În coreeană, numele lui se scrie aşa: 빅토르 초이. Noi îl ştim ca Viktor Ţoi. A fost şi a rams pina azi unul din cei mai mari artişti ai URSS. Chiar a fost si este o legenda. O puternica personalitate. Interpret şi compozitor desăvîrşit. Actor de marcă. Apropo, vă pun aici şi un film cu el, în rolul principal. Igla/Acul, aşa se numeşte. O peliculă filmată în 1988, de regizorul Raşid Nugmanov de la “Kazahfilm” despre droguri şi drogaţi. Premiera a avut loc la 16 septembrie, la Alma-Ata iar anul următor, în februarie, la Moscova. Subtitrarea e în mai multe limbi de circulaţie. Nu aveţi, deci, probleme. Îl puteţi urmări!

 

Ca muzician, a fost unul din creatorii noii epoci în muzica rusă. Piese precum Звезда по имени Солнце/ Steaua pe nume Soare, Группа крови/ Grupa sanguină, Безъядерная зона/ Zona denuclearizată, Троллейбус/ Troleibus, В наших глазах/ În ochii noştri nu cunosc uitarea. La fel, trupa rock „Кино“/Cinema.

Viktor s-a născut la Leningrad, în 1962, la 21 iunie. De aceea tocmai ce l-am amintit pe wall-ul meu. Şi nu a avut viaţă lungă. Ca oricare persoana care trăieşte extrem de intens, a plecat pe curcubeu de Sfînta Maria, în 1990, la Riga, într-un accident de automobil.

A activat în artă între anii 1970-1990. Prima sa trupa s-a numit Palata nr.6.Tocmai ea a devenit trupa Kino.

Cum spuneam, Viktor Ţoi a jucat şi in filme. În ASSA, compoziţia sa Peremen/ Schimbări a devenit unul din marile hituri ale trupei Kino.

Am ales pentru voi 3 piese: Grupa Krovi, Zvezda po imen Solnte si Peremen. Îl vedem şi îl auzim pe Viktor ca pe un om plin de viaţă, debordînd de forţă spirituală, de putere de creaţie artistică. Mereu în mişcare. Atrăgător ca un zeu, iute ca o panteră, creativ precum Pan. Priviţi-l, în Peremen! Parcă e altul. Un alt chip al artistului, un stil modificat. Pot spune ca Viktor Ţoi a ars, nu a trăit. Dar mai pot spune că el e şi acum printre noi.

Una din comentatoarele clipurilor întreba dacă chiar este el in film, căci i se pare foarte adevărat, foarte real, că nu îl poate uita. La fel, cîţi alţii ca ea...

Ascultîndu-l pe Toi,cu muzica lui de început de epocă, m-am întors iar către Машина времени/Maşina timpului. Excelentă trupă! Chiar dacă, cu vîrsta, pe Makarevici l-au apucat pandaliile şi cîrteşte pe note împotriva lui Putin. Artist, ce să-i faci?! Ăştia nu pot fi realişti...

Trupa a fost înfiinţată în 1969 de Andrei Makarevici şi Sergei Kavagoe. Makarevici este însă autorul celor mai multe dintre piesele grupei. Iar trupa este absolut longevivă. Rock, blues, rock progresiv, cîntece de autor - acestea alcătuiesc repertoriul trupei.

Practic, trupa a fost creată la Şcoala generală nr. 19 din Moscova. Atunci s-a numit Times machines. Abia în 1973, trupa şi-a luat numele sub care o cunoaştem şi azi: Maşîna vremeni. În 1974, li s-a alăturat ca solist Alexei Romanov care, însă, după cîteva luni, a părăsit trupa. Pe Alexei însă îl vom regăsi în trupa Voskreşenie, cu care Maşîna vremeni a făcut adesea pereche în mari concerte.

Mai tîrziu, li s-a editat şi un album dublu. Tot în 1974, Maşîna vremeni a fost în Italia, unde a filmat în pelicula Afonya. Atunci artiştii au primit şi primul onorariu: 500 de ruble! Imaginile însă au fost scoase din film. A rămas doar piesa "Ты или я" / Tu sau eu ca fond muzical.

Sînt multe de spus despre aceasta trupa extraordinară. Mai citiţi şi voi! Nu am spaţiu aici. Amintesc doar că ea a fost sursa de inspiraţie pentru multe alte trupe, devenite celebre. Cea mai tare este, fireşte, Nautilus Pompilius.

Vi-l dau aici pe Makarevici din 1985, cu  Вагонные споры/ Discuţii de vagon şi Костёр/Foc. Vă mai dau piesa Ты или я, cea din filmul turnat în Italia. La fel, Брошенный Богом Мир/ Lumea abandonată de Dumnezeu. Şi vă mai pun, că era să o sar şi ar fi fost mare păcat, piesa  Перекресток семи дорог/ 7 drumuri la răscruce, superbă nu-i aşa? Şi nu mă pot abţine să nu vă mai pun o dată Три Окна/ Trei ferestre, un succes grandios, pe care  trupa îl împarte cu Voskresenie, despre care voi povesti imediat.

Maşîna Vremeni - mari artişti, mare trupă, colosală creaţie. Şi cînd cîntă împotriva lui Putin tot arta fac :) ...

Şi vă mai dau un bonus: filmul  Afonya, de care vorbeam, în regia lui Georgi Danelia. Filmul, tras în 1975, în 1573 de copii, a fost leader de box-office cu peste 62.200.000 de spectatori. Desfătaţi-vă!

Şi acum, să vorbim despre Voskresenie/Duminica. Trupa a fost  creată în 1979 şi e prezenta pe scenă şi-n ziua de azi. S-au întîmplat unele schimbări în componenţa ei, dar aici nu sîntem la manualul de istoria muzicii din Rusia. Important este ca Alexei Romanov, autorul pieselor de implacabil succes  a rămas mai cu moţul trupei, care interpretează cu mare succes rock, blues, art rock, rock psihedelic, rock progresiv, compoziţii cu nuanţe de country. În trupă au mai cîntat, în unele perioade, şi Makarevici, cum vă spuneam, la fel, Evgeni Margulis, un alt mare nume al rockului rusesc, precum şi Konstantin Nikolski, neîndoielnic, un star.

Priviţi-i aici interpretînd  Кто виноват/ Cine-i vinovat şi Как давно это было/ Ce demult a fost, la fel ПО ДОРОГЕ РАЗОЧАРОВАНИЙ / Pe drumul dezamăgirii. Sînt buni? Da. Sînt foarte buni. Это вечно!!!? E veşnic/E pentru totdeauna scrie un comentator, Viktor Marchenko, persoana care a urmărit clipul mai înainte amintit. Asta este şi concluzia mea.

Mergem mai departe. Pervîi Kanal, postul naţional de televiziune din Rusia, are o emisiune excelentă, numita DOstoianie REspubliki/ДOстояние республики/Proprietate a Republicii. Este un teleprogam muzical, difuzat de cîteva ori pe lună, în funcţie de sezon. Prezentatorii sînt Iuri Nikolaev şi Dimitri Şepelev, ajutaţi şi de Sergei Jilin. Veţi vedea, dacă mai căutaţi şi voi, că formatul diferă, de la un sezon la altul. Insă nu au cum să lipsească interpreţii străluciţi ai Rusiei: mai tineri, mai în etate, la fel - oamenii de arta, oamenii de televiziune, veţi vedea cît de plăcut este…

Am ales pentru voi trei interpreţi, dar şi doua înregistrări mari, cam două ore de emisie. Pînă am eu chef sa fac iar rubrica, aveţi ce face :)...

Primul interpret se numeşte Andrei Mironov şi vi-l propun într-un extraordinar film despre Leningrad, pardon, eu tot aşa îi spun: despre Sankt Petersburg. Piesa se numeşte Романс о городе/Romanţă despre oraş. Vă veţi uita la ea cel puţin de două ori, sînt sigură!

Muzica e semnată de Evgeni Krilatov iar versurile - de Bella Ahmadulina.

Pe cel de-al doilea interpret îl cunoaşteţi deja. Este bulgaro-armeanul meu, Filip Kirkorov, fostul soţ al Allei Pugaciova. Filip interpretează piesa МИРАЖИ /Miraje în pereche, ca să zic aşa, cu Irina Allegrova. Şi cu ea v-am făcut deja cunoştinţă. Clipul a fost tras anul trecut de Kirkorov Tv. În emisiune este prezent si compozitorul piesei. O să-l vedeţi pe Filip cum se aşează lîngă acesta şi îl ia de după umeri, şi-i spune şi numele şi-i mulţumeşte. Frumos! Admirabil!

Аl treilea interpret este Valeri Leontiev. Extraordinar de talentat! Şi să vedeţi ce bine arată, doamnelor! E născut în 1949, dar saltă ca un pionier...

Valeri e si el o poveste de om. E născut, fiţi atenţi cum vi se plimbă limba-n gură cînd pronunţaţi, in Usti-Usa, din Komi. Nu în USA aia de care nouă nu ne place deloc… Provine dintr-o familie de veterinari (tatăl său era din regiunea Arhanghelsk) dar, pînă să-şi afle drumul în viaţă, Valeri a lucrat nici el nu mai ştie ca exact ce anume, ba pe la o fabrica de cărămizi, ba pe altundeva, inclusiv ca electrician şi poştaş, un fel de împinge-vagoane  - doar cu muzica în cap. Iar, în 1972, a reuşit ca artist. Cîntă minunat. Veţi mai dori să-l ascultaţi şi de aceea v-am pus nu numai acest cîntec, ci şi înregistrarea unei întregi emisiuni cu el. Ascultaţi-l mai întîi, însă, pe Valeri cu "Ты меня не забывай" /Nu mă uita. Foarte dulce cîntec. De suflet. Ia, priviţi doamnele din sală, cum îngînă cîntecul şi cum îl mănîncă din ochi pe Valeri. Au şi pe cine! Făt-frumos şi valoros din Republica Komi. Iar, în final, ascultaţi două ore de Лучшее/Cele mai bune. Aşadar, cele mai grozave piese care s-au interpretat pe scena emisiunii DOstoianie REspubliki.

Şi cu asta cam închei. Am mai căutat eu ceva, dar nu vreau să o lungesc. O las pe data viitoare. Oricum, dragi copii, încă o dată : nimeni nu e ca ruşii! Căci au şi de unde alege. Ei sînt cei mai tari, cei mai talentaţi artişti, cei mai cei. Ah, muzica rusă, ah, muzica rusă...