Moscova este astăzi, neîndoielnic, centrul lumii. Toţi ochii sînt îndreptaţi spre ea. Şi cei binevoitori, şi cei încărcaţi de ură.  Cu fel de fel de gînduri ascunse. Sau plini de neputinţă.

Ca orice metropolă, Moscova are o istorie. Ea poarta pecetea veacurilor. O parte din această pecete a vremurilor a rămas impregnată în imagini şi în muzică. Alta - în arhitectură sau în alte mărturii, pe care ruşii tocmai le-au revăzut în "Noaptea muzeelor".

In ce ne priveşte, ne-am propus, la sugestia lui Alexandru Mîţă, preşedintele nostru, o scurta incursiune prin muzica ultimelor două secole. Veţi urmări, aşadar, o suită de cîntece şi de videoclipuri, în care Moscova trece de la trăsurile conduse de muscali, la automobilele de ultimă oră. De la căsuţele şi palatele de odinioară, la blocurile şi clădirile elegante de azi. În tot acest decor în schimbare, ceva rămîne neschimbat: sufletul rus.

Prima piesă pe care v-o propun - în rit de marş şi, evident, profund patriotică -  este aceea interpretată de Dmitri Horostovski. Îl ştiţi - şi cine nu-l ştie?!  Nu vă mai povestesc despre el. Piesa se numeşte "Moia Moskva". Muzica: I. Dunaevski. Regizorul concertului: Andrei Koncealovski. Leit-motivul "Daragaia maia stalita" vorbeşte de la sine. Şi, în replică, vedeţi chipurile celor din sală. Oameni cîntă deodată cu Horostovski, aplaudă frenetic, simt ruseşte.

"Pesnia starovo izvochika"/ „Cîntecul muscalului de altădată”- este un clip care îmbină interesant imaginile unui oraş fără tramvaie şi autobuze, dominat de trăsuri şi burtoşi vizitii, cu acelea ale unei Moscove care are deja un metrou, dar din care vizitii încă nu au plecat. Este Rusia stalinistă, în care trecutul încă mai adastă, dar în care viitorul a pus deja piciorul în prag. Piesa e interpretată de  Vladimir Hlinini, despre care, deşi m-am străduit mult, nu am găsit informaţii. Pot să vă spun doar atît: că filmul e creaţie a Angel Esterhazy. O excelentă reuşită artistică.

A treia piesă din grupaj se numeşte "Moskvici"/”Moscoviţii”, iar clipul e un colaj de imagini din timpul războiului şi din perioada imediat următoare. Aduce emoţie şi tristeţe. Aduce, însă, şi speranţă.

Cîntecul e interpretat de foarte vestitul la vremea lui - şi neuitat pînă azi - Mark Bernes (1911-1969), despre care s-a apreciat că ar fi un Bing Crosby în variantă rusească, dar şi un adept al chansonnetei fraceze, precum Yves Montand. Căutaţi înregistrări cu acest interpret! Or să vă placă!

"Lucishii gorod zemli"/”Cel mai grozav oras din lume” este piesa interpretată de atît de talentatul Muslim Magomaev. Piesa are ceva din tonalitatea cîntecelor lui Aurelian Andreescu sau ale lui Dan Spătaru. Sau invers. Vă precizez că acest clip e filmat în 1964. Imaginile vorbesc de la sine. Iar despre Muslim Magomaev, unul din preferaţii mei, vă pot spune că e născut în Azerbaidjan, în timpul războiului (1942) într-o adevărată dinastie artistică. Astfel, talentul vocal genetic  şi carisma au făcut din el un mare bariton şi un foarte iubit interpret de pop. S-a afirmat despre el că este Regele cîntecului şi un Sinatra sovietic. Nimic mai adevărat! Însa am şi eu o nedumerire: pentru ce marii, foarte marii artişti sovietici erau comparaţi mereu cu aceia americani ?!  Adică americanii erau, din capul locului, buni iar sovieticii - uite că ajungeau şi ei să fie ca americanii... E un subtil clasament. O mică denigrare. O greşeală, de fapt. Oare cine a dat tonul la asta?

Din aceeaşi perioadă datează şi clipul următor. Acesta a fost filmat în 1980, cu prilejul Olimpiadei de la Moscova. Autoarea compoziţiei este celebra Alexandra Pahmutova, sufletul chanson-ului rusesc. Interpreţii sînt soprana Valentina Tolkunova, devreme plecată pe curcubeu şi Artistul Poporului Lev Lescenko, doua voci calde, iubitoare. Piesa este reluată, peste ani, într-un alt videoclip. Il puteţi viziona pe net. Oi, nu v-am spus cum se numeşte piesa! "Da svidania, Moskva", aşa îi spune.

Alături de Bulat Okudjava, vom face acum o plimbare pe Arbat, celebra stradă pietonală din centrul Moscovei. Strada, cu o lungime de 1 kilometru, este cunoscută de la  finele secolului al XV-lea, ea fiind, încă de pe atunci, centrul districtului Arbat. Numele ei nu se ştie cu precizie de unde provine. Cert este însă că întotdeauna pe această arteră au locuit mărimile, celebrităţile Moscovei. Arbat este ca o inimă, ca un motor care face Moscova să vieţuiască. Okudjava o numeşte religia mea, vocatia mea, patria mea.  Piesa se numeşte, desigur, "Pesenka ob Arbate"/”Un cîntecel despre Arbat” iar muzica e semnată de Evgeni Deviatlov. Bulat Okudjava e şi el unul din preferaţii mei, pe care îi ascultam alături de Țoi, Vîsoţki, Magomaev.

Okudjava, născut la Moscova, a fost fiul unui georgian şi al unei armence. Poet, scriitor, muzician si interpret, Bulat Okudjava, pe care îl vedeţi în clip în fotografii de familie şi în alte poze - este unul din creatorii genului "cîntec de autor". Aţi fost pe Arbat? Ei, dacă nu, invidiaţi-mă! Dar, Doamne, ce m-aş mai duce iar...

Celebrul Oleg Gazmanov, care a mai tot apărut în rubrica noastră, este şi autorul unei reuşite piese, numită, simplu, "Moskva". Si cu asta venim mai spre zilele noastre... 

Scrisă într-un ritm modern, antrenantă, piesa a cucerit ascultătorii şi a dovedit, încă o dată, că Gazmanov e un autor total, extrem de talentat. Aşa apreciază şi comentatorii clipului. Astfel, Sergei scrie despre piesă că este "luchsaia pesnia o Moskve". La asta se adaugă şi imaginile foarte bine alese de aurorakater (Nu sînt eu! :)), autorul clipului.

Cu "Ia shagaiu po Moskve"/”Colind prin Moscova”(reluare a melodiei din celebrul film omonim, care marca, în 1965, debutul cinematografic al unei speranţe a cinematografiei sovietice care avea să confirme la modul absolut toată încrederea pe care contemporanii o aveau în geniul său – Nikita Mihalkov), tînărul Vasia Oblomov (Goncearov pe numele din paşaport) ne aduce într-o Moscova care, zice el, şi-ar mai fi pierdut din farmec. Dacă vezi imaginile, mai-mai că îi dai dreptate. Insă acest cocktail de rap şi glas de copil - foarte buna găselniţă, de altminteri - ne pune în faţa percepţiei unei noi generaţii. Mai critică, poate,  mai puţin sentimentală. Insă şi aceasta, impregnată de iubirea pentru o Moscovă care mereu a fost summum. Momentul în care un trecător îl întreabă pe Vasea cît este ceasul e bine construit şi semnificativ: Vasea scoate mobilul şi îi răspunde. Apoi pleacă şi trecătorul priveşte lung în urma lui. Unde sînt ceasurile de altădată?... De fapt, aşa vede Vasea Moscova de azi: o Moscovă a telefoanelor mobile. Nu aceea a turnului cu ceas de la Kremlin.

Nu am scăpat prilejul să vi-l aduc din nou în atenţie pe Alexandr Yagia, febleţea mea. "Podmoskovnie daci"/ „Cabanele din împrejurimile Moscovei„ este şi ea o piesă de mare actualitate, un cîntecel despre oameni, cabane, toamnă, despre fuga din iureşul metropolei.  Căci, oricît ai fi de îndrăgostit de oraşul tău, o ieşire în natură e prilejul unei alte reveniri la iubirea dintîi: Moscova.

Ca să sparg norma, ca o adevărată stahanovistă, nu am să închei fără să vi-l aduc iar dinaintea ochilor pe dragul nostru Volodea Vîsoţki. Piesa "Moskva-Odessa" din acest videoclip ni-l apropie pe celebrul actor prin imagini poate inedite pentru unii. Observaţi cum este inscripţionat avionul, vedeţi şi automobilele lui Volodea, vedeţi afişe în care apare si Marina Vlady, soţia lui. Şi dacă, odată, toate drumurile duceau la Roma astăzi, cu siguranţă, ele duc la Moscova. De unde pleacă şi foarte multe avioane. Într-unul din ele se afla, deunăzi, şi vicepreşedintele Rogozin. Prilej de glume şi de bucurie... :)

P.S. Nu putea să lipsească din grupaj celebra piesa "Podmoskovskie vechera"/”Serile de la Moscova”!