1775. Revoluția americană. 

Principala cauză a fost scoaterea, de către regele Angliei,  în afara legii a bancnotelor, libere de dobândă, care erau emise de colonii și care circulau în colonii. Metropola obligându-le să folosească monedă emisă de banca centrală a Angliei.

De ce era aceasta o problemă foarte importantă? De ce refuzau americanii să lucreze cu o bancă centrală? 

Banca centrală este instituția care emite monedă națională pe teritoriul unei țări și are două pârghii majore: controlul ratelor dobânzii și a masei monetare (inflația). Banca centrală nu sprijină pur și simplu economia ci împrumută cu dobândă. Prin fluctuarea rezervei monetare, modifică valoarea monedei pe care o emite, prin fluctuarea masei monetare controlează inflația și cu amândouă creditarea. Singurul efect pe termen lung este DATORIA. Fiecare bancnotă emisă de banca centrală este împrumutată cu dobândă. Asta înseamnă că fiecare bancnotă introdusă reprezintă acea bancnotă și încă ceva în plus. De unde sunt banii cu care se plătește dobânda? Tot de la banca centrală și tot cu aceeași dobândă. Asta înseamnă că banca centrală trebuie să emită mereu bancnotă pentru a i se putea plăti datoria care crește asemeni unui bulgăre de zăpadă. Rezultatul final al acestui sistem fără pierderi este sclavia pentru că populația și guvernul nu va putea niciodată să plătească această datorie AUTOGENERATĂ.

”Cred că instituțiile bancare sunt mai periculoase decât armatele invadatoare. Dacă poporul american va permite băncilor private să controleze moneda, băncile și corporațiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor și copiii lor vor ajunge ai străzii, pe continentul cucerit de strămoșii lor.” Thomas Jefferson 1743 – 1926

”Dacă vreți să rămâneți sclavii bancherilor și să plătiți costurile propriei voastre sclavii, lăsați-i în continuare să facă bani și să controleze creditul întrergii națiuni.” sir Josiah Stamp 1880 -1941

Familiile Rockfeller, Morgan, Warburg, Rothschild la începutul anilor 1900 au forțat înființarea unei bănci centrale a SUA. Pentru că opinia publică era ostilă înființării unei monopol bancar au produs, deliberat, un incident care să afecteze moralul public. Astfel JP Morgan, unul din stâlpii finanțelor a răspândit în presă ideea că o anume bancă respectabilă din New York nu este solvabilă. Morgan știa că va produce o isterie în masă care va afecta și celelalte bănci. Așa s-a și întâmplat. Frica populației de a nu-și pierde economiile a dus la retrageri masive în acel an 1907. Ca o consecință, băncile au fost nevoite să-și recupereze împrumuturile silindu-i pe clienți să-și vândă proprietățile declanșând astfel spirala falimentelor a abuzurilor de proprietate și a haosului. În aceste condiții profiturile familiei Morgan au fost uriașe prin achiziții la prețuri derizorii. Ancheta declanșată de Congres a fost condusă de omul ce avea legături cu familiile mai sus amintite. Ea a recomandat înființarea unei bănci centrale pentru a nu se mai întâmpla o astfel de tragedie și care va fi un stabilizator economic. Aceasta a fost scânteia care de care aveau nevoie grupul de bancherii. Asfel, în 1910, pe proprietatea lui JP Morgan de pe insula Jekyll a avut loc o întrunire secretă unde a fost definitivat proiectul de lege privind înființarea unei bănci centrale numită Rezervele Federale. Această lege a fost făcută de bancheri nu de legiuitori. În 1913 Woodrow Wilson, care a devenit președinte prin puternica susținere a bancherilor semnează legea. 

Mulți ani mai târziu Woodrow Wilson nota cu regret:

”Marea noastră națiune industrială este controlată de propriul sistem de credite care este concentrat în mâini private. Din acest motiv, dezvoltarea națiunii și toate activitățile noastre se află în mâinile câtorva oameni care, automat, din chiar cauza numărului lor limitat vor descuraja, vor stopa și vor distruge veritabila libertate economică. Am ajuns să fim unul din cele mai prost conduse, unul din cele mai controlate și dominate guverne din epoca modernă. Un guvern fără opinie liberă, un guvern care nu mai are încrederea și votul majorității, ci un guvern aflat la discreția și sub presiunea grupurilor de interese ale oamenilor dominanți.”

Congresmanul Louis McFadden a definit exact situația: ”Un sistem bancar mondial se pune la cale acum, un superstat controlat de bancherii internaționali care colaborează pentru a înrobi lumea după bunul lor plac. Patronii Rezervei Federale au uzurpat puterea guvernului”

Între 1914 și 1919, Rezerva Federală a mărit masa monetară cu 100% ceea ce a determinat creșterea împrumutului. În 1920 a retras masiv din masa monetară obligând astfel băncile secundare să-și execute silit clienții. Consecința: peste 5.400 de unități bancare din afara Rezervelor Fedrerale au dat faliment ieșind din scenă, consolidând astfel monopolul unui mic grup de bancheri internaționali. Se poate spune că patronii Rezervelor Federale pot creea aproape științific panica.

Din 1921până în 1929, Rezervele Federale au mărit din nou masa monetară determinând iarăși împrumuturi masive către public și bănci. În vara anului 1929, JD Rockefeller și ceilalți din club s-au retras pe tăcute de pe piață, iar în octombrie a fost declanșată criza prin retragerea bruscă a împrumuturilor. Au urmat rapid vânzări uriașe pentru plata împrumuturilor. Din acest motiv au dat faliment peste 16.000 de bănci mai mici, ceea ce a permis cumpărarea lor la prețuri de nimic și chiar  întregi concerne cu doar 1$. A fost cel mai mare jaf din istoria Americii. 

În aceste condiții în loc să alimenteze piața cu monedă, Rezervele Federale au retras, împingând țara în cea mai gravă depresie din istorie. ( )

Următorul pas făcut de patronii Rezervelor Federale a fost să decupleze dolarul de aur, în așa fel încât guvernul să se împrumute oricât. Pentru asta aveau nevoie să achiziționeze aurul din circuit. Astfel, în 1933 sub amenințarea cu închisoarea pe 10 ani, fiecare american a fost obligat să predea către Trezorerie tot aurul deținut. În fond, cetățenii au fost jefuiți și de ultimul avut. Pe bancnotele de dinainte de 1933 scrie că acestea pot fi răscumpărate în aur, pe cele de după scrie doar că sunt mijloace de plată, adică nu sunt garantate cu nimic. Azi, singurul lucru care dă valoare dolarilor este numărul lor aflat în circulație. De aceea Rezervele Federale regularizează valoarea dolarilor prin emisie-retragere putând astfel îngenunchia economii și chiar societăți întregi.

”Dați-mi rezerva monetară a unei națiunii și nu-mi va păsa cine va face legile acelei națiuni” adeclarat fondatorul dinastiei Rothschild, Amschel Rothschild.

Rezervele Federale reprezintă o bancă privată asupra căreia guvernul nu are nicio influență dar care împrumută cu dobândă guvernul, fiind exact tipul de entitate împotriva căreia a fost declanșată revoluția americană de la 1775.

În concluzie, se poate spune că proprietarii Rezervelor Federale se vor înbogății mai mult cu cât guvernul se va împrumuta mai mult.

O situație majoră care obligă guvernul să se împrumute este starea de război. 

1). Primul război mondial. Populația americană nu voia ca țara lor să se implice în conflict. Deși președintele SUA a declarat neutralitatea, administrația americană, sub influența patronilor Rezervelor Federale care urmăreau profitul,  căuta orice scuză pentru a intra în conflict. Astfel, la sugestia lui sir Edward Grey, secretar la Ministerul de Externe al Angliei, nava Lusitania a fost trimisă intenționat în apele teritoriale controlate de germani; cum era de așteptat, germanii au torpilat vasul făcând să explodeze muniția stocată în cală și ucigând 1.200 de oameni. Trebuie spus că ambasada germană a dat anunțuri în New York Times îndemnând pasagerii să nu se îmbarce. Scufundarea Lusitaniei a declanșat un val de mânie și intrarea SUA în război. Primul război mondial a costat SUA 323.000 de vieți și 30 de miliarde de dolari, însă numai JD Rockefeller a câștigat 200 de milioane $ (azi peste 2 miliarde $).

2). Al doilea război mondial. În decembrie 1941, Japonia a atacat flota americană la Pearl Harbor atrăgând SUA în război. Despre atac, administrația americană știa, ba chiar îl dorea. În acest sens au făcut tot posibilul ca niponii să tragă primul foc. A interzis toate importurile japoneze de petrol american, a înghețat toate investițiile japoneze în SUA, a avansat împrumuturi Chinei naționaliste și i-a sprijinit militar pe britanici încălcând astfel aproape toate acordurile internaționale. 

În Europa, Standard Oil a lui JD Rockefeller avea unul din partenerii secreți pe IG Farben, unul din stâlpii Germaniei naziste (fabrica printre altele și Zyklon B). 

Un exemplu că marii afaceriști americani au obținut profit sprijinind ambele tabere să se decimeze între ele: bombardarea Londrei a fost posibilă datorită combustibiluilui în valoare de 20 milioane $, livrat germanilor de compania lui Rockefeller. Un alt exemplu: Corporația Unională Bancară din New York City a fost demascată că spăla banii naziștilor; vice-președinte al băncii era Prescott Bush, tatăl și bunic al ulteriorlor președinți Bush ai SUA.  

3). Vietnam. Motivul oficial al războiului a fost atacarea a 2 distrugătoare americane de către bărcile gărzii de coastă vietnameze în golful Tonkin. Acesta a fost pretextul unui veritabil genocid desfășurat de americani în Vietnam. Adevăratul motiv ? Profitul realizat de acționarii Rezervelor Federale ce a decurs din masivele împrumuturi guvernamentale pentru finanțarea acestestor crime. Ulterior s-a aflat că incidentul din golful Tonkin nici n-a avut loc; dar asta ... nu mai contează. Este demn de reținut că în 1966 SUA au ridicat restricțiile comerciale cu blocul sovietic, conștiente că URSS furniza 80% din resursele de război ale Vietnamului de Nord. Așadar, familia Rockefeller a finanțat rezistența vietnameză. Bilanțul: 58.000de americani și 3 milioane de vietnamezi ucișii; profitul Rezervelor Federale – necunoscut.

4). 11 Septembrie – ”Lusitania”, ”Pear Harbor” sau, dacă vreți, ”Golful Tonkin” al  începutului de mileniu. A fost pretextul pentru trei războaie ilegale, neprovocate, împotriva Irakului, Afganistanului și a propriei populații prin Legea Siguranței Naționale. 

Legea Siguranței Naționale are rolul de a limita capacitatea de reacție împotriva a ceea ce urmează. Astăzi, pe simpla bănuială de terorism casele americanilor pot fi perchiziționate oricând fără mandat, fie că cetățeanul e acasă sau nu; cetățeanul poate fi arestat oricând, fără să i se aducă la cunoștință acuzațiile, pe timp neprecizat, fără avocat și cu posibilitatea torturii. 

5). Este nevoie de un desen pentru a se vedea cine a declanșat haosul în Ucraina ? Acum, când avem informația că SUA au cheltuit 5 miliarde $ pentru asta!

Concluzie: se poate spune că marele ”pescar” a aruncat cârligele în Siria, Venezuela, Ucraina. De undeva trebuie să iasă ”peștele” cel mare.