Din tot vârtejul creat de alegerile prezidenţiale în spaţiul carpato-danubiano-pontic, au rămas la suprafaţă aceste vorbe: „România lucrului bine făcut”. Le putem întâlni şi acum, pe afişele înfăţişând figura de „homo teutonicus” a preşedintelui proaspăt ales. Pe stâlpi, pe panouri, pe bannere şi pe geamurile de la sediile unor partide politice, această lozincă se insinuează obsesiv în ochii trecătorilor.

Între noi fie vorba, această lozincă  reprezintă dorinţa secretă a românilor, sătui de debandada existentă în structurile statului, în societate, în viaţa de zi cu zi. Pentru că o viaţă dusă în absenţa unor reguli stricte, sub influenţa hazardului şi a legii junglei a ajuns de nesuportat. Delăsarea şi ignoranţa din spatele principiului „Las’ că merge şi aşa” stau la baza  funcţionării unui stat  corupt şi indolent cu cetăţenii săi. Stat în care doar jaful sistematic şi închinarea la porţi străine reprezintă un lucru bine făcut.

Poate că această dorinţă secretă a românilor i-a făcut pe mulţi dintre ei să creadă în lozinca lui Johannis şi să-l voteze masiv pe 16 noiembrie, încât acesta să devină noul preşedinte al României. Un preşedinte neamţ care să aducă ordinea şi disciplina necesare pentru ca România să devină ţara lucrului bine făcut. Fireşte, acel lucru bine făcut în administraţie şi în societate, pentru ca viaţa cetăţenilor să fie în sfârşit una mai bună. Însă cum de la dorinţă la realitate este cale lungă, să vedem ce au obţinut românii de fapt.

Primul lucru vizibil: în spatele lui herr Johannis rânjesc satisfăcuţi Blaga, Videanu, Flutur şi marele tartor-Băsescu. Gaşca portocalie care zbiară din toţi rărunchii că „şi-a luat ţara înapoi”. Pentru a o jefui  mai departe. Lucru bine făcut? Ja, mein herr !

O Românie la remorca Germaniei. Unde pădurile ţării, „aurul verde” sunt defrişate în mod barbar pentru a asigura la preţ de nimic masa lemnoasă brută necesară industriei germane de mobilă pentru a-şi realiza exportul în valoare de 9,1 mld euro anual. Unde o fabrică de rulmenţi(cea din Braşov) ce exporta rulmenţi marca URB a fost distrusă pentru a face loc companiei Schefler. Unde capacităţi industriale din Sibiu, Sebeş, Cugir, Orăştie care exportau produse româneşti au fost înlocuite cu ceva fabrici nemţeşti, care nu pentru România lucrează! O Românie care nu are voie să promoveze  relaţii economice cu Federaţia Rusă sau China pentru a se dezvolta. Aceste relaţii economice sunt rezervate exclusiv Germaniei, naturlich! Românii trebuie doar să furnizeze pentru Germania sclavii care să facă menaj, să spele WC-uri, să facă salahorie şi igiena la bătrâni! Lucru bine făcut? Ja, mein herr !

 

Fireşte, se menţine în acelaşi timp statutul de colonie americană al României. Se consolidează „instituţiile statului de drept”, releul prin care voinţa Washingtonului dictează  direct şi necondiţionat pe plaiurile mioritice. Poate de aceea nici nu mai este nevoie de un ambasador, ci de un simplu însărcinat cu afaceri, pe post de curier între Washington şi numitele instituţii. Simplu şi eficient. Lucru bine făcut? Yes, sir!

De asemenea, conform faimosului pergament de robie numit „parteneriat strategic”, România îşi va trimite militarii pe post de carne de tun la dracu-n praznic, în faimoasele „teatre  de operaţii”.A permis deja instalarea bazelor americane, instalarea scutului antirachetă. Va face tot posibilul pentru creşterea contribuţiei la bugetul NATO. Lucru bine făcut? Yes, sir!

Autorităţile române au concesionat deja terenuri de exploatare către Chevron, care a început deja explorările pentru descoperirea ipoteticelor gaze de şist. Nu contează că tehnologiile americanilor de la Chevron sunt poluante pentru sol şi pentru pânza freatică. Iar când localnicii se opun, jandarmeria îi ciomăgeşte de zor şi instituie o atmosferă de teroare în satele lor. Cu toate că rolul jandarmeriei este acela de a-i apăra pe oameni. Lucru bine făcut? Yes, sir !

Corporaţiile americane care operează în România decid ce se vinde, cât şi cum se vinde şi cine are acces pe piaţa autohtonă. Şi cine are acces la „job”-urile lor. Iar prin „politica de resurse umane” decid cine are drept la muncă şi cine, odată trecut de o anume vârstă, este destinat marginalizării şi morţii lente ! Lucru bine făcut? Yes, sir!

Mass-media din România, total aservită trusturilor de presă de peste ocean, plină de „jurnalişti profesionişti” şcoliţi în State, duce, prin efortul susţinut al acestor profesionişti ai manipulării, o campanie de îndobitocire a populaţiei, de spălare a creierelor prin „tehnici de presă” din cele mai parşive. „Marii” jurnalişti şi analişti, linguşitori ai Washingtonului exaspereză publicul, seară de seară, cu elogii, ode şi imnuri de slavă dedicate unchiului Sam, într-un spectacol cât se poate de greţos. Lucru bine făcut? Yes, sir !

Iată că avem o sumedenie de lucruri bine făcute în România! Însă toate aceste lucruri nu sunt spre folosul ţării, ci spre folosul altora. Care vor exploata această ţară până la ultima picătură de vlagă ! Şi apoi  se vor descotorosi de ea ca de o cârpă uzată!

Cum s-a ajuns în această stare imposibilă? Prin viclenia şi rapacitatea „aleşilor”, uniţi între ei prin dorinţa de înavuţire şi cu gena trădării în sânge! Ce a făcut poporul român pentru a-i sancţiona pe aceştia ? La democraticul exerciţiu al votului, a votat mai mereu aiurea ! Iar când voinţa sa, exprimată prin vot, a fost aruncată la gunoi prin decizia cancelariilor occidentale, ce a făcut acest popor român? Din cei 7,4 milioane de oameni care au spus DA la referendumul din 2012, doar câteva sute din aceştia au fost hotărâţi să-şi apere votul în stradă. Toată această lucrare a poporului prin puterea palmelor sale poate fi definită în două cuvinte: lucru manual. Un lucru bine făcut, din păcate !