Deschidem topul de azi cu o celebră si mult îndrăgită piesă, fredonată pe tot mapamondul. E vorba de (Цыганские песни) - Очи чёрные. Ceea ce auziţi, este chiar prima variantă, din 1843, semnată de Evgheni Grebenko. Piesa e interpretată de Ivan Rebroff, un artist de operă,  la fel de celebru în intreaga lume precum bijuteria căreia îi dă glas. L-am ales anume pe el, pentru a sublinia, dacă mai era nevoie, adevărul că muzica rusă  a atras dintotdeauna interpreţi de prima mărime de pretutindeni. Ca, de pildă, şi pe Louis Armstrong. Asta şi probează calitatea ei artistică, capacitatea ei de a emoţiona.
După  cum bănuiţi, Ivan Rebroff nu este rus. Hans-Rolf Rippert, pe numele său real, artistul s-a născut in Germania. In consonanţă, însă, cu rădăcinile  sale ruseşti, Rippert a răspuns chemării sufleteşti şi s-a îndreptat spre muzica rusă. De aceea şi-a şi zis Ivan Rebroff, colindînd lumea ca ambasador al creaţiei populare, să-i zicem, din patria inimii sale. Interpretarea este, aşadar, cultă. Dar daca dumneavoastră doriţi, găsiţi pe net şi variante mai gipsy.
Imediat după Rebroff, vi-l propun pe Alexei Briantev. De ce? Ascultîndu-l, veţi înţelege. Eu, cînd l-am auzit pentru întîia  oară, am tresărit. Interpretul are o voce de operă, din clasa lui Rebroff. După mine, glasul său aduce bine si cu acela al lui Mihail Sufutinski. Iniţial, însă, alesesem pentru dumneavoastră piesa «Ты самая красивая невеста», pe care, independent de mine, a ales-o şi Constantin Lozovschi. Insă din clipul respectiv lipseşte tocmai Briantev. Or, eu voiam sa  observaţi  diferenţa uluitoare între fizionomia de copil cu botic a artistului şi vocea sa profundă, de interpret adult. E ca şi cum adevăratul Briantev si-a ales o masca pentru carnavalul lumii. In afară de asta, figura de păpuşică a lui Briantev este inexpresivă şi atunci cînd interpretează. Se vede şi pe alte clipuri.. Omul pur si simplu nu are mimică, e ca un gramofon: pui acul pe placă şi dinăuntru se aude adevăratul artist. Tocmai de aceea l-am si aşezat între Rebroff si iubitul meu, Saşa Yagya. Briantev are glas de Rebroff, dar lui îi lipseşte cu desăvîrşire ceea ce Saşa are din plin: mimica. Saşa simte  şi arată ce simte, iar Briantev  e o statuie  cu chipul zidit. Sigur că pentru el, ca artist, această imobilitate scenică e un dezavantaj. De aceea e mai bine sa-l asculţi, fără să-l vezi. Acum însă vă veţi mulţumi să îl vedeţi totuşi, demonstrativ pentru ceea ce spun, şi să ascultaţi o poveste de fiecare zi: Tu eşti măritată iar eu sînt însurat/ Ты просто замужем. N-am dat de textul cîntecului, al cărui autor  e chiar Briantev (care se pare ca are, totusi, sentimente) dar cine nu înţelege ce spune cîntăreţul?!? Tu eşti măritată iar eu sînt însurat… Asta-i viaţa!


Ei, si-acum va întîlnesc iar cu dragul de Saşa, care ne joaca sceneta Потанцуй со мной. Adicã: Danseazã cu mine/Si nu mai e nevoie de cuvinte. Cînd iei în brate femeia care-ti place, cînd te strînge la piept bãrbatul drag, se poate tãcea atît de grãitor… Doar stiti cum e!
De cînd am dat drumul la aceastã rubricã, mã tot gîndeam la Volodea Vîsotki. In Romania de dinainte de ’89, era dificil sã-l poti asculta pe Volodea, dar în Bulgaria, oricine avea o chitarã îi dãdea toatã ziua cu Vîsotki. Intînplarea cea mai hazlie din acele vremuri mi se pare cea relatatã si in BATETO (volum publicat de editura TRUD), cartea autobiograficã a lui Ivan Slavkov, sotul Liudmilei  Jivkova si fost, printre altele, presedinte al Televiziunii bulgare de Stat.  Bateto (frate mai mare în bulgară, un apelativ foarte folosit) era un om şarmant, un bon viveur, un boem. El ştia foarte bine că lui Volodea nu-i prea plăcea să dea interviuri şi sä  se producă public la modul organizat. De aceea a şi construit o şmecherie culturală. Bateto, deci, si-a pus oamenii să decoreze  în chip de cîrciumă un studio improvizat undeva, în oraş. L-a invitat apoi pe Volodea la, ha, ha, ha, “restaurant” si s-au pus pe băut si pe cîntat. Volodea nu s-a prins, într-atît de autentic părea totul! Intre timp, sunetiştii înregistrau de zor. Aşa a şi apărut în Bulgaria, primul disc cu Vîsoţki. Actorul nu s-a  ofensat. Ideea  era prea haioasă ca să-ti sară muştarul, şi-apoi şi el era un mare-mare boem…
Si-acuma despre cîntec. Stiţi sau nu ştiţi, Volodea nu avea cîntece de iubire.. El cînta despre orice, chiar şi despre blacheul de la pantof, dar nu despre dragoste. Insă iubirea lui pentru Marina Vlady, stabilită la Paris, l-a făcut sa cedeze. Iată cum, într-un cîntec de 5 minute si ceva, Volodea îi declara de zeci de ori Marinei ca o iubeşte (asemeni lui Esenin - în “Focul vînat“ - care ne zice cum poate iubi un derbedeu). Si-aşa se şi intitulează cîntecul: Люблю тебя сейчас/Te iubesc acum/în această clipă. Dincolo de unicitatea şi gingăşia temei, pe mine mă amuză frazele pe care bardul le rosteşte în franceză. E clar: slavii pronunţă cu dificultate cuvinte în engleză sau franceză! Chiar şi aici, în Bulgaria,  îi aud zilnic pe bulgari cum stîlcesc cu convingere, şi la radio si prin televiziuni, de pildă,  cuvîntul monsieur. Poţi să le atragi atenţia de 7000 de ori că nu aşa se pronunţă, cum zic ei, că imediat vei auzi: Mosiu Bricolaj şi nu cum ştiţi că trebuie să se audă… Aşa vorbesc şi  străinii  rusa. Cu accent.
Haideţi să trecem şi la un ton ceva mai vesel. Ne apropiem iar de folclor, de cîntecele populare. De astă dată, vă fac cunoştinţă cu o alta frumuşică,  şi anume cu Maria Deviatova, solistă a Ansamblului ALEXANDROV. Ea ne cîntă (şi rîde, şi dansează) piesa Ой, как ты мне нравишься!. Din acompaniament, fireşte nu lipseşte băiatul cu acordeonul. Cîntecul e un prilej de şăgalnică efuziune sentimentală, în care o fetişcană curajoasă îi declara celui pe care-l place ca vai, vai, vai  cu mare hai chiar tare îl  mai place!  Voioasa poveste! Distraţi-vă şi voi!
Am  lăsat pe ultimul loc din grupaj un alt celebru cîntec popular rusesc: Kalinka - malinka. Cea mai reuşită interpretare se apreciază azi ca ar fi aceea din 1958 a lui Evgheni Beleaiev, solist al Ansamblului ALEXANDROV. Astăzi, însă, pentru a încheia grupajul in tonul ideii cu care am deschis articolul, adică aceea a interpreţilor străini care excelează în muzica rusă, vă propun varianta lui André Rieu (un nume cu origini hughenote franceze), pe care a ales-o Constantin. Celebrul violonist, german ca şi Rebroff, ne oferă pe un Stradivarius, alături de la fel de renumita sa orchestra Johann Strauss, o excepţională Kalinka/malinka. Ştiţi, da, ce este kalinka?! Călinul nostru romanesc. Cîntecul a fost scris in 1860 de către compozitorul şi folcloristul Ivan Larionov şi a fost prezentat pentru prima oara publicului  într-o reprezentaţie teatrală din Saratov. Vă amintiţi, însă, filmul lui Vasili Suskin, din 1974? Si acolo apare călina iar filmul, foarte reuşit (pe care, daca doriţi să-l revedeţi, îl găsiţi pe net), se numeşte chiar aşa: Kалина красная. Ca şi cîntecul care străbate pelicula. Pînă atunci, să încheiem excursia noastră muzicală în acordurile de mare arta interpretativă ale lui André Rieu şi ale orchestrei sale. Uitaţi-vă la public, cum exultă în sală! Păi cu o aşa muzicăa antrenantă, cum să nu cucerească ruşii lumea?! Калинка, калинка, калинка моя!/В саду ягода малинка, малинка моя!
Si acum, vizionati cîntecele topului de sãptãmîna aceasta... si evaluati-le!