La instalarea sa în funcția de președinte al SUA, Donald Trump  a  făcut multe declarații, a rostit multe slogane. Mie mi-a atras atenția unul: „No work, no money, no food”. Deși a trecut aproape neobservat prin mass-media, acest slogan exprimă un mare adevăr. Dacă nu se muncește, atunci nu sunt bani și nu există nici hrana cea de toate zilele. Exact cum a scris apostolul Pavel în Epistolele sale: „Acela care nu muncește, să nu mănânce”.


    Rostirea acestui adevăr ca parte a discursului noului președinte american demonstrează că Donald Trump a fost ales atât prin voința electoratului american, cât și prin decizia unor factori influenți care decid cu adevărat în SUA. Spus mai pe șleau, se pare că grupul industriașilor americani a câștigat bătălia cu grupul bancherilor și al marilor „jucători” (a se citi speculanți) la bursă. De ce? Pentru că Statele Unite au ajuns într-o situație imposibilă datorită ascensiunii capitalurilor speculative, care au ajuns să domine capitalurile reale, clădite prin muncă, prin producția de bunuri și valori necesare oamenilor.
    Astfel, prin goana după profit cu orice preț, s-a ajuns ca ramuri întregi ale industriei americane să se restrângă, generând șomaj în masă, falimentul  micilor întreprinzători, executări silite prin neplata datoriilor. Au fost cazuri când orașe întregi au intrat în faliment, ca Detroit, de pildă. Un bun prieten comenta, cu puțină vreme în urmă:„ Omul face totdeauna banul, niciodată invers... Americanii, entuziasmați în fața multor zerouri pe hârtie, s-au trezit cu o grămadă de zerouri pe străzi!”
    Această goană după profit maxim, tipică speculațiilor, a dus la reducerea drastică a tuturor cheltuielilor. S-a ajuns astfel la o situație stranie: companiile americane, pentru a reduce cheltuielile cu forța de muncă, și-au externalizat producția în țări cu un nivel de trai redus, implicit cu forță de muncă ieftină. Iar piața americană a fost umplută imediat cu produsele numite generic „chinezării”, de la bascheți până la componente IT. Slabe calitativ, dar mult mai ieftine. Astfel a fost posibil ca a treia forță a lumii-China- să acumuleze mult capital, devansând SUA. Și să-și manifeste intențiile în Asia și Pacific, deranjând teribil Washingtonul.
    Pentru Washington, redresarea economică este necesară ca aerul. O primă variantă, cea a neoconilor reprezentanți ai sistemului speculativ, a fost „lupta împotriva terorismului”. Adică îngenuncherea   și  exploatarea  nemiloasă a țărilor posesoare de resurse, mergându-se din aproape în aproape spre înconjurarea prin flancuri a Federației Ruse, posesoarea singurelor resurse practic virgine de petrol, gaze naturale, metale rare, etc. Pentru acapararea resurselor rusești  a fost prevăzut războiul direct, prin intermediul „ planului Anaconda”, un „plan Barbarossa” în variantă modificată și adăugită. Începând cu evenimentele din anul 2014, acest război părea iminent. Iar idioți care să sprijine aceast plan erau și sunt destui prin estul Europei.
     Dar se pare că la Washington sunt persoane ( în rândul industriașilor și oamenilor de afaceri care l-au propulsat pe Trump) care au realizat că un război cu Rusia va duce inevitabil la folosirea armelor nucleare, care nu va aduce Americii un câștig, ci o prăbușire a omenirii (câtă va mai rămâne) în epoca de piatră. Și au gândit că mai înțelept ar fi transformarea confruntării în competiție și mutarea acesteia în plan economic. Adică, prin cooperare, extinderea afacerilor în Rusia, mai aproape de resursele mult râvnite. O variantă care exclude pagubele incalculabile provocate de un război „cald” și care presupune metode de lucru (acțiuni, participații cu capital) unde americanii sunt experți.
     Și pentru Rusia, competiția în plan economic este avantajoasă. Imensul său potențial permite atât dezvoltarea unui puternic și dominant sector de stat al economiei, care să coexiste cu capitalurile private rusești și cu capitalurile străine. Iar politica economică a Rusiei, dirijată de președintele Putin, urmărește acest obiectiv. Există semnale în acest sens: președintele Putin are întâlniri periodice cu guvernatorii regiunilor rusești, în care sunt analizate posibilitățile de atragere a investitorilor străini de marcă. De asemenea, la finele lunii noiembrie anul trecut, președintele Putin a avut o întâlnire de lucru cu Viktor Rașnikov, directorul Combinatului Metalurgic din Magnitogorsk. În cadrul acestei întâlniri a fost analizată capacitatea combinatului de a furniza oțelurile necesare pentru industria de automobile, atât cea internă (AvtoVaz, Kamaz, GAZ) cât și cea a firmelor de marcă străine care au investit în Rusia.  Astfel, combinatul din Magnitogorsk produce în prezent 50.000 de tone de oțeluri pentru Ford, Wolkswagen și Renault. Edificator este faptul că se acoperă integral cerințele Ford.
     Un alt fapt edificator. Pe data de 13 ianuarie a.c, o aeronavă Boeing 737 MAX  a efectuat un zbor de încercare pe ruta Anchorage (Alaska, SUA) –Yakuțk(Rep.Saha, Rusia). O comisie formată din 18 experți s-a ocupat de acest zbor și a analizat în amănunt condițiile și capabilitățile aeroportului din Yakuțk. Este clar că se urmărește stabilirea unei linii aeriene directe SUA-Rusia, pentru avioane cargo, pe drumul cel mai scurt către una dintre cele mai bogate zone în resurse ale Rusiei.
     Toate aceste exemple vin în sprijinul ideii „cooperare, nu conflict” pe care Donald Trump a rostit-o nu o dată în campania sa electorală. O cooperare care, pentru SUA, ar însemna dezvoltarea industriei și revenirea acesteia la ce a fost odată. Implicit la noi locuri de muncă pentru americani, la producerea de mărfuri americane pentru americani. Exact ceea ce a declarat Trump în nenumărate rânduri.
     Iar schimbarea politicii economice a SUA ar duce, printr-o inevitabilă eliminare a „sancțiunilor” devenite inutile, la o accelerare a pătrunderii  firmelor mari din Europa și Japonia( ca să dau cele mai reprezentative exemple) pe piața rusească. În domeniul industriei auto, deja companii ca Renault, Wolkswagen,Ford, Mitsubishi, etc. au pătruns pe această piață și au de gând să-și consolideze prezența. Având în vedere că aceste companii au deja filiale care se întind din Maroc, Spania până în România(vezi zona Ploiești-Pitești-Craiova, plus zona Brașov-Sibiu-Sebeș-Timișoara), și Rusia , putem vedea că se formează o imensă piață care cuprinde toată Europa geografică și înaintează spre est, spre resursele Siberiei. Se profilează un viitor al corporațiilor, cu acceptul marilor puteri.
     Ce ar trebui să facă România în acest caz? Pentru că, oricum, prin prezența corporațiilor pe teritoriul său, ea face parte din această imensă piață. Oricât de rusofobi ar fi ca majoritate, românii trebuie să-și dea seama că, prin cei care sunt salariați la aceste corporații, lucrează pentru Rusia și piața sa.
     Așadar, guvernul nou instalat la Palatul Victoria trebuie să ia măsuri de aliniere la cursul vremii. În loc să se gândească la ordonanțe de urgență privind amnistia, trebuie să întreprindă urgent pași de apropiere în plan economic față de Rusia. Mai ales că ambasadorul Federației Ruse, d-l Valeri Kuzmin a fost și este prezent la forumurile cu oameni de afaceri români, căutând, ca și înaintașii săi, soluții de colaborare româno-ruse, prezentând cererile Rusiei de produse românești care sunt apreciate și acum.
    Întâi și întâi, trebuie înlăturate toate piedicile de ordin administrativ pe care companiile românești( mai ales cele producătoare de mobilă) le întâmpină în activitatea lor și acordarea de facilități în acest sens. Apoi trebuie repuse pe picioare întreprinderi, cu capital de stat sau majoritar de stat, ale căror produse erau și sunt foarte căutate în Rusia. Nu mai vorbesc de faptul că întreprinderile de stat își varsă profitul la buget, reducând presiunea asupra taxelor și impozitelor. Astfel, prin politici fiscale rezonabile, firmele mijlocii și mici care colaborează cu firmele de stat și cu corporațiile străine și-ar îmbunătăți activitatea. Ar fi creat un mai mare număr de locuri de muncă iar pușcăriile nu ar mai fi atât de aglomerate!
     Așa trebuie făcut, nu altfel! Pentru că, oricum am da-o, singura cale de progres și evoluție pentru specia umană este MUNCA! Donald Trump nu a făcut decât să întărească, prin spusele sale, acest simplu și mare adevăr: nu se muncește, nu sunt nici bani, nici hrana cea de toate zilele!