De multă vreme nu am mai privit un meci de tenis. De multă vreme n-am mai văzut o finală aşa de disputată, cum a fost cea de la Roland Garros, dintre Maria Şarapova şi   Simona Halep! Un meci de mare luptă, de mare angajament, a cărui soartă, pe muchie de cuţit, a fost decisă de-abia la finalul finalului de experienţa Şarapovei. Simona Halep este o adevărată luptătoare, are mult calm, luciditate, perseverenţă,tenacitate. M-a impresionat lupta sa pentru fiecare minge (a reuşit să salveze nişte mingi imposibile), pentru fiecare game. De asemenea, s-a bătut cu o îndârjire rar întâlnită la tie-break-ul ce i-a adus câştigarea celui de al doilea set.

Am apreciat în mod deosebit atitudinea celor două sportive la festivitatea de premiere. În discursurile acestora, a ieşit în evidenţă sportivitatea, respectul reciproc, recunoştiinţa pentru cei care le-au crescut, le-au format şi le-au antrenat. Simona Halep a reprezentat România cu cinste şi o va mai reprezenta. Maria Şarapova a reprezentat Rusia cu cinste şi a făcut ca steagul Rusiei să fie înălţat pe cel mai înalt catarg în inima unui Occident ostil.

Prin prestaţia sa, Simona Halep a dat o lecţie ţării sale şi mai ales celor care o conduc. În primul rând, ne-a arătat tuturor că gloria şi afirmarea se obţin numai printr-un mare efort, cu calm, luciditate, perseverenţă, tenacitate şi voinţă. Printr-un efort colectiv din partea tuturor. Mai ales din partea conducătorilor, ca un exemplu colectiv.

 În al doilea rând, ne-a arătat ce înseamnă respectul pentru adversar, respect care, între sportivi, este adesea reciproc. Acest respect trebuie să existe şi între ţările noastre, România şi Rusia,precum şi între popoarele noastre.

Noi, toţi românii, de la preşedinte până la cetăţeanul obişnuit, trebuie să urmăm exemplul Simonei. Degeaba izbucnim în manifestări spontane de admiraţie, degeaba agităm steaguri tricolore şi strigăm: „Simona, te iubim” dacă nu trecem la fapte,după pilda sa. Adică să muncim cu îndârjire pentru ridicarea ţării, pentru prosperitatea colectivă, pentru independenţa economică şi politică, pentru stabilirea legăturilor de prietenie şi cooperare cu ţările lumii. Iar cum sportiva noastră ştie să-şi respecte concurenţii, şi noi trebuie să ştim să respectăm celelalte ţări şi popoare!

Tot după exemplul Simonei,să luptăm cu îndârjire chiar când sorţii ne sunt împotrivă,să transformăm inevitabila înfrângere într-o meritată victorie. Iar tricolorul românesc şi imnul de stat să fie ale unei ţări independente, nu închinate unui steag străin! Indiferent câte dungi şi stele va avea!

Simona şi Maşa au demonstrat din plin că respectul şi stima reciprocă există. Trebuie doar ca exemplul lor să fie urmat de cele două ţări şi popoare,fiindcă numai prin mult efort, dăruire, perseverenţă şi voinţă se poate ajunge la cooperare, prosperitate, relaţii bilaterale bazate pe stimă şi respect!