Escaladarea violenţelor în Ucraina stârneşte îngrijorare în toată lumea, cu precădere în ţările vecine. Lucru firesc, căci iminenţa unui război civil în această ţară impune ţărilor vecine adoptarea unor măsuri care să preîntâmpine propagarea valului de violenţă pe teritoriul acestora.

Pe lângă măsuri sporite de protecţie şi pază, ţările în cauză trebuie să aibă grijă ca în mass-media lor să nu apară comentarii partizane faţă de elementele aflate în conflict. În cazul când există neînţelegeri vechi bazate pe litigii teritoriale sau probleme interetnice, acestea nu trebuie nicidecum scoase „la înaintare”, întrucât simpla lor menţionare poate fi o veritabilă bombă ce poate duce la escaladarea conflictului, cu consecinţe greu de prevăzut.

România, ţară vecină cu Ucraina, are motive cât se poate de serioase să evite implicarea în „viesparul” ucrainean. În primul rând fragilitatea extrem de mare a structurii sale statale, din bine-cunoscute cauze, vechi de mai bine de 25 de ani de „democraţie” şi în al doilea rând vechile litigii teritoriale cu vecinii. Numai o singura mişcare, cât de mică, făcută de România în direcţia „reparării nedreptăţii istorice faţă de vechile teritorii româneşti din Bucovina de Nord, Basarabia şi ţinutul Herţei”, tocmai în această stare tensionată, ar duce la o reacţie imediată a Ungariei vis-a-vis de Transilvania, şi, foarte probabil a Poloniei faţă de zona Lvov. Într-un cuvânt, o reacţie în lanţ greu de controlat, cu un singur câştigător: Bruxelles, care şi-ar îndeplini dorinţa acelei Europe Unite, formată din provincii în loc de state de sine stătătoare.

 

Mai pe înţelesul tuturor, situaţia ar fi cam aceasta: Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei nu se vor uni cu România, Transilvania şi Banatul nu se vor uni cu Ungaria, zona Lvov nu se va uni cu Polonia. Toate aceste provincii, plus provinciile rezultate din „regionalizarea” României, Ungariei, Poloniei şi a celorlalte actuale state, vor forma „noua familie europeana” conduse cu o mână de fier de la Bruxelles. Aceasta este imaginea ce se conturează cu hotărâre în urma unei analize, chiar sumare, a evenimentelor ce se derulează în Europa.

Rezultă că, pentru a preîntâmpina un asemenea scenariu, trebuie ca mass media românească să evite referirea la vechile disensiuni ce au ca obiect noua „zonă fierbinte” recent creată. Însă nişte jurnalişti plini de elan tineresc, naţionalism avântat şi lipsiţi de tact şi prudenţă, au făcut exact contrariul. Astfel Dinu Zara, corespondentul din Suceava al ziarului Adevărul, a scris următorul articol.

Iată esenţa articolului respectiv: „Într-o astfel de situaţie, în cazul unor manifestări violente, nu ar trebui oare statul român să intervină pentru a apăra românii care locuiesc pe teritoriul actualului stat Ucraina? Rusia sigur îşi va apăra etnicii. Aşa cum o face în Caucaz de vreo 20 de ani. Statul român nu trebuie sa excludă, ba chiar trebuie să se pregătească cu atenţie pentru situaţia în care ar deveni iminent şi necesar un ajutor în nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei şi, de ce nu, în Transnistria, atunci când statul ucrainean nu ar fi capabil sa menţină ordinea publică în teritoriile locuite de români".

O iniţiativă mai iresponsabilă decât aceasta nici că se putea! Din capul locului, acest text este un îndemn la amestecul în treburile interne ale unui stat vecin, aflat în dificultate. Mă întreb: autorul articolului, cât mai ales redactorul care a supervizat şi a dat „liber” spre publicare, sunt conştienţi de efectele deosebit de grave pentru România ale acţiunii lor? Căci reacţia Moscovei a fost rapidă, prin intermediul articolelor scrise în pagina web a Vocii Rusiei, deja citite şi comentate de cititorii fideli.

Însă ziarul Adevărul nu s-a oprit aici şi a publicat articolul semnat de Cosmin Ghimpu, intitulat: „Rusia îşi măreşte influenţa la graniţele României. Ce face România?"

Iată ce-şi doreşte autorul ca România să facă: „Chiar dacă pentru moment Ucraina pare pierdută în braţele Rusiei, România trebuie să acţioneze mai activ alături de Polonia şi Uniunea Europeană pentru realizarea unei strategii pe termen mediu şi lung care să repună Ucraina pe drumul către integrarea europeană". Serios? Ce ţări suntem, ne-am rezolvat toate problemele, suntem o forţă, acum repunem ţări ca Ucraina şi Republica Moldova pe „drumul către integrarea europeană"... Şi, mai ales, „contracarăm Rusia”, „blocăm accesul Rusiei” şi alte asemenea trăsnăi.

Stimate autor, eşti treaz sau delirezi? Se ştie că economia României este praf şi pulbere, iar singura cale de relansare este recâştigarea pieţei reprezentată de Rusia, spaţiul CSI şi Uniunea Vamală. Iar după asta relansarea producţiei, cu precădere cea pentru export! Pentru că, dă-mi voie, la acest capitol stăm rău de tot! Chiar dumneata afirmi că balanţa schimburilor comerciale româno-ruse este în defavoarea României: „Nivelul importurilor României a fost de 3.070,8 milioane USD (în creştere cu 4,9% faţă de 2011), iar cel al exporturilor de 1351,3 milioane USD (o scădere de -4,6% faţă de 2011)". Cifrele astea seci prezintă o realitate. Una complet defavorabilă unei Românii care, în loc să viseze, prin intermediul unor diletanţi, la rolul de „jucător geopolitic zonal”, mai bine s-ar pune pe treabă, ar produce şi ar exporta! 

Când „duşmanul istoric” de la est îţi dă de veste că ar dori să cumpere de la tine mobilă, utilaj petrolier, încălţăminte şi alte mărfuri pe care le-a cumpărat pe vremuri, îţi ştergi valul ce-ti acoperă ochii şi mintea şi transformi „dusmanul” în partener. Pentru că, în termeni economici, cel care vrea să cumpere îţi este CLIENT, iar teritoriul său este pentru tine PIAŢĂ. Acea piaţă care, alături de alte pieţe, îţi permite ca prin muncă proprie să prosperi!

Autorul mai spune în articolul său: „Profitând de situaţia economică dificilă cu care statele europene din est se confruntă, Rusia a iniţiat o acţiune de acorduri economice şi împrumuturi care să-i crească influenţa în regiune". Da, aşa este: au fost iniţiate acorduri economice şi împrumuturi. Nu „acorduri de pre-aderare”, nu „parteneriate strategice”, nu „scuturi”, nu lozinci despre „democraţie şi statul de drept”; toată această ofertă a Occidentului reprezintă VORBE GOALE, menite să-ţi pui toata avuţia în mâinile marilor corporaţii şi să devii COLONIE! Apropo: în locul faimosului scut antirachetă nu s-a inventat un scut anticolonial? Ar fi extrem de util în ziua de azi!

Acum voi face referire la un articol publicat în România Liberă, intitulat: „Ce poate face Băsescu pentru Ucraina sau cum să le punem ruşilor piciorul în uşă" semnat de Sabina Fati:

În stilul său caracteristic, „preţioasa ridicolă” de la România Liberă înşiră trăsnăi pe bandă rulantă, de la titlu până la punctul final. Ar fi nimerit ca redacţia să deschidă o rubrică permanentă, intitulată: „Să râdem cu Sabina Fati”; garantat va creşte ratingul!

Autoarea spune: „României îi este teamă să pledeze de partea manifestanţilor de pe Euromaidan sau poate doar nu-i pasă prea mult în ce parte va merge Ucraina, care pare abandonată de Occident şi lăsată în voia scenariilor scrise la Moscova”. României trebuie să-i pese de propria situaţie internă, devenită catastrofală, să-şi facă ordine în propria ogradă, pentru a deveni un stat funcţional. Mai departe: „În jurul României, Rusia şi-a creat deja un cordon de relaţii strategice cu Ungaria, Serbia şi Bulgaria”. Da, relaţii strategice bazate pe acorduri economice, pe investiţii reale, nu pe capital speculativ şi pe promisiuni deşarte, cum am arătat mai sus.

Autoarea încearcă o vădită părere de rău pentru că: „Liderii de la Bruxelles i-au zâmbit frumos, zilele acestea, lui Vladimir Putin"şi pentru că „Uniunea Europeană nu vrea să se implice în ceea se întâmpla în Ucraina, iar Statele Unite nu mai au acelaşi entuziasm ca în perioada lui George W. Bush faţă de această regiune, pe care Rusia ar vrea să o stăpânească fără ambiguităţi”. Dragă domnişoară, degeaba te superi, dar liderii Europei şi ai SUA nu se călăuzesc după sentimente de iubire sau ură, ci după interese geostrategice şi economice!

Însă delirul şi iresponsabilitatea autoarei ies la iveală din următoarele rânduri: „Traian Băsescu ar putea deveni liderul europenilor care vor să smulgă Ucraina din ghearele Rusiei, ar putea merge la Kiev, ar putea deveni un avocat al europenizării Ucrainei. Ar fi o ocazie pentru România de a ieşi din periferie, de a renunţa la spaimele pe care, îndeobşte, le au statele mici, timorate de vecinii puternici, care le-ar putea anexa oricând”. În primul rând, Traian Băsescu nu ar face deloc aşa ceva. Oricât de anti-rus ar fi, el ştie prea bine ca asta ar însemna imixtiunea în problemele interne ale unui stat confruntat cu evenimente complexe şi, mai ales, lezarea intereselor „marilor jucători” din zonă. Cât despre şansa României de a ieşi din periferie, de a renunţa la spaimele statelor mici, soluţia ar fi următoarea: îmbunătăţirea situaţiei economice şi sociale, o situaţie politică stabilă, ordine şi domnia legii. Adică, acea „bună politică internă ce poate asigura o bună politică externă”, cum bine spunea Nicolae Titulescu. Se poate lua ca termen de comparaţie România anilor 1965-1971.

Ambiţiile deşarte ale acestor „trei crai de la asfinţit” nu sunt, în nici un caz, aspiraţiile României reale şi ale poporului său. Iată opinia unui jurnalist de la Adevărul, d-l Vasile Ernu, despre modelul neoliberal impus statului român de Occident şi de servitorii acestuia: „Acest tip de stat, cred eu, este catastrofal pentru cetăţenii României. Eu vreau o ţară vie, reală, unde omului îi sunt respectate drepturile şi nu un teritoriu de iobagi şi sclavi la diverse firme si corporaţii, cu un singur scop în viaţă: să plătească dijma la noii boieri şi camăta la bănci".

Pentru realizarea acelui tip de stat care să asigure bunăstarea şi demnitatea cetăţenilor săi şi care să ocupe un loc onorabil în lume se impun eforturi uriaşe şi o strategie bine gândită. Unul din elementele acelei strategii este stabilirea unor relaţii internaţionale bazate pe cooperare, în primul rând economică. Trebuie să înlăturăm definitiv resentimentele legate de trecutul istoric şi să vedem latura practica a bunei colaborări. Mă refer la rusofobie, acest anacronism care ne împiedică să dezvoltăm relaţii cu Federaţia Rusă, o mare putere aflată în ofensivă economică şi diplomatică pe plan mondial. Trebuie ca să ne debarasăm de imaginea „ruşilor cei răi” şi să vedem că aceştia sunt nişte oameni care seamănă cu noi în multe privinţe. Aşa cum ei îşi aduc aminte ce mobilă, ce încălţăminte şi ce alte mărfuri „Made in Romania” cumpărau odată, să ne amintim şi noi ce aspiratoare, frigidere, magnetofoane „Made in USSR" cumpăram noi şi ce excursii colective făceam noi la Moscova şi la Leningrad pentru a vedea faimoasele „nopţi albe”. Aşa cum ruşii zilelor noastre vin la fiecare început de an în România pentru a serba Crăciunul pe stil vechi. Acesta ar fi un punct de plecare: relansarea relaţiilor bazate pe schimburile comerciale, pe turismul în ambele sensuri, pe relaţiile culturale, etc.

În concluzie, relaţiile concrete, bazate pe schimbul de bunuri şi servicii folositoare oamenilor, sunt baza formării şi dezvoltării respectului reciproc interstatal, unde trăsătura dominantă este demnitatea, nu servilismul! Atâta timp cât noi, ca naţiune, nu vom fi pragmatici, nu ne vom urmări interesul şi vom fi dominaţi de ură pentru unii şi de veneraţie pentru alţii, nu vom fi decât nişte SCLAVI, iar România nu va fi decât o COLONIE!