Pe data de 14 martie 2017 s-au desfășurat la sediul Centrului Rus de Știință și Cultură din București lucrările Mesei rotunde având ca temă „Relațiile economice sovieto-române după al Doilea Război Mondial”.  Nivelul de participare  a fost internațional, deoarece  evenimentul a fost organizat de Centrul Rus de Știință și Cultură , împreună cu Institutul de Slavistică al Academiei Ruse de Științe, cu sprijinul Centrului de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu”. Au fost prezenți invitați atât din România, cât și din Federația Rusă.

   Oricine aruncă o privire asupra Europei de Est remarcă nu fără surprindere  o atitudine vădit ostilă a României față de Federația Rusă. Ostilitate care se materializează prin refuzul insistent de a avea relații diplomatice, culturale, economice la nivel de normalitate. Mai mult, avem de a face cu o agresivitate venită din partea conducerii României față de Rusia: dorința de a avea cu orice preț instalat scutul antirachetă în România, declarații belicoase, cereri din proprie inițiativă de introducerea unor noi sancțiuni asupra Rusiei.
      Despre atmosfera din media românească, oare ce ar fi de spus? Sute de articole și emisiuni tendențioase despre Federația Rusă și despre reprezentanții săi în România apar zilnic, pe bandă rulantă. Ca să nu mai vorbim de maldărul de dejecții verbale din comentariile la articole și de pe Facebook. Mai grav, jignirile directe la adresa ambasadorilor și reprezentanților corpului diplomatic rus, făcute cât se poate de oficial de către „jurnaliștii profesioniști” români nu fac decât să aducă un mare deserviciu României în lume.

Excelenţa-sa, Ambasadorul Federaţiei Ruse la Organizaţia Naţiunilor Unite, domnul Vitaly Churkin a încetat din viaţă azi, 20 februarie 2017, la vârsta de 65 de ani, potrivit comunicatului organizaţiei internaţionale, care nu oferă şi alte detalii.

Este o pierdere imensă pentru diplomaţia rusă şi cea mondială, o dispariţie prematură a unei personalităţi incontestabile, care şi-a servit cu devotament ţara şi poporul, apărând cauza păcii şi remarcându-se prin intervenţiile de neuitat de la tribuna celui mai mare for diplomatic mondial.

Asociaţia de Cooperare România-Rusia transmite întregului popor rus condoleanţele sincere, împreună cu profunda expresie a regretului pentru dispariţia subită şi prematură a profesionistului desăvârşit al diplomaţiei mondiale, Excelenţa-sa, domnul Vitaly Churkin!

 

  reuniune de lucru a experților Institutului Rus pentru Studii Strategice (IRSS) a avut loc pe data de 14 februarie 2017. La eveniment au participat cadrele din conducerea IRSS și cercetători din cadrul Centrului  Asia - Orientul Mijlociu, Centrului de Cercetări Economice, Centrului de Studii Euro-Atlantice și Apărare, precum și experți ai Institutului pentru Studii din Orientul îndepărtat, Institutului de Economie RAS, Centrului ASEAN, Centrului de Cercetări Strategice, Institutul de Studii Asia - Africa din cadrul Universității de Stat Moscova, Centrul Carnegie din Moscova, precum și un număr de site-uri social-politice.

  Ansamblul Alexandrov a concertat pe data de 16 februarie  într-o nouă formulă, la doar o lună și jumătate după tragicul accident din 25 decembrie 2016. Atunci au pierit 64 de membri ai ansamblului lângă Soci,în urma prăbușirii avionului TU-154 care urma să-i transporte spre Siria, menționează cunoscuta publicație rusă Gazeta.

  Activitatea economică în Rusia începe să se redreseze, a declarat ministrul dezvoltării economice Maxim Oreșkin  la o întâlnire cu președintele rus, Vladimir Putin. Despre această întâlnire scrie ziarul Pravda.
„În ceea ce privește începutul anului 2017, situația este una pozitivă. Datele cele mai concludente sunt cele pentru transporturile feroviare de și consumul de energie electrică. Astfel, volumul de marfă transportată pe calea ferată  a crescut cu aproximativ 9% anual Acesta este o creștere importantă, ceea ce arată că activitatea economică începe să se redreseze ", a spus Oreșkin.

Pe 26 ianuarie 2017, Forţele aeriene ruse au început  programul de testare a avioanelor de preserie MiG-35, derivate din MiG-29. Prototipul MiG-35 a zburat prima oară în 2007, fiind acum total modificat şi echipat cu avionică nouă. MiG-29 este un avion uşor, produs de compania Mikoian-Gurevici, cu calităţi aerodinamice deosebite şi cea mai mare viteză ascensională dintre avioanele multirol ( 330 m/s ). MiG-29 a intrat în serviciu în 1982, fiind produs în 1,600 de exemplare.  În confruntările militare, MiG-29 a fost depăşit de avioanele F-15 şi F-16, datorită avionicii inferioare. Motivul fiind acela că pînă în anul 2004, Rusia nu a dispus de fonduri de cercetare în domeniul avionicii pentru înlocuirea echipamentelor electronice vechi. 

Spre deosebire de Mikoian-Gurevici, Lockheed a preferat să-i aducă permanent îmbunătăţiri avionului F-16, mai ales la avionică, în loc să proiecteze un alt avion de generaţia a 4-a ++. Din 1978, au fost construite 4,500 de avioane în variantele F-16A/B ( Block 1/5/10/15/20 ) şi F-16C/D ( Block 25/ 30/32/ 40/42/50/52 ). Ultima variantă este F-16E/F ( Block 60) care dispune de multe din echipamentele de pe avionul de generaţia a 5-a, F-35. US Air Force are în înzestrare 900 de avioane F-16.

Pentru a-l aduce pe MiG-29 la performaţe apropiate de F-16, fabrica de avioane Sokol din Nizhny Novgorod ( 400 km est de Moscova ), a concernului  Mikoian-Gurevici, a creat variante modernizate precum MiG-29M/M2, MiG 29 SMT şi MiG 29 K/KUB ( îmbarcat pe portavion ). MiG-35 este ultima variantă de MiG-29 şi nu-şi propune să devină un avion de interceptare, întrucît este inferior lui F-22, F-35 şi F-15 C. Prin MiG-35, ruşii şi-au propus să micşoreze de 2.5 ori costurile orei de zbor, să mărească capacitatea lui MiG-29 de a lovi ţinte terestre şi să se poată apăra avioane de generaţia a 4-a ++ precum  F-16 C/D, Saab Gripen, Rafale, Eurofighter Typhoon şi F-18C/D. 

   Pe 9 decembrie 2016, coloane auto blindate ale Statului Islamic au parăsit orasul Mosul şi au trecut granita în Siria. Luptători Statului Islamic au declanşat o puternică ofensivă asupra garnizoanei armatei siriene din Palmyra şi au cucerit oraşul.  La acestă operaţie au participat 4.000 de luptatori ai Statului Islamic, îmbarcati pe camionete dotate cu mitraliere, transportoare blindate, piese de artilerie şi tancuri. Pe 14 ianuarie 2017, o parte din gruparea Stat Islamic din zona Palmyra s-a deplasat 100 km spre est, alăturăndu-se grupării Stat Islamic care ataca oraşul Deir ez-Zor. În cîteva zile, cei 7.000 de luptători ai Statului Islamic au reuşit să rupă în două bucăţi dispozitivul de apărare al armatei siriene din Deir ez-Zor.

   Situaţia apărătorilor oraşului Deir ez-Zor a devenit critică şi avioanele ruseşti de la baza Hmeymim au executat 80-100 misiuni pe zi pentru a opri atacurile Statului Islamic. În plus, formaţii de cîte şase bombardiere cu rază mare de acţiune Tu-22M3 au efectuat zilnic lovituri aeriene, decolînd de pe aerodromul Mozdok., din Ossetia de nord. Cu toate acestea, generalul locotenent Alexander Zhuravlev, comandantul forţelor ruseşti din Siria, a decis că Statul Major al armatei siriene ar nevoie de suplimentarea contingentului militar care luptă în încercuire la Deir ez-Zor. Dislocarea militarilor sirieni cu avioane de transport care să aterizeze pe aeroportul Deir ez-Zor, era imposibilă. Avioanele de transport fiind vulnerabile la rachete AA portabile (MANPADS - Man-portable air-defense system) şi la focul mitralierelor grele şi a tunurilor de mic calibru ale teroriştilor.  Mai ales în procedura de decolare – aterizare şi pe timpul rulajului pe sol. De aceea Alexander Zhuravlev  a hotărît să trimită doar militari, fără armament şi muniţii, îmbarcaţi pe elicopterele de transport.

Rusia tocmai s-a deşteptat. Şi-a croit drum către ea-însăşi, dacă nu se rătăceşte din nou, are toate şansele să redea întregii umanităţi încrederea în ea.

În curînd, se vor împlini trei ani de cînd Rusia trăieşte sub sancţiuni şi de cînd economia sa suportă din plin consecinţele acestora. PIB-ul său e unoeri în degringoladă, producţia sa industrială e alteori  în scădere, veniturile cetăţenilor scad poate dar, în mod paradoxal, 86% din ruşi au încredere, în continuare, în preşedintele lor şi estimează că-şi face bine treaba. După sondajul centrului Levada, 78% din cetăţeni spun că sînt «mîndri de ţara lor». Unii estimează că aceste cifre ascund o imagine mai puţin strălucitoare : ruşii ar fi victime ale unei propagande masive, care întreţine un sentiment al naţionalismului exacerbat şi îi împinge la izolare şi autarhie.

Această analiză e simplistă. Dacă astăzi, în ciuda dificultăţilor economice, ruşii rămîn încrezători în ei-înşişi şi optimişti în privinţa viitorului este pentru că au, în sfîrşit, sentimentul de a fi pe calea cea bună. Şi ce dacă drumul e presărat cu obstacole şi promite să fie lung : atît timp cît ştii că ai revenit acasă, înaintezi fără teamă. După ani de rătăciri, ruşii au regăsit, în sfîrşit, drumul către casă şi sînt bucuroşi de asta. Au sentimentul că haosul din jur a început în sfîrşit să se organizeze, iar absurdităţile cele mai flagrante ale vieţii încep să se estompeze.

Puţin cîte puţin, ruşii revin la pămînt

În loc de exemplu, se pot cumpăra din ce în ce mai des, în magazine, cartofi recoltaţi din regiunea Tula şi lapte din regiunea Kaluga. Ei, şi ? îmi veţi zice. Ei, bine, pînă la introducerea embargoului alimentar, supermarketurile ruseşti propuneau în principal cartofi din Polonia şi morcovi din Ţările de Jos. Şi chiar ruşii erau obligaţi să le cumpere : nu aveau alternativă. De asemenea, timp de 20 de ani li s-a explicat că erau parte a unei pieţe globale şi că trebuia să se obişnuiască cu ideea să mănînce cartofi polonezi, mai degrabă decît de cei din Kuban, căci dacă se găsesc mai ales cartofi polonezi pe tejghelele ruseşti, asta înseamnă, li se spunea, că producătorul lor i-a propus distribuitorului condiţii mai avantajoase, că acesta cîştigase în lupta concurenţială şi că aşa e viaţa – nu se poate nimic îmbunătăţi la nivelul acesta.

Poate c-aşa-i viaţa alcătuită – dar ruşii încă n-au uitat de tot că, înainte de 1991, aveau sute de soiuri, rezistente la frig, perfect adaptate condiţiilor aspre de climă. Ce s-a întîmplat cu ele, de atunci? se întrebau, privind satele abandonate şi pămînturile în paragină, prin parbrizul maşinilor, cu un sac de cartofi israelieni în portbagaj.

De-ar dura embargoul, în sfîrşit, am început să ne revenim, îşi spun agricultorii – iar cifrele confirmă

Super-putere cerealieră

Anul 2016 a fost fertil pentru Rusia, care a devenit primul exportator mondial de grâu, devansând ţări precum Statele Unite şi Franţa, relevă o analiză a Centrului Rus pentru export.

Rusia a exportat 25 de milioane de tone de grâu în 2016, cu 14% mai mult decât în anul precedent, indică Centrul Rus pentru Export (CRE) într-un comunicat de presă.

Ca şi în 2015, Egiptul este principalul importator al grâului rus, cu aproximativ 5,7 milioane de tone cumpărate. Analiza citează, de asemenea, printre principalii cumpărători ţări precum Turcia, Bangladesh, Nigeria, Azerbaijan, Yemen, Sudan, Iran, Maroc, Africa de Sud şi Liban, fără a se preciza volumele importurilor acestor state.

În acest fel, în 2016, Rusia îşi depăşeşte principalii concurenţi: Statele Unite au exportat în jur de 24 de milioane de tone, Canada şi Australia – 20 de milioane de tone şi Franţa – 18 milioane de tone.

Raportul „Cereale: pieţe mondiale şi comerţ” al USDA (Departamentul pentru Agricultură al SUA), publicat în ianuarie 2017, confirmă această poziţie de lider a Rusiei ca prim exportator mondial de grâu.

  Grupul Kalașnikov, parte componentă a Corporației Rostec, cu capital integral de stat  va crea 1700 locuri de muncă noi, implicând creșterea numărului personalului de producție cu cel puțin 30%, din cauza volumului tot mai mare de comenzi la export.
"Decizia de a consolida personalul Grupului Kalașnikov a fost luată pe fondul creșterii comenzilor de producție, datorită volumului crescut de comenzi de export", a declarat Alexei Krivoruciko, președintele consiliului de admninistrație al Grupului Kalașnikov.

  La instalarea sa în funcția de președinte al SUA, Donald Trump  a  făcut multe declarații, a rostit multe slogane. Mie mi-a atras atenția unul: „No work, no money, no food”. Deși a trecut aproape neobservat prin mass-media, acest slogan exprimă un mare adevăr. Dacă nu se muncește, atunci nu sunt bani și nu există nici hrana cea de toate zilele. Exact cum a scris apostolul Pavel în Epistolele sale: „Acela care nu muncește, să nu mănânce”.


   Pe 10 ianuarie 2017, Rusia a dislocat în Siria 12 avioane de vînătoare bombardament Su-25 SM3, ca un semnal că Rusia schimbă tactica de combatere a teroriștilor islamiști. Su-25 a fost modernizat în mai multe trepte rezultînd Su-25 SM/SM2/SM3, ultima modernizare avînd loc începînd din 2013. Circa 150 de avioane Su-25, modernizate la ultimul standard  (SM3/UBM2), alături de alte 120 Su-25 SM/SM2 și nemodernizate, se află în dotarea Forțelor Aeriene ruse. Avionul este propulsat de două motoare RD-195, cu tracțiunea de  4 500 kgf și are o viteză maximă de 975 km/h.

Vladimir Vîsoţki (Влади́мир Семёнович Высо́цкий) (25 ianuarie 1938- 25 iulie 1980) este un poet, prozator, cantautor și actor rus din perioada sovietică.

S-a bucurat de o largă apreciere în calitate de autor şi cîntăreţ. În perioada anilor '70 a secolului al XX-lea, cetățenii sovietici își cumpărau casetofoane (o achiziţie destul de costisitoare pentru acele vremuri) anume pentru a putea asculta cântecele lui Vladimir Vîsoțki. Multe dintre cîntecele sale au ajuns aproape folclor, cu alte cuvinte, erau cunoscute practic de toți oamenii sovietici.

Vîsoţki a compus în jur de 600 de poeme și tot atâtea cîntece, a jucat 30 de roluri în adaptãri cinematografice, a fost actor de teatru și a concertat aproape în toate orașele mari ale Uniunii Sovietice, chiar și în cîteva din afara granițelor URSS (Paris, New York ș.a). Întreaga cariera de actor de teatru și-a realizat-o pe scena teatrului "Taganka" din Moscova. Rolul lui Hamlet interpretat de el este și astăzi considerat ca unul dintre cele mai reușite spectacole ale teatrului "Taganka". Vladimir Vîsoţki este autorul volumului de versuri "Nerv", apărut postum, în perioada anilor optzeci. Versiunea românească a acestei cărți a apărut la editura "Univers".

  Astăzi, 13 ianuarie, pe aeroportul „Yakuțk" a aterizat  o aeronavă Boeing 737 MAX, care a venit de la Anchorage (Alaska, Statele Unite ale Americii), relatează site-ul oficial al republicii SAHA (Rusia)
Aeronava, deținută de compania americană "Boeing", care este cel mai mare producător mondial de aviație și tehnologie spațială, a sosit  pe aeroportul „Yakuțk", într-un zbor de testare la temperaturi scăzute.