Pe 9 decembrie 2016, coloane auto blindate ale Statului Islamic au parăsit orasul Mosul şi au trecut granita în Siria. Luptători Statului Islamic au declanşat o puternică ofensivă asupra garnizoanei armatei siriene din Palmyra şi au cucerit oraşul.  La acestă operaţie au participat 4.000 de luptatori ai Statului Islamic, îmbarcati pe camionete dotate cu mitraliere, transportoare blindate, piese de artilerie şi tancuri. Pe 14 ianuarie 2017, o parte din gruparea Stat Islamic din zona Palmyra s-a deplasat 100 km spre est, alăturăndu-se grupării Stat Islamic care ataca oraşul Deir ez-Zor. În cîteva zile, cei 7.000 de luptători ai Statului Islamic au reuşit să rupă în două bucăţi dispozitivul de apărare al armatei siriene din Deir ez-Zor.

   Situaţia apărătorilor oraşului Deir ez-Zor a devenit critică şi avioanele ruseşti de la baza Hmeymim au executat 80-100 misiuni pe zi pentru a opri atacurile Statului Islamic. În plus, formaţii de cîte şase bombardiere cu rază mare de acţiune Tu-22M3 au efectuat zilnic lovituri aeriene, decolînd de pe aerodromul Mozdok., din Ossetia de nord. Cu toate acestea, generalul locotenent Alexander Zhuravlev, comandantul forţelor ruseşti din Siria, a decis că Statul Major al armatei siriene ar nevoie de suplimentarea contingentului militar care luptă în încercuire la Deir ez-Zor. Dislocarea militarilor sirieni cu avioane de transport care să aterizeze pe aeroportul Deir ez-Zor, era imposibilă. Avioanele de transport fiind vulnerabile la rachete AA portabile (MANPADS - Man-portable air-defense system) şi la focul mitralierelor grele şi a tunurilor de mic calibru ale teroriştilor.  Mai ales în procedura de decolare – aterizare şi pe timpul rulajului pe sol. De aceea Alexander Zhuravlev  a hotărît să trimită doar militari, fără armament şi muniţii, îmbarcaţi pe elicopterele de transport.

   Prima mutare a fost făcută ziua, pe 23 ianuarie, cu patru avioane militare Il-76, ale armatei siriene care au transportat grupul de soldaţi sirieni pe aeroportul Qamishli, din guvernoratul Hasakeh (nord-estul Siriei). Aeroportul Qamishli (pista are dimensiunile 3,615 x 46 m) şi sistemele de protecţie a navigaţiei aeriene, sunt apărate de elemente din Regimentul 154 al armatei siriene. Un factor de risc îl constituia faptul că guvernoratul Hasakeh este controlat aproape total, de aripa armată a partidul Uniunii democrate a kurzilor (YPG), supervizată de instructori militari americani. 

   Aeroportul Qamishli se află la 50 km nord-vest de Rmelan, unde din 19 ianuarie 2017 au fost dislocate trei plutoane de asigurare (100 de militari) din Divizia 101 Aeropurtată americană. Militarii americani au amenajat o pistă cu lungimea de 700 m şi o platformă, folosite destul de rar de cîteva elicoptere MH-60 şi de avioane cu rotor mobil MV-22. Aeronavele americane fiind utilizate în lupta cu Statul Islamic, în asediul orşului irakian Mosul şi în operaţiuni speciale în guvernoratul Raqaa din Siria. 

   În noaptea de 23/24 ianuarie, pe aeroportul Qamishli, grupul de militari sirieni a fost transferat la bordul a 20 de elicoptere siriene Mi-8/17, de producţie rusescă. Alte două elicoptere ruseşti Mi-8 AMTSh au fost de rezervă şi au decolat în urma celor 20 pentru a executa misiuni de căutare-salvare, dacă era necesar. Mare parte din elicoptere au avut echipaje experimentate ruseşti. Elicopterele au decolat în formaţie de cîte 4-5 şi au menţinut o distanţă de 4 km între formaţii. Zburînd deasupra teritoriului ocupat de Statul Islamic, traiectul de zbor a ocolit toate localităţile controlate de terorişti. Traiectul de zbor cu lungimea de 250 km, a avut multe schimbări de direcţie, ca să nu se poată stabili destinaţia finală. Pe traiectul Qamishli- Deir ez-Zor, niciun elicopter nu a avut luminile de poziţie aprinse şi nu a coborît sub altitudinea de 2,500 m.  

   Zborul formaţiilor de elicoptere Mi-8/17 a fost urmărit de controlori de trafic militari ruşi, aflaţi la ecranele staţiilor radar ale armatei siriene. Se presupune că în spaţiul aerian din estul Siriei ar mai fi zburat şi un avion ELINT, de tip Il-20M1 care a monitorizat atît formaţiile de elicoptere cît şi celelalte aeronave din zonă. Il-20M1 este echipat cu radarul Kvalat-2, care descoperă aeronave şi vehicule terestre până la o distanţa de 300 km. Pentru că traiectul elicopterelor Mi-8/17 se intersecta cu rutele de bombardament ale coaliţiei anti-Stat Islamic, conduse de SUA, două avioane Su-35 ruseşti au asigurat protecţia lor din aer.

   Una din măsurile de asigurarea de luptă în zona de aterizare a revenit avioanelor ruseşti de sprijin apropiat Su-25M3 şi elicopterelor de atac Mi-28N, aflate în zona de serviciu, situată deasupra Deir ez-Zor. Misiunea lor principală fiind aceea de a lovi teroriştii Statului Islamic care se apropiau de zona de aterizare a elicopterelor. În situaţia cînd un elicopter de transport Mi-8 era doborît sau avariat, bombardierele şi elicopterele de atac ruseşti aveau misiunea de a acoperi din aer cele două elicopterele de rezervă, trimise în misiunea de căutare-salvare. Altă misiune de asigurare de luptă deasupra bazei aeriene Deir ez-Zor, a fost executată de avioane de cercetare fără pilot ruseşti. Acestea au monitorizat de la mare înălţime procedura de aterizare a formaţiilor de elicoptere. Prin intermediul imaginilor transmise în timp real, coordonatorul misiunii, aflat la cartierului general de la baza aeriană Hmelmin a avut o imagine completă. Fiind gata să intervină în cazul apariţiei unei situaţii speciale.

   Elicopterele Mi-8/17 au executat coborîrea abrupt, de la nivelul de 2,500 m, zburînd în cercuri strînse, la verticala bazei aeriene Deir ez-Zor, apărată de militarii sirieni. Echipajele elicopterelor au fost dotate cu aparatură de vedere pe timp de noapte şi în baza aeriană Deir ez-Zor, au fost montate echipamente ruseşti cu fascicol laser. Acestea au marcat dreptunghiuri care reprezentau locul de aterizare a fiecărui elicopter. Fascicolul laser era invizibil pentru teroriştii Statului Islamic dar vizibil din zbor, de echipamentele de vedere pe timp de noapte ale echipajelor elicopterelor Mi-8/17. Staţionarea la sol a elicopterelor pentru debarcarea militarilor a durat 30-50 de secunde.  

   Detaşamentul transportat de elicopterele Mi-8/17 a fost format din aproximativ 500 de militari sirieni, adică un batalion de tancuri din Brigada 153 a Diviziei 1  Tancuri (fără tancuri) şi două companii de Forţe Operaţiuni Speciale ( fără arme şi muniţii ). Dispozitivul de apărare al Deir ez-Zor este format 4.000-5.000 de militari. Ei aparţin Brigăzii 137 Mecanizată (dotată cu maşini de luptă ale infanteriei BMP-1, tancuri T-72, T-55 , sisteme artileristice de calibru mic pe blindate ZSU-23-4 Shilka), Brigăzii 104 Aeropurtată, Regimentul 121 Artilerie (dotat cu tunuri tractate M-46, D-30 şi lansatoare de proiectile reactive BM-21 Grad) şi rezerviştilor din forţele de apărare naţională. 

   Avantajul apărătorilor Deir ez-Zor îl constituie marile depozite de arme şi muniţii. Oraşul Deir ez-Zor a fost cartierul general al Diviziei 17 Mecanizată care se constituia doar la război şi care avea sarcina de a apăra nord-estul Siriei. Brigada 93 Tancuri (80-100 de tancuri T-55 şi 40 de BMP-1) şi Brigada 154 Forţe Operaţiuni Speciale, au stocată tehnica de luptă în depozitele din Deir ez-Zor şi nu sunt încadrate cu militari. Capturarea acestor mari depozite de arme este de fapt scopul ofensivei Statului Islamic în Deir ez-Zor. Ca urmare a suplimentării a dispozitivului de luptă, militarii sirieni au executat contra-atacuri, reuşind să refacă legătura între cele două dispozitive, cel din nord şi cel din sudul oraşului Deir ez-Zor.

Sursa : MORE DETAILS ON THE EFFORT TO INSERT SYRIAN AIRBORNE TROOPS INTO DEIR EZ-ZOR