Pe data de 15-10-2018 s-a desfășurat la sediul Centrului Rus de Știință și Cultură din București Seminarul diplomatic internațional intitulat „140 ani de la stabilirea relațiilor diplomatice ruso-române”. Această zi, caracterizată de o vreme superbă, are semnificația sa aparte: exact acum 140 ani, primul ambasador al Rusiei, baronul Stuart, a prezentat scrisorile de acreditare principelui Carol I, domnitor al României. Astfel, Rusia a devenit primul stat care a stabilit relații diplomatice cu România independentă.
Din partea Federației Ruse au participat d-l Alexei Gromîko,directorul Institutului pentru Europa al Academiei Ruse de Științe, d-na Tatiana Zakaurțeva, prim-prorector al Academiei Diplomatice a Ministerului Rus de Externe, d-l Kadamșo Kadamșoev, membru al Consiliului de experți tineri din cadrul Forumului Diplomatic Internațional.


Din partea României au participat d-l prof.Vasile Buga,director al Centrului de Studii româno-ruse și sovietice, d-l prof. Ștefan Radu Vergatti, d-l prof.Stroe, alți istorici.
Acest eveniment s-a bucurat de prezența ES d-lui Valeri Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse în România.
Evenimentul a fost moderat de d-na Natalia Mujennikova, directorul Centrului Rus de Știință și Cultură din București, cu profesionalismul și dăruirea ce-i sunt caracteristice în întreaga sa activitate.

140 ani de relații diplomatice-istoric, contradicții, perspective

Discursurile invitaților s-au axat în general pe istoricul acestor 140 de ani de istorie a relațiilor româno-ruse. Așa cum se întâmplă la un asemenea eveniment, fiecare invitat a venit cu date și argumente noi, care să întregească tabloul acestei perioade istorice importante. Astfel, d-l Alexei Gromîko a pus accentul pe faptul că lumea de astăzi este o lume multipolară, în plină schimbare, unde lucrurile depind mai puțin de Rusia și România. Chiar dacă Rusia și România sunt în dimensiuni geopolitice diferite, divergențele existente între cele două țări se pot soluționa. Cu toate că România duce o politică pronunțat pro-americană, aceasta trebuie să țină cont de faptul că Europa sec XXI ocupă un loc mai puțin important în strategia SUA, care și-a mutat atenția în zona Asia-Pacific, devenită de curând centrul de greutate al economiei mondiale. Iar cum Rusia, prin poziția și resursele sale este conectată la acest centru de greutate, rezultă clar că România trebuie să-și îmbunătățească relațiile cu Rusia.
D-na Tatiana Zakaurțeva a menționat de la bun început că România, fiind cel mai mare stat din Estul Europei și din zona Balcanilor, ocupă un loc aparte în interesele Federației Ruse, al cărei obiectiv în regiune este menținerea păcii la frontierele sale. În ceea ce privește România, acest obiectiv al Rusie poate fi realizat doar prin stabilirea unor relații durabile, printr-o cooperare susținută. Mai ales că România, în ciuda pro-americănismului său, dorește să-și susțină interesele naționale, fapt care impune respect. Așadar, în procesul refacerii și dezvoltării relațiilor bilaterale se poate face un pas important-cooperarea culturală și științifico-educațională, în care un accent puteric să fie pus pe atragerea tinerilor în dialogul ruso-român. De asemenea. d-na Zakaurțeva a făcut apel către factorii de răspundere ai statului român să fie la fel de activi ca și oficialii ruși la promovarea culturii românești în Rusia.
Nu în ultimul rând, d-na Zakaurțeva a subliniat importanța înființării Comisiei ruso-române care va lucra la normalizarea relațiilor bilaterale dintre țările noastre.
Mi-a atras atenția expunerea d-lui Kadamșoev, reprezentantul tinerilor experți. Acesta a fost singurul care a făcut referire la relațiile economice dintre Rusia și România. Relații care au cunoscut un înalt nivel de dezvoltare în perioada 1947-1990.La finalul acestei expuneri, d-l prof.Buga a exclamat:,, Orientați-vă spre piața rusă, altfel nu știți ce pierdeți!”
De menționat că personalitățile invitate și publicul participant au căutat, prin întrebări și răspunsuri, să scoată în evidență cât mai multe aspecte din istoria celor 140 de ani de relații ruso-române. Mai ales aspectele delicate din această perioadă, cum ar fi problema celor trei județe din sudul Basarabiei, problemele din timpul celor două războaie mondiale, problema tezaurului. Remarcabil este faptul că discuțiile, cu mici excepții, s-au desfășurat într-un cadru civilizat. Exact cum spunea d-l prof. Buga, emoțiile sunt bune la teatru; într-un dialog trebuie să primeze obiectivitatea și să dispară ideile preconcepute.

Lecția domnului ambasador Kuzmin

Discursul d-lui ambasador Valeri Kuzmin a fost o adevărată lecție de diplomație pentru cei prezenți în sală. Înainte de toate, d-l ambasador a anunțat că va rosti discursul său în engleză, nemaifiind astfel nevoie de traducere, deoarece publicul prezent cunoaște foarte bine această limbă. Într-adevăr, engleza vorbită de d-l ambasador cu un impecabil accent american a fost pe înțelesul tuturor românilor prezenți în sală.
D-l ambasador a făcut un scurt istoric al celor 140 de ani de istorie comună, punctând pe evenimentele importante: războiul ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia România a obținut independența de stat și a câștigat Dobrogea, primul război mondial ( cu precizarea că până în anul 1917 relațiile dintre cele două țări au fost la nivel de monarhii, Romanov-Hohenzollern), perioada interbelică, marcată de acțiunile diplomatice ale tandemului Titulescu-Litvinov, perioada întunecată a celui de-al doilea război mondial, când România condusă de Antonescu a participat la agresiunea împotriva URSS, agresiune ce a culminat cu masacrele de la Odessa, actul de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei naziste, perioada socialistă, când relațiile româno-sovietice s-au situat la cel mai înalt nivel, apoi perestroika urmată de dezmembrarea sistemului socialist și a URSS, răcirea abruptă a relațiilor în urma aderării României la NATO și a urmăririi de către aceasta a agendei nord-atlantice fără rezerve. Agendă care cuprinde și bine-cunoscutul discurs agresiv al României la adresa Rusei (n.a).
La acest punct, d-l ambasador a spus fără echivoc: „România să înceteze retorica agresivă la adresa Rusiei! În Rusia nu există așa ceva. Nu este retorica României, este retorica NATO.” D-l ambasador a explicat că una dintre cauzele pentru care această tetorică are succes o constituie informațiile incorecte (fake news) care circulă intens în mediul online. Chiar dacă nu sunt verificate, intensitatea și frecvența cu care sunt propagate pătrund ușor în mințile oamenilor simpli. Exemple edificatoare de fake news: „agresiunea” Rusiei împotriva Georgiei, „anexarea”Crimeei, cazul Skripal.
În finalul expunerii sale, d-l ambasador a făcut apel la rațiune și pragmatism, elemente esențiale în abordarea relațiilor bilaterale româno-ruse.
Ca autor, expun aici o opinie personală, în privința pragmatismului. Istoricii români prezenți în sală s-au agățat insistent de chestiunea celor trei județe din sudul Basarabiei, pierdute de România după războiul din 1877. A fost vorba de o înțelegere agreată de marile puteri: Rusia a obținut aceste trei județe, iar România a obținut în schimb Dobrogea. Un câștig din punct de vedere economic, căci astfel a luat naștere portul Constanța, poarta maritimă a țării, care a contribuit decisiv la dezvoltarea economică a României. Chiar și în prezent, când economia românească este subordonată capitalului străin, portul Constanța, legat prin autostrăzi de Ploiești și Pitești, asigură transportul către întreaga lume pentru produsele industriei auto și utilajul petrolier produs de companiile concentrate în perimetrul Ploiești-Pitești-Craiova. Companii la care lucrează zeci de mii de români.
 Am fi avut un port de asemenea anvergură la Cahul, Ismail, Bolgrad? Nicidecum!

Cum vedeți Rusia?


Aceasta este întrebarea pe care d-na Tatiana Zakaurțeva a pus-o românilor prezenți la acest eveniment.Din păcate, au fost răspunsuri ( precum cel al istoricului Corneanu) pe care le pot numi inoportune. Asta ca să mă exprim elegant. Judecând la rece, scopul acestor răspunsuri a fost cât se poate de precis: să sădească neîncrederea publicului prezent în sală vis-a-vis de eforturile personalităților din Rusia de a dezgheța relațiile ruso-române.
Iată răspunsul meu la această întrebare. Puținul timp rămas nu mi-a permis să dau acest răspuns la seminar. O voi face în cele ce urmează.
Eu văd Rusia ca pe un partener și un prieten. Cum am mai fost nu demult. Și nu sunt singurul. În România există câteva zeci de mii de oameni care își doresc în subconștientul lor relații normale cu Rusia. Sunt oameni care au prins perioada socialistă, când relațiile economice româno-ruse erau foarte dezvoltate, Acești oameni au lucrat în fabricile care produceau pentru URSS utilaj petrolier, mobilă, încălțăminte, etc.
Așa cum în URSS sunt zeci de mii de oameni care au produs aparate electrocasnice, aparate foto și autoturisme pentru România. Așadar, există zeci de mii de români care nu l-au citit pe Pușkin sau pe Dostoievski dar au folosit pentru nevoile lor frigidere Zil, aspiratoare, aparate foto Smena sau Zenit, magnetofoane Maiak sau renumitele ferăstraie mecanice „Drujba”. Așa cum există zeci, poate sute de mii de
ruși care nu l-au citit pe Eminescu, dar au folosit mobilă românească, încălțăminte românească, au mâncat alimente românești. Ei bine, tocmai această satisfacere reciprocă a unor nevoi de trai generează sentimente pozitive,profunde.
În concluzie, există zeci de mii de români care nutresc față de Rusia astfel de sentimente profunde. Avem astfel de a face cu o masă deloc neglijabilă ce posedă o energie latentă. Am convingerea că intensificarea activităților pro-cooperare va duce în viitor la atingerea punctului de detonare necesar eliberării energiilor latente despre care am vorbit mai sus. Atunci se poate vorbi de adevăratul dezgheț în relațiile ruso-române!