Pe toată durata derulării cazului PETROTEL LUKOIL , publicaţia România Liberă a dus o campanie furibundă împotriva companiei  LUKOIL şi  a conducătorilor acesteia, împotriva premierului Victor Ponta şi-se putea altfel?- împotriva Vocii Rusiei. Au fost scrise multe articole  agresive, defăimătoare, fără nici un fundament real. Din toată această serie infamă, voi prezenta următorul articol:

 

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ponta-i-a-zis-da-lui-putin--de-ce-persista-neincrederea-nu-doar-la-washington--ci-si-moscova-si-beijing--352881

Acesta a vrut să fie o reacţie la următorul articol, publicat în Vocea Rusiei, ce a dorit să prezinte situaţia de la PETROTEL LUKOIL aşa cum s-a văzut la faţa locului: 

http://romanian.ruvr.ru/2014_10_07/PETROTEL-LUKOIL-PloieSti-actiune-iresponsabila-a-autoritatilor-romane-cu-urmari-negative-pe-termen-lung-4792/

Ei bine, oricine citeşte articolul publicat în România Liberă  percepe imediat furia şi neputinţa autorilor de texte de propagandă pro-americane din colectivul acestui ziar, văzând  că eforturile lor sunt în zadar, că procesul de îndoctrinare în spiritul unchiului Sam nu le reuşeşte decât în mică măsură. Furia şi neputinţa îl face pe autorul acestui text, Laurenţiu Mihu, să se exprime într-un mod de-a dreptul jignitor la adresa colectivului redacţional al Vocii Rusiei, prin formula: „scribii de la oficiosul moscovit, Vocea Rusiei”. Ca autor al articolului despre LUKOIL, nici eu n-am scăpat de tirul ironiilor: „o sumă de falsuri și populisme perfect esențializate într-un articol recent apărut în Vocea Rusiei, sub semnătura unui anume Rădulescu (nu dau prenumele ca să nu-i fac reclamă)”.

Pe  această cale dau cuvenita replică  lui Laurenţiu Mihu: nu este nevoie să-mi faci  reclamă. Ştiu să-mi fac singur. Mai mult, ştiu să mă afirm, fără a  avea logistica şi sprijinul de care tu te bucuri. Pentru că am experienţă, element ce ţie îţi lipseşte cu desăvârşire. Această experienţă mă ajută să  prind esenţialul; chiar tu recunoşti asta, fără  să vrei.

Referitor la noţiunea  de scribi, ce o atribui cu generozitate întregului colectiv de la Vocea Rusiei,se cuvine să dau drept replică o zicală românească. Aceasta sună aşa: “Cine zice, ăla este”. Având în vedere una din definiţiile din dicţionarul explicativ al limbii române pentru termenul de scrib : “scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic”, se poate vedea clar că zicala este  valabilă, iar acest termen defineşte perfect pe cei de la România Liberă, aserviţi pe faţă intereselor americane !

Stimate redactor şef adjunct Laurenţiu Mihu: ai citit cu atenţie articolul respectiv? Nu cred! Dacă l-ai fi citit, ai fi putut observa că l-am scris având ca bază relatările din presa locală şi discuţiile avute cu oameni care sunt salariaţi la LUKOIL. Pentru că.în opinia mea, adevărata gazetărie se face pe teren, comunicând cu oamenii. Se face scriind despre aceşti oameni care, prin munca lor, duc ţara înainte.

Cândva a existat acest gen de gazetărie. Cei ce fac parte din generaţia mea îşi aduc aminte de revista”Flacăra” al cărei redactor şef a fost regretatul Adrian Păunescu. Ei bine, această revistă conţinea în exclusivitate articole despre oameni, despre faptele lor, despre viaţa lor de zi cu zi, despre problemele lor. În prezent, în era “democraţiei şi a statului de drept” aceasta înseamnă POPULISM ! Inadmisibil !

Admisibil este în ziua de azi să stai într-un birou superdotat în faţa laptopului, să te ocupi de politică, de toate aşa-zisele strategii ale partidelor parlamentare, de toate mişcările pe care le fac principalele  figuri ale politicii dâmboviţene, de modul cum se fac şi se desfac alianţele politice, mai ales în preajma alegerilor. Şi să scrii zilnic despre fiecare mişcare a “oamenilor de succes”, a “vedetelor” care afişează un lux nesimţit pe banii contribuabililor.

 Nu în ultimul rând, imperios şi admisibil este să scrii despre intervenţiile coanei Victoria Nuland, principalul “ceauş împărătesc” al “înaltei porţi” de la Washington pentru Europa Centrală şi de Est. Despre modul cum admonestează “tinerele democraţii” din zonă . Şi mai ales să  aduci la cunoştiinţa onor publicului “ semnalele repetate şi puternice” emise de Casa Albă.

Se pare că din aceste “semnale” răzbate o adâncă nemulţumire: populaţia României nu este 100% spălată pe creier pentru a crede necondiţionat şi cu tărie în modelul american. Există oameni care au conştiinţă liberă, au personalitate, sunt verticali. Aceşti oameni nu cred o iotă din toată propaganda pro-americană şi caută surse alternative de informare. Aceşti oameni sunt convinşi că o deschidere a României în toate direcţiile, nu doar într-una singură este calea spre progres. Aceşti oameni se informează din alte canale media, inclusiv ruseşti, iau atitudine, se grupează pe forumuri şi chiar în organizaţii non-guvernamentale. Iar numărul lor este în creştere.

De aceea, echipa de scribi de la România Liberă a lansat o amplă ofensivă, prin editoriale, împotriva Federaţiei Ruse, împotriva preşedintelui Putin, împotriva companiilor ruseşti. Cazul LUKOIL este edificator. Fireşte, nu sunt uitaţi nici oamenii care nu se supun necondiţionat “marelui licurici”; existenţa acestora este inadmisibilă! Ei trebuie scoşi din joc iar  populaţia trebuie lămurită(a se citi manipulată) pentru a crede odată pentru totdeauna  în “american dream”. Şi pentru a fi convinsă că modelul american este singurul  valabil!

Este valabil cu adevărat acest model hărăzit a fi băgat cu forţa pe gâtul românilor? Să parcurgem punctele principale din articolul lui Laurenţiu Mihu , să comparăm apoi cu realitatea ce  o trăim cu toţii pentru ca în final să ne facem o imagine a “lumii minunate” ce ne aşteaptă.

  În articol se spune: “Afacerile cu petrol și, în general, cele cu resurse energetice, nu se încadrează niciunde pe Glob în nota a ceea ce, în mod curent, înțelegem prin termenul „afaceri”. Statele păstrează un interes strategic, companiile sunt niște giganți cu ramificații regionale sau globale, deciziile importante includ întotdeauna și o componentă politică sau geopolitică. Da, este adevărat. Dar apare o întrebare: România, prin conducătorii săi, are un interes strategic, face tot ce este posibil ca să-l păstreze? Nu, din păcate! România şi-a pus resursele pe tavă acelor mari companii străine,contra unor redevenţe minuscule. Este acesta comportamentul unui stat independent, care îşi urmăreşte interesul strategic? Nu, este comportamentul unei colonii, din păcate! Un start dezastruos pentru România…

Având în vedere acest start, este clar că marile companii americane , având în spate administraţia de la Washington, nu au intenţia de a negocia cu guvernanţii de la Bucureşti, ci de a-şi impune voinţa în faţa acestora. Şi îşi impun această voinţă. Şi pretenţiile.

Există o congruență evidentă între mesajele transmise autorităților de la București de către decidenții Exxon Mobil sau Chevron, de exemplu, și cele repetate de oficialii Casei Albe, ai Departamentului de Stat, Congresului sau Pentagonului.

Democrație și stat de drept, economie de piață reală, cadru legislativ și cadru fiscal predictibile, transparență și încredere ca între parteneri egali, reguli ale jocului care să nu fie schimbate în timpul jocului ori respectarea și în practică a orientării strategice asumate și a acordurilor la care ne-am angajat.

Economie de piaţă reală? Să fim serioşi! Când corporaţiile americane dictează cine vinde şi cine cumpără, la ce preţ, când întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt azvârliţi cât colo de pe piaţă, când ne este blocat accesul la o piaţă tradiţională-cea din est-nu mai avem o economie de piaţă reală, ci avem o economie dirijată de bunul plac al celui mai tare!

Transparenţă şi încredere ca între parteneri egali… Cu cine? Cu americanii?  Cine crede asta este un naiv! Americanii sunt “excepţionali”, nu se consideră egalii nimănui! Ei se consideră stăpâni ! Cei ce visează un parteneriat cu aceştia nu au decât două opţiuni: fie devin supuşii, fie ajung duşmanii lor! Iar transparenţa şi încrederea nu vin decât din partea supuşilor! Din partea stăpânilor nu vine decât negura secretului şi a confidenţialităţii !

 

    Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.

Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.

În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).

  Dezvoltare economică? Ştim deja ce înseamnă asta: dominaţia transnaţionalelor, în mare parte americane. Ne-a spus acum ceva vreme preşedintele Băsescu: veţi lucra la stat sau la transnaţionale. Sectorul privat va fi de dimensiuni caricaturale şi de-abia îşi va trage răsuflarea, sufocat de taxe şi impozite. În acest sistem nu vor avea loc persoanele trecute de 45 de ani: acestea vor fi condamnate la marginalizare, sărăcie şi moarte lentă.

  Dezvoltare socială? Este vorba de o polarizare socială, din ce în ce mai accentuată. Vor fi două mari grupe de oameni: cei “care au”, în număr mic versus marele număr al celor care “nu au”. În acest sistem, ai dreptul la sănătate, învăţământ, cultură etc numai dacă  îţi permiţi să plăteşti! Dacă nu…toţi dau din umeri!

Nu mă miră că autorul consideră acest model ca fiind de un remarcabil succes.Pentru că n-am uitat: acelaşi Mihu saluta cu entuziasm închiderea spitalelor din localităţile mici, pe vremea guvernării Boc.

Iar statul de drept, ce stă în centrul “generoasei oferte” americane,  va fi releul prin care  deciziile Washingtonului vor fi aplicate fără şovăire în “spaţiul mioritic”. Fireşte, restul va decurge de la sine…

Acum să vedem ce spune distinsul autor despre  Rusia. Să urmărim, că merită:

    Dacă plasăm scandalul creat prin ancheta penală de la rafinăria Petrotel, parte a grupului condus de Alekperov, în logica amintită, e limpede că, prin intermediul Lukoil, Kremlinul tocmai și-a făcut publică oferta înaintată României.

    În centrul ei nu este statul de drept, ci plutocrația șlefuită de Putin, iar premierul Ponta a spus DA.

 Să vedem ce înseamnă acest termen: plutocraţie. În acelaşi dicţionar explicativ al limbii române, definiţia este următoarea: “Forma de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogaţi”. Nu cumva Statele Unite, “bastionul democraţiei” prin însuşi principiul său de funcţionare, se încadrează perfect în această definiţie? Mai mult, a făcut din acest principiu de funcţionare o artă?

Ce mai, cu această afirmaţie ne-am lămurit pe deplin. Acest articol se încadrează perfect în clişeele ieftine de propagandă, unde rusofobia şi adularea “marelui licurici” fac acelaşi spectacol jalnic. Pe care, din păcate, mulţi fraieri îl iau de bun!...

Aşadar, putem contura o schiţă a faimosului model american. Iat-o:

 -Acest model se va implementa numai într-o ţară care îşi cedează de bună voie independenţa şi  îşi oferă în genunchi şi cu mâinile tremurânde tot avutul său. Fireşte, celei mai mari “democraţii a planetei”.

       -În această proaspătă colonie, statul de drept şi instituţiile sale vor fi instrumentul prin care Washingtonul îşi va impune deciziile ad-litteram. Şi  vor veghea să nu existe nici cea mai mică opoziţie.

       -În economie, marile transnaţionale vor dicta ce se va vinde, cui se va vinde, cine va avea acces pe piaţă. Şi cine va avea acces la job-urile lor.Şi vor decide că persoanele trecute de 45 de ani vor fi eliminate de pe piaţa muncii şi vor avea liber la marginalizare.

       -În plan social, sistemul de pensii va fi puternic afectat, în sensul că vârsta de pensionare va creşte iar plafonul pensiilor va scădea cu fiecare nouă serie de proaspeţi pensionaţi. Chiar dacă acei oameni au muncit şi au contribuit în perioada socialistă.

       -În domeniul asigurărilor de sănătate va fi valabil pricipiul: ai dreptul la consultaţii, tratament şi spitalizare  numai dacă îţi permiţi să plăteşti. La liber. În ciuda faptului că ai contribuit şi contribui la sistemul de sănătate, prin biruri obligatorii.

       -În domeniul învăţământului, va fi valabilă zicala: ai bani, ai parte de carte. Chiar dacă  prin constituţie învăţământul general şi liceal este gratuit.

        -Tinerii României aflaţi sub arme, în loc să apere teritoriul naţional, vor fi trimişi la dracu-n praznic să-şi verse sângele. Pentru interesele americane, conform principiilor NATO şi termenilor faimosului “parteneriat strategic” cu SUA.

Pe scurt, acest model  american  este un vax şi o ruină pentru România. Chiar dacă scribii de la România Liberă vor căuta să ne convingă că este parfum de trandafiri. NICI O ŞANSĂ !