Interviu cu Nikolai MALINOV, deputat în Parlamentul bulgar, preşedinte al grupului interparlamentar bulgaro-rus, preşedinte al Mişcării  Naţionale “RUSOFILI” şi editor al ziarului DUMA.

Am citit cu mare interes acest amplu interviu, pe care Nicolai Malinov l-a acordat revistei “Gazprom”. Asta deoarece ceea ce spune Malinov nu este doar o trecere în revistă a activităţii Mişcării “Rusofili” şi a opiniilor sale personale cu privire la actualitatea politică, ci si pentru că răspunsurile sale conţin şi note critice, deci constructive.

Am considerat că pentru noi, ca români, ceea ce spune Malinov reprezintă o informaţie vastă asupra problemelor cu care se confruntă Bulgaria pe toate planurile. Cu specificul lor în această ţară. Nu mai puţin, multe din afirmaţiile sale se referă la o realitate identică şi în Romania. În fine, dar nu in ultimul rînd, am convingerea că activitatea Mişcării Naţionale “Rusofili” prezintă interes pentru românii care se uită cu speranţă către Răsărit. Rusofili sau doar oameni lucizi.

 (interviu publicat de Olga Gruşka)

 

O problemă de civilizaţie

- Domnule Malinov, ce anume, după dvs., leagă popoarele rus şi bulgar?

- Ca să răspund la această întrebare, mă întorc către o scrisoare trimisă de Graf (contele) Ignatiev soţiei sale. În ajunul războiului ruso-turc dintre 1877-1978, contele era Ambasador al Imperiului ţarist la Constantinopole. El este acela care, în mare măsură, a influenţat poziţia europeană în cea ce privea acel conflict armat. Ca şi astăzi, dacă vorbim de situaţia din Ucraina din acea perioadă, Rusia avea datoria de a-i apăra pe fraţii săi slavi din Balcani. Însă, ca să invadeze Imperiul otoman nu era tocmai lesne. Cu atît mai mult cu cît Rusia suferise o înfrîngere în Războiul Crimeei dintre anii 1853-1856. De aceea a fost necesar să se modifice raportul de forţe de aşa manieră, încît genocidul executat de turci asupra creştinilor ortodocşi din Balcani să poată fi oprit. De fapt, aşa a şi reuşit să facă Graful Ignatiev prin demersurile sale diplomatice. Scrisoarea la care mă refer, a fost scrisă după ce Regimentul 33 Eletki a eliberat oraşul bulgar Nova Zagora, din zona pasului Sipka, de sub stăpînirea lui Osman Paşa. Rîndurile sale au fost aşternute sub impresia atrocităţilor comise în Bulgaria de turci, care au purces la decimarea populaţiei masculine din teritoriile pe care le stăpîneau. Bătrînilor li s-au scos ochii, iar femeile şi copii au fost siluiţi vreme de cîteva zile, după care au fost dezmembraţi.

 

Ca martor la aceste grozavii, Graf Ignatiev a scris că, chiar dacă Rusia va avea mari pierderi, de zeci şi sute mii de oameni, această jertfă nu este zadarnică. Chiar şi dacă  aceste jertfe nu pot pe deplin răscumpăra datoria Rusiei faţă de fraţii slavi din Peninsula Balcanică, mulţumită cărora Rusia  are o scriere, o credinţă  şi o anume orientare sufletească.

Pe de altă parte, se poate spune că Bulgaria a făcut alegerea sa de civilizaţie exact în urmă cu 1250 de ani, cînd ţarul Boris I, care este considerat astăzi de creştinii ortodocşi asemeni apostolilor, a ales să primească botezul. Iar această alegere civilizaţională este a noastră şi astăzi. Patrioţii bulgari sînt convinşi că destinul ţării noastre este definitiv legat de acela al surorii noastre întru civilizaţie - Rusia. Noi considerăm că doar împreună putem fi cu adevărat puternici şi cu adevărat fericiţi. In afară de asta, dragostea bulgarilor pentru ruşi este întreţinută şi de imensa noastră recunoştinţă pentru eliberarea de sub stăpînirea otomană, precum şi de speranţa că vom fi salvaţi de ciuma fascistă, reprezentată de legarea Bulgariei de Uniunea Europeană. Din pricina alăturării noastre la UE şi NATO, sîntem adesea acuzaţi că ne-am abătut de la calea noastră civilizaţională, dar acesta este un neadevăr. NATO este doar o alianţă militară, UE una economică şi eşuată ca alianţă politică. Astăzi, aceste uniuni şi alianţe pot exista, mîine - nu. Însă legătura spirituală şi de civilizaţie între popoarele bulgar şi rus va exista veşnic, indiferent de împrejurările interne sau externe.

Paradoxurile căii lui Elţîn

- Ce s-a întîmplat cu societatea bulgară după destrămarea URSS şi a lagărului socialist? S-a creat impresia că bulgarii se simt oarecum jigniţi de Rusia. Aşa este?

- Cred că da. Şi nu e nimic ciudat. În relaţiile noastre, în afară de legătura spirituală, a  fost mereu prezent si factorul economic, material. Colaborarea şi ajutorul reciproc. Cea mai puternică dezvoltare a Bulgariei a avut loc exact în perioada sovietică. Iar cînd, cu 25 de ani în urmă, Rusia a pornit pe calea lui Elţîn, ea s-a dezis brusc şi în totalitate de produsele şi de marfa din Bulgaria. Economia noastră era însa orientată, aproape în totalitate, către Rusia. Minimum 65-70 la sută din producţia noastră mergea în URSS şi, mai ales, în Federaţia Rusă. Atunci cînd URSS a încetat să existe, practic toate legăturile economice ruso-bulgare au fost întrerupte de către Rusia. Această decizie a distrus pur şi simplu economia Bulgariei, unde mase imense de oameni au rămas fără loc de muncă, iar copiii lor - fără pîine. Iată pentru ce este de înţeles că mulţi dintre bulgari se simt încă foarte jigniţi. Nimănui nu-i venea să creadă că fratele cel mare, în care toţi credeam necondiţionat şi pe care contam fără urmă de îndoială, ne părăseşte pur şi simplu; mulţi oameni au luat pe-atunci asta ca pe o trădare. Şi tocmai de aceea nu trebuie să vă miraţi că Bulgaria s-a alăturat Uniunii Europene: ţara noastră a fost nevoită să îşi caute noi parteneri economici. Poporul trebuia să se hrănească cumva, iar statul să fie menţinut. Desigur că nu doar pîinea ţine poporul în viaţă, însă fără hrană nu se poate trăi şi tocmai de aceea am fost nevoiţi să vindem cuiva roşiile noastre, motostivuitoarele şi ce mai era de vîndut ca marfă. Dacă ne-a plăcut sau nu sa facem asta - e o alta chestiune. Mai important este că nu am avut de ales. A trebuit să ne integram în Europa. Şi, din aceasta cauză, am fost nevoiţi să intrăm şi în NATO.

Astăzi vindem 65-70 la sută din producţia noastră Uniunii Europene, către care este acum orientată economia Bulgariei, astfel încît nu putem comercializa marfa şi în Rusia atît de avantajos precum o facem în Europa. În plus, nimeni nu încearcă să schimbe situaţia. De exemplu, pentru marfa comercializată în Rusia, plătim taxe vamale la fel de ridicate precum orice ţară dezvoltată. Ca Turcia, de pildă. De aceea, mărfurile noastre nu pot concura pe piaţa rusă cu cele turceşti. Iată, deci, ce situaţie paradoxală s-a creat!

Politica bulgară

- Care este situaţia politică în Bulgaria şi cum influenţează ea relaţiile bulgaro-ruse? Este sesizabil un amestec extern în viaţa politică a ţării?

- In Parlamentul bulgar sînt reprezentate patru partide politice. Partidul de dreapta GERB (cetăţenii pentru dezvoltarea europeană a Bulgariei) care, pînă anul trecut, a fost la putere. Partidul Socialist Bulgar - BSP, care are la bază fostul partid comunist bulgar şi care, în ultimii 25 de ani, a ocupat fie locul întîi fie al doilea în arena politică bulgară. Astăzi, această formaţiune se află la putere, în coaliţie cu partidul etnic turc “Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi” – DSP. Există şi un partid naţionalist - Ataka. Acesta a abordat o poziţie pro-rusă şi duce o politică relevantă în acest sens. Din păcate, GERB doar face paradă de înclinaţia sa către Rusia. Nu puţini membri ai acestui partid, care încearcă să fie percepuţi drept rusofili, în fapt nu probează asta şi adesea iau o poziţie contrară, adică contra Rusiei şi nu în favoarea ei.

BSP, pe care il reprezint, se străduieşte să menţină balansul intereselor. Mai precis, să rămînem în Europa, însă să nu permitem înrăutăţirea relaţiilor cu Rusia. Aceasta este însă dificil de realizat şi de aceea, adesea, sîntem nevoiţi să purcedem la o poziţie de compromis, deşi 90 la sută din reprezentanţii BSP sînt, în mod deschis, pro-ruşi. De pildă, cînd a fost vorba de aprecierea situaţiei din Ucraina, noi am declarat că sîntem categoric împotriva aplicării sancţiunilor asupra Rusiei. În ce priveşte, însă, problemele teritoriale şi dreptul naţiunilor la autodeterminare, ne vedem nevoiţi să susţinem poziţia Uniunii Europene. În acest sens, un rol deloc minor îl joacă apartenenţa noastră la NATO şi UE, şi tocmai aici putem vorbi despre prezenţa influenţei externe asupra politicii bulgare. Ne convine, nu ne convine, sîntem nevoiţi să ţinem seama de opinia acestor organizaţii care, blînd spus, nu au întotdeauna o atitudine prietenoasă faţă de Rusia. Cu toate acestea, noi pledăm activ pentru o totală dezvoltare a relaţiilor ruso-bulgare şi ne străduim să recuperăm timpul pierdut din 1990 încoace. Sîntem încredinţaţi că asta e ceva necesar atît Bulgariei, cît şi Rusei, iar politicienii noştri nu pot să nu se ocupe de acest aspect.

72,8% din bulgari sînt rusofili

- Sinteti leaderul Miscarii Nationale RUSOFILI. Ce anume este această forţă social-politică?

- Organizaţia noastră vorbeşte în numele majorităţii poporului bulgar. De ce sînt atît de încredinţat de asta? Cu cîţiva ani în urmă, am organizat o anchetă socială, care a demonstrat că 72 la sută din bulgari se considera rusofili. La momentul respectiv, un funcţionar rus chiar s-a exprimat, în glumă, că atît de mulţi patrioţi nu sînt nici chiar în Rusia. Personal, consider că este foarte important cum şi ce anume consideră un om că reprezintă în faţa lui Dumnezeu. Noi ne autonumim rusofili şi nu ne ascundem dragostea pentru fraţii noştri de civilizaţie. Activitatea organizaţiei noastre este aceea de a conserva legăturile istorice, culturale şi spirituale cu Rusia, întru apropierea popoarelor noastre şi dezvoltarea cuprinzătoare a relaţiilor noastre. Avem, aşadar, cîteva direcţii principale pe care acţionăm. Este vorba de învăţarea limbii ruse, întreţinerea şi deschiderea de noi monumente ale istoriei noastre comune, organizarea de concerte, festivaluri, expoziţii, seminarii şi concursuri pentru copii, acţiuni ce privesc cultura rusă, literatura, arta şamd. De exemplu, numai în acest an, am deschis, la nivel de grădiniţă, 470 de clase de învăţare a limbii ruse. Anual, organizăm 7 concursuri diferite pentru copii, ai căror finalişti au apoi posibilitatea de a vizita Rusia. Întreţinem peste 550 de monumente şi, în fiecare an, inaugurăm 3-4 noi. Între altele, în acest an, la 14 octombrie, în locul unde au fost îngropaţi, în Nova Zagora, soldaţii si ofiţerii ruşi, vom inaugura un monument al aceluiaşi Regiment Eleţki, care pînă azi nu a beneficiat de aşa ceva.

În afară de această activitate culturală de masă, ne ocupăm şi de munca social-politică. Astfel, am adunat pînă acum peste 150.000 de semnături împotriva desfăşurării de elemente ale sistemului de apărare antirachetă al SUA în Bulgaria. Strîngem semnături şi pentru conservarea monumentelor, ieşim la mitinguri în scopul menţinerii acestora, apărîndu-le atunci cînd cuiva îi dă prin cap să le demonteze.

La fel, organizăm evenimente de masă in sute de oraşe cu prilejul zilelor de 9 mai, de 3 martie - Ziua eliberării Bulgariei din robia turcească sau cu prilejul unor sărbători creştine ori de altă natură, importante pentru noi. Pe site-ul nostru, publicăm zilnic peste 10 materiale informaţionale privitoare la Rusia şi traduse în bulgară, pentru ca poziţia rusă în toate problemele contemporane să fie accesibilă bulgarilor.

In calitate de editor al ziarului DUMA, care este unul din cele 5 foarte populare ziare din Bulgaria, eu personal urmăresc să fie publicată zilnic o coloană din “Rossiskaya Gazeta”. În limba bulgară, desigur. De asemenea, avem în plan să creăm o televiziune pe internet şi să difuzăm emisiuni prin intermediul cărora informaţiile şi punctele de vedere obiective referitoare la ceea ce  se întîmplă în lume să ajungă la public. Noi ne vom strădui să atingem masa critică de susţinători rusofili de care are nevoie ţara noastră.

Anual, se desfăşoară Adunarea naţională a rusofililor din Bulgaria, prilej cu care discutăm  asupra rezultatelor obţinute şi stabilim noi sarcini şi ţinte.

Astăzi, RUSOFILI reprezintă cea mai puternică organizaţie obştească din Bulgaria, care numără peste 30.000 membri, organizaţi în 186 structuri. Şi nu intenţionăm să ne oprim aici. Prin urmare, prin reperele noastre civilizaţionale, prin dorinţa noastră de a fi parte a lumii ruse, am reuşit nu numai să ne menţinem, dar chiar să fim tot mai mulţi, în ciuda situaţiei politice dificile din Bulgaria, din Europa, din întreaga lume, şi în pofida totalei lipse de sprijin din partea Rusiei.

Sîntem recunoscători întregii generaţii de politicieni care susţin aceste poziţii de 25 de ani încoace. După mine, dacă ar fi existat în alte ţări organizaţii asemănătoare cu a noastră, în Ucraina, de pildă, haosul din acest moment ar fi fost imposibil. În Bulgaria nu are cum să se întîmple vreodată aşa ceva, sînt convins, în ciuda poziţiilor UE, NATO sau ale altei organizaţii externe.

Să ne ajutăm noi-înşine

- La această oră, Rusia, ca stat şi ca mediu de afaceri, ajută în vreun mod mişcările pro-ruse din Bulgaria?

- Judecaţi singuri. Aceste granturi nu foarte mari, pe  care Fondul “Russkyi Myr” le-a prevăzut, sînt în jur de 10.000 euro pe an. Şi cu asta se încheie întregul ajutor. Din această pricină, noi facem totul cu forţe proprii şi pe socoteala noastră. De exemplu, am desfăşurat două campanii pentru creşterea prezenţei la vot în perioada referendumului, pentru construirea AET Belene. Acesta s-ar fi putut dovedi în totalitate nelegitim, dacă oamenii n-ar fi ieşit să voteze. În acest caz, a fost extrem de important să se adune masa critică, era neapărat nevoie de participare la vot. Dar ca să se întîmple asta, este necesar ca poporul să înţeleagă despre ce e vorba, în ce constă acest proiect, pentru ce este el binevenit, iar aceste informaţii trebuie să ajungă la oameni.

Noi, rusofilii, însă, am rămas cu impresia că acest proiect ne-ar fi fost necesar mai mult nouă decît chiar ruşilor. N-am văzut nici o contribuţie, nici un reproş, nici un ajutor din partea mediului rus de afaceri, care, la prima vedere, părea foarte interesat de realizarea acestui proiect. 

Se înţelege că noi nu facem toate acestea pentru bani, ci din convingere. Însă aşa o pasivitate, sincer, mă uimeşte. Mă miră nu doar că ruşii nu ne ajută sau că ne sprijină insuficient, ci mai ales că nu se ajută pe ei-înşişi.

- Dar măcar cîteva schimbări pozitive în această direcţie au avut loc?

- Grupul interparlamentar bulgar-rus, al cărui preşedinte sînt,  a prezentat o serie de iniţiative utile. Am lucrat la amplificarea spectrului de activităţi comune. Însă, pînă acum, aceste iniţiative nu sînt legate de afaceri. Din punctul nostru de vedere, foarte eficient lucrează Camera de comerţ şi industrie bulgaro-rusă. Ea colaborează activ, la nivel regional, însă colaborarea cu mari companii ruse poate fi definită ca foarte modestă, episodică chiar. Per total, despre acestea aici nici nu se aude, nici nu se vede ceva iar dacă totuşi au loc aceasta se întîmplă de o manieră foarte personală.

- De exemplu?

- Să spunem că marile companii ruse, cine ştie din ce motiv, găsesc ca e normal nu pe noi să ne sprijine (aceasta ar fi inutil, căci noi şi aşa sîntem de partea lor) ci pe inamicii lor şi ai noştri. Tuturor însă ne este clar că dragostea nu poate fi cumpărată. Cu toate acestea, masa de bani se duce exact pe asta, adică pe achiziţionare de dragoste, ceea ce este mereu imposibil. Drept rezultat, se întîmplă ca pe prima pagina a vreunui ziar al cuiva sa apară logo-ul vreunei mari companii ruseşti si chiar sub acesta se publica titluri devastatoare ale unor articole nu mai puţin devastatoare, care spun ca exact aceeaşi companie nu are de fapt loc nu numai în Bulgaria şi în Peninsula Balcanică, dar nici măcar în Europa. Pe a opta coloana a aceleiaşi publicaţii, se difuzează şi un interviu - tip reclamă, în care se spune ca această companie nu e chiar aşa de lipsită de succes, în vreme ce pe a 16-a coloană apare un comentariu cu conţinut devastator, în care se arata ca prezenţa acestei companii in Bulgaria e absolut indezirabilă. Toate acestea se fac cu bani ruseşti. Poate că eu nu înţeleg ceva, dar este clar că, in cazul de faţă, ruşii plătesc ei-înşişi o campanile de presa împotriva lor. Vi se pare normal? Mie, nu!

Reflecţii de imagine

- O asemenea politică se reflectă cumva asupra afacerilor ruseşti în Bulgaria?

- Desigur, dacă vorbim de afaceri la nivel înalt. Ne referim la 3 companii ruseşti: “Rosatom”, “Gazprom” şi “Lukoil”. Prin prezenţa sine qua non a primei dintre ele în ţara noastră, am reuşit să-i convingem pe oameni, nu-i problemă. În ce priveşte a treia companie, la fel, căci Lukoil este compania cu cele mai mari cîştiguri anuale de pe teritoriul Bulgariei - asta e de necontestat. Dar cu “Gazprom” totul este mult mai greu. Noi înţelegem foarte bine că aceasta companie ne este necesară, ba chiar mai mult - de nelipsit. Dar haideţi să vedem cu ce anume asociază azi “Gazprom”-ul bulgarii de rînd! Cu dificultatea furnizării de gaz din 2009, din cauza problemelor cu Ucraina. Funcţionarii noştri ştiu exact ce anume s-a petrecut si  din vina cui. Dar asta ştiu doar funcţionarii din domeniu, nu şi oamenii obişnuiţi. Acestora nimeni nu le-a explicat nimic, nici înainte şi nici după acest neplăcut incident. Şi nici acum, nimeni nu încearcă să o facă. Iar iarna acelui an, la noi a fost extrem de rece. Care e urmarea? Paradoxal, dar nouă acuma ne e mult mai greu să încredinţăm oamenii că trebuie sa participam la proiectul South Stream, care va anula riscurile unui tranzit.

- În Bulgaria există multe persoane care sînt împotriva South Stream?

- Sînt destui. La noi, ca şi la voi, există o foarte bine organizată coloană a cincea. Să spunem  că în sprijinul proiectului, se pronunţă premierul, ministrul de externe, ministrul de finanţe, preşedinţii celor mai importante partide politice. Aceştia explică cu toţii cît este de profitabil proiectul pentru ţara noastră. In acelaşi timp, ONG-urile vin cu contraargumente. Acestea la noi sînt extrem de multe si finanţate de americani. De pildă, bugetul Fondului “America pentru Bulgaria” este de sute de milioane de dolari anual şi, cu fiecare an care trece, suma alocată creşte. Şi asta nu se petrece doar în Bulgaria. Ştim foarte bine că asemenea fonduri, sub o formă sau alta, există în fiecare stat prin care trebuie să treacă South Stream. Şi asta ce înseamnă? Că zeci, sute de oameni nu atît competent cît mai ales influenţi în societate şi foarte bine plătiţi, încep să iasă în public cu explicaţii “pro” sau “anti” cutare iniţiative. Şi asta la toate nivelurile şi utilizînd toate resursele de care dispun în stoc. Astfel, la fiecare fapt pe care noi îl folosim în sprijinul, să spunem, a South Stream, ne alegem cu 10-15 contraargumente. Şi nu are importanţă dacă acestea sînt doar jumătăţi de adevăruri, minciuni aruncate în faţă sau născociri şmechereşti, căci acei care le colportează sînt foarte bine plătiţi, ceea ce permite o largă răspîndire a contraargumentelor în media. Ca rezultat, adevărul se pierde în acest fluviu de informaţii false, de gunoaie, deşeuri şi minciuni sfruntate. Oamenii încetează să distingă ce e adevărat şi ce nu. In acest moment, sigur nu este nevoie să explic pentru ce, în atare condiţii, este dificil să se realizeze proiecte, mai ales unul ca South Stream. De exemplu, noi am venit cu propunerea de modificare a legislaţiei bulgare, în ciuda recomandărilor comisarului Gunther Verheugen. Pentru asta, doi dintre colegii mei, deputaţi ai BSP,in acest moment sînt cercetaţi de procuratură. Cam asta este situaţia.

- Ce credeţi? În acest an va începe în Bulgaria construirea South Stream sau vor apărea ceva piedici?

- Cred că apariţia unor probleme nu este exclusă. Din păcate, la recentele alegeri pentru Parlamentul European, forţele de dreapta din Bulgaria au dobîndit suficientă susţinere. Iar aceste forţe se ocupau oricum de mulţi ani să întîrzie colaborarea bulgaro-rusă. Insă noi vom face tot posibilul, atît cît depinde de voinţa noastră, pentru ca acest proiect să fie demarat cît mai curînd.

Nu duşmanul e puternic ci noi sîntem slabi

- Ce avantaje tangibile si ce dezavantaje a înregistrat Bulgaria de cînd a intrat in UE?

- Apreciez situaţia din ţară ca fiind o catastrofă naţională. Bulgaria a fost primită în UE abia după ce a fost asasinată economic, după ce industria şi agricultura ei au fost puse la pămînt. Pînă în acel moment, intrarea Bulgariei în UE nu a fost posibilă, nu era un cîştig pentru Europa. Iar odată cu intrarea in UE, a fost eliminată orice fel de responsabilitate locală pentru difuzarea mărfurilor, la fel, a forţei umane, chestiuni asupra cărora si azi ar fi necesară o  introducere de restricţii, deşi termenele pentru astfel de  demersuri  au fost demult depăşite. Asta se întîmplă deoarece în Europa, ţările cu potenţial se dezvoltă pe seama celor mai mici si mai slabe. Şi nu socotesc ca aceasta situaţie este corectă. Iar daca tocmai aceste forţe au preluat puterea în noul Parlament European, atunci eu, personal, găsesc ca lipsită de utilitate prezenţa Bulgariei în UE. Dacă, însă, Uniunea Europeana îşi va schimba atitudinea şi va începe să se comporte corect, în spiritul dreptăţii, atunci se mai poate discuta asupra statutului nostru de membru în aceasta uniune economică.

- Bulgaria cu ce se alege din calitatea sa de membru NATO?

- NATO nu lucrează doar prin noi ci si prin intermediul altora state din Europa de Est, din Europa toata. Ar fi oportun să se creeze un sistem de apărare propriu, european. Nouă nu ni se dă însă posibilitatea, de a crea aşa ceva, iar deocamdată o alternativă nu există. Mulţi cetăţeni europeni înţeleg că un sistem corect european de apărare a regiunii ar fi unul europeano-rus dar pentru asta, pînă cum, nu există suficientă forţă. Cum se spune: nu duşmanul e puternic, ci noi sîntem slabi. Cu toate acestea, noi colectăm masa critică şi facem eforturi în această chestiune, pentru a atrage atenţia şi altor forţe similare din Europa. De pildă, următoarea noastră acţiune social-politică va fi legată chiar de pregătirea şi desfăşurarea referendumului pe tema necesităţii amplasării  de baze americane pe teritoriul Bulgariei. Asta deoarece amplasarea unor asemenea baze la noi mi se pare cu totul lipsita de logică.

Războiul global

- Ce părere au cetăţenii bulgari de conflictele pe care S.U.A. şi  NATO le iniţiază în diferite locuri din lume?

- In acest moment, se desfăşoară un război global. Este mai ales un război informaţional. Din acesta pierd şi Europa, şi Rusia. Acest conflict însă e benefic Americii şi, într-o oarecare măsură, Chinei. Asta deoarece resursele Rusiei sînt căutate pentru a servi la dezvoltarea economiilor din Est.

În urma primului si a celui de-al doilea război mondial, a avut de cîştigat America. Europa  a pierdut. Pentru America, este astăzi foarte important să iasă prima din criza economică, adică înaintea Europei şi a Rusiei. Să iasă prima, pentru a putea ocupa cel mai mult loc in Eurasia. In acest război, fiecare bineînţeles că încearcă să tragă spuza pe turta lui.

Noi, rusofilii, avem o poziţie foarte clară. Principalul nostru ţel este acela este ca în media bulgară şi europeană să existe o atitudine corectă faţă de Rusia. Adică, aceasta să nu fie una duşmănoasă, ci să fie măcar neutră. Asta sperăm să reuşim, prin eforturile noastre. Asta încercăm şi în media electronică, unde ne înteţim demersurile pentru ca glasul nostru să se facă auzit.

- Rusia va fi capabilă să cîştige această luptă?

- Eu unul nu mă îndoiesc ca acesta confruntare se va încheia cu victoria Rusiei. Pînă atunci, însă, Rusia se află într-o situaţie delicată. Asta deoarece este nevoită să aleagă între iubirea sa pentru poporul ei, rusofili şi sancţiunile economice, care, în final, vor afecta exact acea populaţie rusofilă. Strategic, Rusia poate continua sa privească prin ferestrele lui Petru cel Mare, dar poate sa facă asta şi prin porţile lui Ivan cel Groaznic. Aşa că Rusia, din punct de vedere strategic, obligatoriu va ieşi învingătoare. Forţa constă în adevăr. Iar eu, în această luptă, sînt de partea lumii ruse.

- Pentru ce popoarele surori, cel bulgar si cel sîrb, sa zicem, nu pot găsi un limbaj comun?

- Din acelaşi motiv pentru care nu a fost găsit un limbaj comun între cetăţenii Rusiei şi ai Ucrainei. Duşmanul va încerca întruna să ne încaiere, iar noi trebuie sa căutăm motivaţia comună care să ne ţină uniţi. La fel, să căutăm să rezolvăm problemele care ne despart. Asta se face astăzi cu greutate, deoarece S.U.A. îndepărtează de la putere forţele rusofile prin lovituri de stat, revoluţii şi acţiuni militare. 

Haideţi să spunem lucrurilor pe adevăratul lor nume. Deci nu avem de-a face cu nişte forte externe virtuale, ci chiar cu S.U.A. Tocmai de aceea, aceasta poziţie trebuie să fie clară şi deschis prezentată, argumentată şi explicată. Ca să facem asta, avem nevoie de 3 componente din ceea ce eu numesc forţa blîndă - resursele financiare, media, precum şi sistemul de învăţamînt şi educaţie patriotică. Iar toate aceste componente sînt controlate acum de duşmanii noştri. Motiv pentru care acest sistem ar trebui schimbat. De exemplu, eu sînt reprezentantul în Bulgaria a 11 canale ruseşti de televiziune şi plătesc sume imense pentru ca producţia acestora să intre pe operatorii de cablu. Americanii şi turcii primesc chiar ei bani pentru a le fi transmise filmele şi programele. Noi, în schimb, plătim din propriul buzunar ruşilor pentru a le edita cărţile, în vreme ce pentru publicaţiile americane există fonduri puternice. Deci ei îşi plătesc singuri ceea ce editează. Reiese astfel ca e foarte dificil de a ne apăra poziţia rusofilă, deoarece chiar reprezentaţii Rusiei fac adesea din asta o afacere. Iar neînţelegerile noastre cu sîrbii sau cu ruşii şi ucrainenii ţin de Lucavia. Asta pentru că, în realitate, nu avem ce împărţi.

- Înţelegeţi ce se petrece azi în Ucraina?

- Necondiţionat. Am trăit 14 ani în Ucraina, am fost om de afaceri de succes, însă, în 1997, am părăsit această ţară, repetînd cuvintele lui Chatskii (eroul lui Griboedov):” Aici deja nu mai sînt călăreţ”. Asta deoarece acolo, încă din 1990, se cultivă un naţionalism înfricoşător. Astfel, în 20 de ani, au apărut generaţii care aşa au fost educate, cărora asta li s-a băgat în cap. În 20 de ani, au apărut generaţii care nu numai că au uitat că sînt ruşi, dar care şi urăsc tot ce este rusesc. Istoria a fost rescrisă, întoarsă cu capul in jos. Iar acum, în Ucraina, este ucisă populaţia de etnie rusă, mai ales femei, copii şi oameni în vîrstă, ca şi toţi aceia care îi ajută. Eu nu pot înţelege pentru ce, în aceasta situaţie, Rusia nu a oprit încă genocidul. Practic, tocmai aceasta  nepedepsire  permite neonaziştilor să săvîrşească, pe ruinele Ucrainei, nenumărate atrocităţi, iar asta şi dă puteri inamicilor noştri. Şi dacă se va continua aşa, nefăcîndu-se nimic adică, va fi din ce în ce mai rău.