În săptămâna 26-30 octombrie 2016, Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură la Bucureşti organizează la Muzeul Ţăranului Român din capitală festivalul „Săptămâna filmului rus în România”, cu sprijinul Ministerului Culturii Federaţiei Ruse şi al Ambasadei Federaţiei Ruse în România. Ceremonia de deschidere a avut loc în data de 26 octombrie 2016, ora 19:00, şi a fost marcată de participarea Excelenţei Sale domnul Valery I. Kuzmin, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, a doamnei Natalia Muzhennikova, Directorul Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură, a unor unor cineaşti din Rusia şi de proiecţia filmului „Batalionul” (2016). Manifestarea culturală va continua şi în perioada următoare în mai multe oraşe din România, după cum urmează: Craiova (28-31 octombrie), Zalău (1-4 noiembrie), Satu Mare (2-5 noiembrie) şi Mangalia (21-25 noiembrie). 

Din păcate, în ultimul sfert de secol şi mai pregnant în ultimii ani ai acestui interval, piaţa cinematografică din România a fost invadată şi sufocată de filme cu calitate îndoielnică şi impact social nociv, fie ele producţii autohtone sau de import.  „Filmele de acţiune”, suprasaturate cu scene atroce, efecte luminoase puternice şi zgomote infernale, m-au obosit din punct de vedere psihosenzorial şi m-au determinat să mă refugiez în cinematografia rusă. Însă asupra adolescenţilor şi a tinerilor impactul este cu atât mai perfid cu cât nu este conştientizat, stimulând instinctele, exacerbând agresivitatea şi concretizându-se în înmulţirea actelor antisociale, îndeosebi a celor cu violenţă. „Telenovelele”, deşi par mai puţin dăunătoare, se dovedesc a fi la rândul lor un fel de forme lipsite de conţinut, favorizând prin superficialitatea temelor abordate „adormirea” componentelor cognitive, afective şi valorice ale personalităţii umane. 

Bulversat şi dezamăgit totodată de filmele oferite publicului de televiziunile din România, am vizionat cu plăcere în ultima vreme o serie producţii ale cinematografiei ruse, veritabile capodopere atât ca interpretare artistică, dar mai ales prin profunzimea temelor reflectate. „Donul liniştit” (1957), „Anna Karenina” (1967), „Fuga” (1971), „Solaris” (1972), „La luptă pleacă doar bătrânii” (1973), „Idiotul” (2003), „Binecuvântată fie femeia” (2003), „Crimă şi pedeapsă” (2007), „Tigrul alb” (2012) sunt numai câteva dintre filmele care m-au încântat recent. Am regăsit în ele tot atâtea prilejuri şi invitaţii la meditaţie asupra aspectelor existenţiale ale trecerii noastre pe acest pământ. Frământările istorice şi sociale, războiul şi pacea, umilinţa şi sacrificiul eroic, iubirea pătimaşă şi renunţarea, puterea eliberatoare a iertării şi compasiunea, viaţa şi moartea în faţa eternităţii, sunt perspective care însoţesc şi împlinesc destinele personajelor din filme, dar şi motive de reflecţie personală.

Privesc „Săptămâna filmului rus în România” ca pe un pas important către renaşterea culturală şi spirituală a poporului român, şi îmi exprim speranţa că acest eveniment va marca un moment de cotitură, atât pentru producţia cinematografică română, cât şi pentru calitatea filmelor importate şi oferite românilor la televiziuni şi în sălile de cinema. Salut Federaţia Rusă pentru iniţiativă, felicit România pentru sprijinul acordat prin instituţii sau persoane şi le mulţumesc organizatorilor ruşi pentru invitaţia cu care m-au onorat la ceremonia de deschidere a evenimentului!