Prima piesă din grupajul de azi se numeşte " Когда мы были на войне "/ Cînd am fost la război şi este interpretată de "Aнсамбль русской песни «Бабкины Внуки»/Nepoţii bunicuţei, un colectiv tînăr şi extrem de talentat, mereu prezent pe marile scene ale Rusiei şi pe cele din străinătate. Prietenul nostru, Sergei Tonkovid de la Moscova, este cel care mi-a făcut cunoştinţă cu aceşti artişti - şi îi mulţumesc pentru asta!

   Totul este excepţional la băieţii ăştia! Şi talentul, şi costumele, şi scenografia, şi regia. Sînt tonici, au o influenţă benefică asupra ascultătorilor. Revigorează şi dau încredere. Ei pot fi, dacă vreţi, o metafora a sufletului rus. Ia, ascultaţi-i! Nu-i aşa că vă simţiţi de îndată mai bine ?!

    Cea de-a doua piesă este "semnată" de Corul cazacilor din Kuban (Corul naţional al Ucrainei) / Кубанский казачий хор (solist, Viktor Sorokin) şi se numeşte  "Любо, братцы, любо "/ Bucuraţi-vă, fraţilor, bucuraţi-vă.Sînt impresionanţi! Ce costume elegante alb-roş-albastre au, ce ţinută, ce decizie, ce disciplină...Totul inspiră siguranţă. Te uiţi la ei şi nu poţi gîndi decît că prezenţa lor e un garant pentru linişte şi pace. Dacă, însă, cineva încearcă să tulbure pacea lumii, cazacii, cu Dumnezeu înainte, ştiu ce au de făcut!  Insă, privindu-le fireturile, paftalele, cizmele, gloanţele, care nu-s chiar decorative, privindu-le chipurile bărboase şi capetele încununate de cuşme, ştii că unde-s ei, acolo e şi ordine, nu merge cu învîrteli! Ostaşii Sfîntului Gheorghe, oamenii lui Dumnezeu...

 

    A treia piesă a grupajului se intitulează “В нашу гавань заходили корабли! / In portul nostru au sosit corăbii “. Este un vechi cîntec rusesc, care a devenit numele unei emisiuni radiofonice. Mai întîi. Apoi acela al unei emisiuni de televiziune. De mare-mare succes. O emisiune unde se cîntau şi se cîntau cîntece de cartier, cîntece studenţeşti, cîntece de luptă şi, mai ales, cîntece de autor. Acesta e şi genul cel mai cultivat în emisiune. Radio ROSSIA a fost instituţia care a lansat, în 1991, emisiunea. Şi s-au perindat în platoul ei, actori, interpreţi, profesori, medici, oricine putea cînta şi avea un cîntec de cîntat. Platoul s-a transformat într-un fel de bucătărie, în care, seara, după o votcă-două, cînţi cu familia, cu pisica sau cu vecinii. Toţi cunosc textele şi toţi le-ngînă. Atmosfera e de cămin. Acolo nu sînt staruri, nu sînt fasoane, nu sînt fani nebuni. Nu se urlă, nu se sare peste scaune. E doar prietenie şi muzică.

    De cîntat, cîntă şi realizatorii emisiunii: Eduard Uspenski şi Eleonora Filina. Uspenski, "tatăl" Crocodilului Gena, e un mare şi prolific autor de scrieri pentru copii. Cum îi plăcea însă muzica, a început să se ocupe de emisiune. Alături de el, jurnalista Eleonora Filina, care a tot organizat emisiunea pînă s-a apucat şi ea de cîntat. Şi cîntă extrem de bine. Şi cum cîntă, aşa şi iubeşte. Căci, între timp, a devenit soţia lui Uspenski. Cea de a treia. Apoi nu i-a mai fost soţie dar a rămas realizatoarea emisiunii. Alin Tincu, colegul meu, o place foarte tare şi mi-a atras atenţia asupra ei. Dealtminteri, colegii noştri din Moldova, mereu în legătură cu radioul şi televiziunea sovietică/rusă, sînt tobă de carte în materie de emisiuni, filme, actori, interpreţi... Alin a fost cel care a difuzat cel dintîi cîntecul Дре-па-пешь, (a şasea piesă) pe care Filina îl interpretează alături de Boris Lavovici, regizor, actor, compozitor şi interpret, organizator de concerte şi ce mai vreţi dumneavoastră să fie. Un mare talent sigur. Priviţi-i cum cîntă şi priviţi sala cum vibrează cu ei. Ii invidiez. Pe ei ca fac atît de minunat ceva care le place şi pe spectatori că sînt parte din acest ceva.

   Sincer vă spun, atît m-a captivat acest gen de muzică, încît nu mă puteam opri la ceva. Toate cîntecele îmi plac. Cu mare jale că renunţ la altele, am ales, totuşi, cîteva. Din păcate, text la aceste piese nu am găsit. Cred că e o regulă. Ele se învaţă după ureche. O să-i întreb, totuşi, pe ruşi de unde ni le-am putea procura. Cum le am, fiţi siguri că le şi difuzez. Dre-pa-peş habar nu am ce înseamnă, am căutat eu - dar degeaba, sigur e ceva in argou. Ii voi întreba pe ruşi. Dar sună foarte mobilizant să rosteşti apăsat: peş, peş, peş. Te energizează. Iţi dă curaj şi veselie.

Haideţi să vă mai spun cîte ceva despre interpreţii aleşi şi despre muzica asta. A patra piesa, "Полюбил я её / Am iubit-o, M-am îndrăgostit de ea", Filina o cînta singurica, apoi cea de-a cincea piesă -"Белый снег /Zăpada albă", o cîntă alături de Stepancenko şi Maxim Krivosheev, un cunoscut actor, muzicant şi bard rus, născut în 1961. Intr-un an cu Gyuri Pascu... Krivosheev interpretează şi cea de-a şaptea piesă: "Я сегодня очень-очень"/Astăzi eu sînt foarte-foarte... Foarte ce? Las' că pricepeţi voi! Fiecare avem zile cînd sîntem foarte-foarte ...

    A opta melodie - "Морда моя/ Mutriţa mea" (Botulică al meu, cam aşa) o interpretează Vladimir Ten, omul cu faţa de cauciuc, spre marea plăcere a spectatorilor, care îl îngînă fericiţi, dar nu pot să se strîmbe ca el, sîc! Urmează Ghenadi Samoilov cu "Про порнофильм", nu vă mai traduc titlul piesei, că e limpede. Ghenadi, născut în 1969, la Moscova, cîntă din 1986. E autor total. Compozitor şi interpret. Iubit. Foarte iubit. Ia, ascultaţi-l! Nu vi se pare că îl auziţi pe Vîsoţki?!

    A zecea piesa  "Цыганский романс (Табор мой спит)" e cîntată de Alexei Kolgan, artist emerit al Federaţiei Ruse.

Alexei e şi mai tînăr. E născut în 1971, la Lvov, în Ucraina. Actor şi parodist. Un talent muzical, de asemenea, îl auziţi. Am oscilat ce să vă ofer: Romanţa asta ţigănească (Tabăra mea doarme) sau un cîntec anecdotic despre o nuntă evreiască. Cum nu avem text, am ales romanţa. Splendidă voce şi frumos cîntec...

Ultima piesă din grupul acesta al Eleonorei Filina este interpretată de actorul Alexei Goman şi se numeşte "Поручик" / Colonelul.  Alexei Vasilievici Goman e cel mai puştiulache din grupul de azi, născut la 12 septembrie 1983, la Murmansk. Cîntă din 2003. E poet, compozitor şi interpret de pop. Si de cîntec de-astea, de cartier, după cum vedeţi. V-aş mai povesti despre el, căci e o mare figură, dar vedeţi că şi aşa m-am întins.... O să ne mai întîlnim cu el, nici o grijă!

    Staţi însă un pic: nu pot să nu-i amintesc pe acompaniatorii din Portul - platou: artistul pianist Dmitri Petrov, chitaristul Iuri Badall şi acordeonistul Alexei Beketov. Mereu şi cu mare talent prezenţi alături de invitaţi. Si-am încheiat - pe azi - cu emisiunea Portul meu. Nu şi cu rubrica noastră, însă. Folclor v-am dat, cîntece de autor v-am dat, rock nu. Iată pentru ce, acum, îi voi face o plăcere lui Valentin Mândrăşescu (sau... să scriu virulentului gazetar Valentin Mândrăşescu?!), fan al trupei Nautilus Pompilius. La fel, lui Petar Volgin, realizatorul meu preferat de la Radio Horizont, din Bulgaria. Emisiunea lui Dekonstruktsia este de un profesionalism total, iar omul e o poezie: blajin, îndatoritor, dar ştiind exact cînd trebuie să puncteze, extrem de informat, un excepţional comunicator. Îl admir. Iar dacă îi place Nautilus, cu care tot ilustrează emisiunile sale, îmi place şi mai mult...

    Vă ofer, aşadar, două piese ale legendare trupe Nautilus Pompilius. "Я хочу быть с тобой" / Vreau să fiu cu tine este piesa de debut a trupei. Era în 1987. Piesa a fost scrisă de Viaceslav Butusov, la fel de legendarul solist al trupei, pe versurile lui Ilia Kormiltsev. Premiera a avut loc la Tallin. In sală, delir. Şi vraja a continuat. Pînă în 1997, cînd trupa, înfiinţată în 1982,  s-a dizolvat. Am greşit, însă. Magia nu s-a risipit. Ea ne învăluie şi azi, e ca un fel de muzica a sferelor, pe care ai tot asculta-o. De aceea, vă mai ofer, alături de acelaşi de pe alta lume, parcă, Butusov,  şi piesa "Гудбай, Америка!". Nu mai traduc ce înseamnă,  hahaha, ar fi culmea să o fac chiar azi, cînd America e în foarte good-bye cu toată lumea...

  Ultima piesă muzicala din grupajul de azi, a aceleiaşi fabuloase trupe Nautilus, intitulată “Брат (Наутилус Помпилиус - зверь)“ a devenit coloană sonoră a filmului Брат/ Frate, un  film despre mafie al lui Alexei Balabanov, avîndu-l în rolul principal pe Seghei Bodrov, Jr. Prima parte a filmului a fost lansată in 1997. Cea de-a doua - în anul 2000. In film joacă şi Viaceslav Butusov. In ce rol? Cum scriu ruşii: în rolul lui-însuşi.

   Vă doresc vizionare plăcută!