moment singura monedă din lumeal cărei curs de schimb era determinat pe baza conținutului său în aur. Stalin a creat un sistem alternativ de plăți în raport cu cel anglo-saxon. Și a acționat astfel doar atunci când țara sa avea un scut nuclear. Nu a cedat presiunilor și a creat o alternativă pentru Federal Reserve și pentru Banca Angliei. Îi rămânea doar să consolideze acest nou sistem de plăți și să crreze un concurent efectiv al „mașinii de tipărit bani”. La urma urmelor, rostul banilor este simplu: dacă sunt acceptați, atunci sunt solicitați.Prin urmare, cererea pentru monedă trebuie creată și stimulată.
Întrucât America a stimulat în mod sistematic cererea pentru dolari, Stalin a procedat ala fel în cazul rublei. După stabilirea cursului de schimb al rublei în funcție de aur și nu de dolar, comerțul exterior al URSS a început să fie decontat în ruble, în ruble de aur. Sau direct în aur, dar în nici un caz în dolari!
  Tot în 1949 a fost creat Consiliul Economic de Ajutor Reciproc (CAER) unde tranzacțiile comerciale dintre membrii săi erau decontate în ruble de aur, același regim fiind aplicat și în relațiile membrilor CAER cu China, Mongolia, Coreea de Nord, Vitnam și alte țări în curs de dezvoltare. A apărut astfel un imens continent economic din care dolarul fusese exclus.
  În 1952 a fost organizată la Moscova o conferință la care au partcipat mai multe țări apropiate de URSS și câteva țări capitaliste (Suedia, Finlanda, Spania, Austria, precum și Elveția și Irlanda, care nu aveau atunci relații diplomatice cu URSS. Oferta  Rusiei lui Stalin la această memorabilă conferință a fost decepționantă pentru cei implicați în politica de expansiune mondială a bancherilor: „....au fost convenite acorduri mutuale privind prețurile practicate în comerțul interațional,dezvoltarea comerțului inernațional de tip barter...crearea unei monede comune cu acoperire obligatorie în aur. Pe de altă parte, s-a convenit urgentarea dedolarizării schimburilor internaționale și a integrării economice echitabile a țărilor democratice și a fostelor colonii (țările în curs de dezvoltare).La această integrare se pot alătura, într-o anumită măsură, și țările capitaliste care nu susțin politica de dolarizare”.
  Ce a urmat apoi? Nikolai Starikov continuă implacabil șirul deducțiilor:
„ Să ne reamintim cine a fost principalul inamic al „mașinii de făcut bani” în acea perioadă. Și ce s-a întâmplat cu toți inamicii acestei mașini de-a lungul timpului.
  În martie 1953 a murit Stalin. Aparent, a fost otrăvit. Unicul conducător al unicei țări care s-a împotrivit bancherilor și a contracarat ambițiile acestora.”
 Conform supozițiilor lui Starikov, în spatele morții lui Stalin a stat...Marea Britanie, al cărei premier era Winston Churchill:
 „ A fost oare, premiat Churchill pentru lichidarea lui Stalin? Răspunsul este da. Churchill și-a corectat greșelile anterioare cu ajutorul prietenilor din interiorul Uniunii Sovietice. Regina Elisabeta a II-a i-a oferit în aprilie 1953 Ordinul Jartierei, cel mai mare ordin al cavalerilor din Anglia, devenind astfel sir Winston Churchill. Apoi i s-a ridicat o statuie din bronz. Stalin a fost omorât. churchill atrecut prin furcile caudine și a câștigat. (....) De fapt, în acei ani nu a existat o competiție între două sisteme politice, ci o confruntare între două lumi financiare.
  Uniunea Sovietică a fost învinsă datorită unei trădări. Stalin a fost trădat și otrăvit de cineva din anturajul său.Apoi Hrușciov a schimbat totul pentru a fi îmbrățișat și acceptat de către Occident. Drept urmare, tranzacțiile comerciale internaționale ale URSSse decontau la sfârșitul anilor ”50 pe baza dolarului, nu a aurului.Înfrângerea noastră devenise doar o chestiune de timp.Nu ne-am mai străduit să învingem. Au rămas doar vorbele, nu și faptele”.
  Aici autorul are dreptate. Deși au o țară vastă, cu resurse imense, care le-ar permite rușilor să-și producă singuri tot ce au nevoie, fără a mai importa de la alții, aceștia s-au culcat pe laurii victoriei și au neglijat domeniul care le-ar fi asigurat hrana cea de toate zilele. Când ai posibilități, nu este admisibil să vinzi hidrocarburi, să produci doar armament, avioane și rachete și să cumperi din afară alimente, autoturisme și produse de lux. Dar sancțiunile occidentale venite începând cu anul 2014 au fost ca un duș înviorător pentru națiunea rusă. Care s-a pus pe treabă și în numai doi-trei ani a reușit să revigoreze acest domeniu vital: agricultura. Dintr-o țară importatoare de carne de porc, pasăre, de lactate și brânzeturi, Rusia a ajuns în scurt timp un producător, care reușește să acopere aproape integral necesitățile proprii, ba reușește chiar să exporte! Tot mai mult se afirmă lanțurile de magazine Berezka deschise în Europa de Est, care comercializează produse alimentare rusești. Iar în ceea ce privește producția de grâu și de cartofi, într-un interval foarte scurt de timp Rusia a devenit din importator un exportator redutabil. Nu numai redutabil, dar și stategic, deoarece lipsa tot mai acută pe plan mondial face ca hrana să fie mai prețioasă decât aurul!
  Președintele rus Vladimir Putin, artizanul tuturor acestor transformări pare că a înțeles foarte bine cuvintele spuse de Starikov în cartea sa: „Cine îl mai iubește astăzi pe Hrușciov? Cine îl mai prețuiește astăzi pe Gorbaciov? Drumul spre nemurire înseamnă să nu-ți minți propriul popor. Iar cei care-și trădează propriul popor sunt dați uitării. Înțelegerea acestor adevăruri este cel mai bun vaccin împotriva trădării !”