Olimpiada de la Soci încă nu s-a încheiat. Se cuvine a fi onorate organizarea ei desăvîrşită, marea ospitalitate a ruşilor.  Iată pentru ce va propun sa deschidem rubrica cu un excepţional potpuriu al Ansamblului Alexandrov. Avem şi muzică, avem şi dans. V-am oferit déjà piesele interpretate aici de soliştii ansamblului,  dar sînt convinsă că le veţi reasculta cu mare plăcere!
Va atrag atenţia asupra punctului final din acest clip. Este vorba de spectacol de adevărată prestidigitaţie muzicala, dăruit publicului de formaţia de toboşari de la Şcoala de muzica militară Suvorov. Vă asigur că oricare dintre aceşti tineri virtuozi echivalează cu marii baterişti ai lumii. Sînt absolut uimitori. Ii veţi iubi!
Rămînem în aceeaşi atmosferă militară cu următoarea piesa din grupaj, pe care demult doream să v-o prezint. Este vorba de ПОРУЧИК ГАЛИЦИН, un mare cîntec rusesc, dar nu şi sovietic, în interpretarea unui alt as al muzicii ruse, Alexandr Malinin. Cîntecul, al cărui autor este Mihail Zvezdinski, povesteşte despre suferinţele ofiţerilor fostei Armate albe, după nimicirea acesteia în timpul Revoluţiei din Octombrie. Ultimele versuri  ale cîntecului (Поручик Голицын, а может, вернемся?/ Зачем нам, поручик, чужая земля? - Locotenente Goliţîn, am putea sa ne-ntoarcem?La ce bun ne este pămîntul străin?) impresionează  orice inimă.

Că dorul de casă te omoară, ne arată şi piesa СНИТСЯ МНЕ ДЕРЕВНЯ/Visez la satul meu, în interpretarea unu cîntăreţ cu o voce blîndă, remarcabilă. Serghei Grigorievici Velikov este binecunoscut pentru piesele interpretate de el, la fel pentru prestaţiile sale alături de trupa Araxa. Ca mulţi din cîntăreţii contemporani ruşi, Serghei e specializat in chanson şi în cunoscutele cîntece ruseşti, populare sau din genul romanţei. Ascultaţi-l, urmăriţi textul si dacă vă aflaţi departe de ţară sau de locul natal nostalgia vă va învălui. Asta mi se întîmplă şi mie. Deşi am fugit cu sete şi convingere din Bucureşti, uneori mă plimb în gînd pe Calea Victoriei, pe Kiseleff, prin Herăstrău, prin Muzeul Satului… Şi undeva, la Hunedoara.
L-am lăsat pe Alexandr Yagya pe locul 4, deşi el tot pe locul 1 e în sufletul şi preferinţele mele. Căutam piesa Nevidimii, ca să vă arăt ce maestru e Saşa în cîntat la flaut, şi am dat peste această piesă, pe care artistul o interpretează alături de un alt veteran al estradei ruse, Viktor Saltikov. Pe Viktor mulţi îl apreciază, alţi ruşi spun ca e”falset”. Am rămas însă la acest cîntec, deoarece el are două particularităţi. Prima ar fi că nici autorul versurilor si nici compozitorul nu sînt cunoscuţi. Ciudat şi impresionant: cineva, un talent incognito, a făcut cadou iubitorilor de muzică un cîntec frumos. E foarte ruseşte…
A doua particularitate e aceea ca, desi textul s-ar preta la un ritm mai lent, mai legănat, el are o linie mai săltăreaţă. Подари мне эту ночь / Dăruieşte-mi această noapte este, nu-i aşa, un titlu sugestiv. Te gîndeşti la îmbrăţişări, şoapte, pasiune. Melodia, însă, te-ar face să dansezi. Şi în asta văd eu ineditul. Ascultaţi piesa! Sigur nu o veţi uita! Iar ideea de a-i  face s-o interpreteze pe Saşa şi pe Viktor a fost foarte bună. Versurile sînt  ca Saşa, romantice, iar melodia i se potriveşte lui Viktor. E mai zglobie.
Daca vorbim de romantism putem aminti si de Muslim Magomaev, unul din preferaţii mei. Despre el cred că ar merita să vorbim într-un articol aparte, atît de uriaşă este dimensiunea talentului său. Provenit dintr-o adevărată dinastie de muzicieni azeri, Muslim Magomaev, care interpreta şi operă,  a fost idolatrizat in URSS, Rusia şi peste tot în lume. El a cîntat, dau doar un singur exemplu, şi la Oympia, în Paris. Artistul se considera azer, ca etnie, însă avea sînge amestecat: azer, cecen, turc, adighe. Întotdeauna cei născuţi din astfel de combinaţii sînt personalităţi capabile, talentate.
In  clipul de mai jos, artistul cîntă piesa Надежда/Speranţa alături de un alt titan – Iosif Kobzon. Unul la pian - Muslim şi celălalt în picioare, lîngă el. In  sală, priviţi, fredonează publicul. Asta se întîmplă cu muzica rusă tradiţională: toţi ruşii cunosc, iubesc şi îngînă sau cîntă de-a binelea repertoriul. Katiuşa, Kalinka, Ocii ciorniie, Korobushka, Dubinushka şi cîte şi mai cîte…Rusii sînt cu adevărat un popor adînc muzical, îşi iubesc şi respectă artiştii ca nici un alt popor şi putem spune că există o admirabilă istorie pe note a Rusiei.
M-am gîndit mult cu ce piesă ar trebui să închei grupajul. Eu aleg întotdeauna mai multe cîntece şi apoi mă chitesc. Si oricît m-am chitit, de astă dată, n-am putut trece peste Ludmila Gurcenko, deşi cîntecul ei e trist. Artista nu a mai trăit mult după această înregistrare (în 30 martie se fac 3 ani de la plecarea ei). Dar pentru că am vorbit de artiştii ruşi, de forţa lor interpretativă, de talentul lor, m-am dus cu gîndul la două din filmele atît de omeneşti, de pline de viaţa de zi cu zi, pe care sigur le-aţi văzut şi de care vă amintiţi cu drag, în care a jucat Ludmila Gurcenko: Logodnica mecanicului Gavrilov şi Gară pentru doi. Mai ştiţi cum nu lipseam de la Festivalul filmului sovietic? Vă mai amintiţi cu cîtă bucurie priveam apoi filmele la tv? (cît ni le-au mai dat). Cum să pui alături dragostea şi interesul românilor pentru filmul sovietic, iubirea  pentru scriitorii şi poeţii ruşi, admiraţia pentru excepţionalii artişti ruşi din toate timpurile cu rusofobia activată de Ceauşescu şi continuată de  24 de ani încoace?! Ceva nu se leagă. Ceva e fals. Şi nelalocul ei nu poate fi inima românului care iubeşte frumosul. Altceva nu e în regulă la noi: politica. Acolo e falsul.
Revin la Ludmila Gurcenko, o mare, mare actriţă. Ea interpretează piesa Хочешь ?/Tu vrei?. Cui aparţine piesa, veţi vedea pe clip şi explică şi Ludmila, care încheie interpretarea într-un acces de suspin spre plîns… Hai, acum fugiţi repede şi căutaţi pe net filmele cu ea! Sînt sigură că asta o să faceţi…