Tipărire
Categorie: Articole - pagina 1
Нравится

trump putin   Da, cam așa văd eu întâlnirea la vârf  ce va avea loc azi, 16 iulie la Helsinki. Trump a venit să discute cu Putin pe teritoriul acestuia din urmă. Să nu uităm că Helsinki este capitala Finlandei care a fost până în 1918 în componența Rusiei țariste. Iar președintele american, sosit primul, este nevoit să-l aștepte pe președintele rus, fiindcă acesta din urmă a fost ocupat cu festivitatea de închidere a Campionatului Mondial de fotbal ediția 2018.Dacă liderul Americii care se crede fără egal în lume a făcut asta, înseamnă că un interes excepțional presează de zor și impune o rezolvare măcar provizorie, care să atenueze niște tensiuni acumulate. Despre ce ar putea fi vorba?


La summit-ul NATO desfășurat recent, Donald Trump a pus piciorul în prag: nu mai acceptă ca SUA să ducă greul susținerii financiare a Alianței Nord
Atlantice. A cerut imperios ca și ceilalți membri, mai ales cei cu greutate ( Germania și Franța) să contribuie cu procente mai mari din PIB.Cu alte cuvinte, „jandarmul mondial” s-a comportat exact ca golanul-șef de cartier: a cerut o taxă de protecție mai mare. În caz contrar, a amenințat că își ia măciuca și pleacă, dincolo de baltă. Evident că la această amenințare, Germania și Franța i-au râs în nas și i-au întors spatele. Normal, aveau ceva mai bun de făcut!
Franța și Germania sunt forțele motrice ale Uniunii Europene. Industria constructoare de mașini (cu precădere industria auto) este elementul forte în
economia ambelor țări. Franța, prin Renault Group ( asociat cu japonezii de la Nissan) și prin grupul PSA (format din Peugeot și Citroen, plus japonezii de la Mitsubishi) au investit serios în Rusia și produc aici autoturisme și utilitare  pentru piața rusească și piața eurasiatică. În raportul de activitate pe anul 2017, Renault Group așează piața Rusiei pe locul doi, imediat după piața franceză, ca număr de unități vândute. Foarte interesant, în clasamentul piețelor făcut de grupul francez, apare pe locul 8 piața din Iranul cel atât sancționat de SUA! Iar ca durerile de cap să fie mai mari pentru Washington, nu numai că Renault are fabrică în Iran, dar Iranul are o rată de creștere a vânzărilor de 10,8% în 2017!
La fel face și Germania, prin concernul Wolkswagen și concernul Audi. Mai mult, Audi a pus în funcțiune în noiembrie 2016 la San Jose Chiapa (Mexic)-chiar în coasta SUA- o linie de producție care asigură cererea de Audi Q5 pentru piața americană. Ne amintim că Donald Trump a făcut mare tărăboi în campania electorală vis-a vis de această stare de fapt, întrebându-se (retoric, firește), de ce nu se produc și se cumpără automobile americane?!
Chiar așa, unde sunt faimoasele mașini Buick, Chrysler, care erau fala Americii? Unde sunt faimoasele uzine din Detroit? Au fost falimentate, cu oraș cu
tot, de speculațiile bursiere!
După cum vedem, s-a format și se dezvoltă o mare alianță economică între UE (prin Franța, Germania și alte state europene care își cunosc interesul) și Rusia. Cu legătură spre Japonia. O alianță bazată pe economia reală, producătoare de bunuri, nu pe speculații financiare și bursiere. Pe industria auto, care poate fi reconvertită cu succes în producție de război, în caz de nevoie. Iar SUA nu numai că pierd teren în domeniu, dar se simt date la o parte...
Și cum să nu fie așa când, în urma unor zeci de ani de speculații financiare și bursiere, capitalurile speculative au distrus capitaluri reale, adică o parte
importantă a industriei SUA? Căci dacă n-ar mai fi rămas Ford, industria americană de autoturisme și-ar fi dat duhul !? SUA au rămas doar cu industria
producătoare de rulmenți, industria producătoare de utilaj petrolier și industria producătoare de armament. Cam puțin pentru un stat de anvergura SUA, din moment ce în anul 2017 produsul intern brut al SUA era bazat pe 83% consum și doar 17% investiții!
În schimb, Federația Rusă cunoaște o evoluție ascendentă în ceea ce privește economia reală. Celebrele „sancțiuni” aplicate începând cu anul 2014 au întărit economia Rusiei, în loc să o slăbească. Cooperarea franco-germană-rusă s-a dezvoltat, după cum am arătat mai sus, cu efecte benefice în industria rusă constructoare de mașini. Iar rușii au înțeles că au toate resursele să-și dezvolte agricultura și au început să-și producă singuri cele necesare. Ba, mai mult, au început să exporte. Iar importurile de cereale și alimente din SUA au căzut!
Ca să nu mai vorbesc de faptul că, în domeniul producției de armament, Complexul militar industrial a obținut rezultate spectaculoase. Într-un interval scurt de timp, a demarat un program amplu de înzestrare al armatei ruse cu armament modern, care depășește ca volum și ca tehnologie ce poate SUA să producă!
Așadar, cam astea sunt datele de ordin economic ale problemei cu care Trump se prezintă la întâlnirea cu Putin. Obiectivul Washingtonului- acapararea resurselor Rusiei - rămâne în vigoare. Dar , în fața situației existente pe teren, calea utilizării războiului este imposibil de urmat. Consecințele ar fi dezastruoase pentru SUA și pentru omenire. Singura alternativă pentru SUA rămâne confruntarea economică, abil mascată de cooperarea economică, plus jocurile de culise: fuzionări, preluări de capital și de patrimoniu, lovituri la bursă...Chestii la care americanii se pricep foarte bine. Și pe care nu vor ezita să le aplice atât Rusiei, cât și „rebelelor” Franța și Germania.
Cu aceste arme se va lupta SUA în războiul economic aflat în plină desfășurare. Iar la întâlnirea cu Putin, Trump va căuta să obțină un loc în față pe piața rusă și avantaje economice față de Franța și Germania. Numai astfel va obține acel reviriment economic de care SUA are nevoie pentru a face următorii pași spre obiectivul principal: resursele Rusiei.

Iar Putin va face totul să stopeze inițiativa americană! Am convingerea că va reuși!