Primul clip e în afară de concurs. L-am ales deoarece aşa doresc eu să arate iar Ucraina. Pentru că doresc ca pe Maidan sa se afle iar ansamblul Teatrului muzical “Gerela”. Pentru că vreau ca ucrainenii să ii asculte iar şi să-i aplaude. Să fie liniştiţi şi zîmbitori.
Îmi amintesc de un popas de 5 ore si jumătate în Kiev, în  drum spre Moscova. Aşteptam să se schimbe garnitura şi mă plimbam pe-acolo. Deodată, am auzit un glas vesel şi m-am întors. O ucraineancă blondă şi mai dolofană, o femeie simplă, dansa în cerc  cu o… mătură şi cînta din toţi bojocii. “Interpreta” deborda de veselie, era toată un cîntec şi-un joc, fericirea i se citea pe chip, rîdea din toata inima, era VIATA însăşi. Probabil că şi luase ceva la bord mai înainte, însă asta o ajuta să fie dezinvolta. N-am s-o uit niciodată! Cînd spun Ucraina, întotdeauna îmi apare în faţa  ochilor femeia aceea fericită din gara Kiev. Deie Domnul ca ucrainenii să arunce armele, oricare  ar fi acestea, şi să se întoarcă la fericirea de-a dansa cu o mătură! Şi să nu uităm că Rusia de la Kiev a început şi ca Prinţesa Olga, a Kievului, mama cneazului Volodimir, a fost aceea care i-a creştinat pe ruşi. Iar dinastia Rurih tot de acolo a pornit, de la unificarea triburilor ugro-finice cu acelea slave. De aceea, după mine, şi este atacată, în plan spiritual, Ucraina: acolo e izvorul genetic al Rusiei, matca.
Şi acum, să ascultăm şi prima piesă din top. Vă spuneam, în articolul precedent, că eram în căutarea piesei Невидимый/Nevăzut, interpretată de dragul meu Saşa Yagya. Saşa e un artist total, are prezenţă scenică, are mimică, are inimă. Are şi poveste în cîntece. Şi are şarm. Îl iubesc de nu mai pot… Şi cred ca v-am convins şi pe voi de calitatea lui.
А doua piesă este un hit. Peste 3 milioane de vizionări ale clipului e o realitate care-mi sprijină afirmaţia. Chiar dacă Grigori Leps a trecut şi printr-o poveste mai strîmbă, talentul său nu poate fi ignorat. Grigori e un mare, foarte mare cîntăreţ. Georgianul originar din Soci (Grigori Viktorovici Lepsveridze e numele sau din paşaport) excelează în soft rock şi chanson rusesc. Asemeni lui Saşa, şi el este un autor total: scrie versurile, compune, interpretează. Textul şi muzica din această piesă nu ii aparţin însă. Clipul se intitulează - Я счастливый. Adică: Sînt fericit. Vedeţi si gestul pe care îl face cu mîna, imitînd alunecarea fericită a delfinului prin mare… Chiar sînt foarte curioasă ce notă îi veţi da!
Interpretul celei de-a treia piese se numeşte Artur Rudenko, ucrainean din Lozovaia, Harkov. Artur are doua mari talente: este un excelent sportiv şi are o voce frumoasă. A practicat atletism şi a ajuns  fotbalist. Dar cînta, şi prietenii apreciau mult asta. Unul din ei, aflat la Moscova într-un restaurant şi fiind cu chef, l-a sunat si l-a pus să cînte la telefon pentru compania în care se afla. Artur a cîntat şi a cîntat atît de fain, încît a ajuns şi el la Moscova, invitat să susţină un recital în acelaşi restaurant. De acolo n-a durat mult să ajungă pe marile scene. S-a stabilit la Moscova şi acum îl vedeţi şi îl auziţi pe scena concursului “Cîntecul anului” – ediţia 2010. Piesa se numeşte  "Забыть нельзя"/ Să nu uităm. Ce cîntec frumos şi ce destin interesant…
Apropo de concursuri, aş suferi dacă nu v-aş prezenta clipul următor. Interpreta, Nargiz Zakirova, originară din Uzbekistan, a plecat cu 20 de ani în urmă la New York. Cîntăreaţa a simţit însă nevoia să se întoarcă şi, astfel, a participat la “Vocea Rusiei”, marele concurs muzical anual din Federaţia Rusă. Deşi cînta în engleză (dar o găsiţi pe net şi cu o piesă interpretată în rusă), artista a subjugat sala şi juriul, iar mie, atunci cînd am auzit-o, mi-au dat lacrimile. Şi am mai ascultat-o o dată. Şi iar mi-au dat lacrimile. Şi tot aşa… Nargiz este o artista cu un colosal talent, dar şi cu o personalitate inedită. Are 42 de ani. Priviţi-o şi ascultaţi-o! Am dorit s-o aşez în fruntea listei, căci îi taie pe toţi la talent, chiar si pe Bryan Adams, zic au, dar m-a oprit doar faptul că piesa, pe care o cunoaşteţi foarte bine - Please, forgive me nu e interpretată în rusă. O asculţi pe Nargiz si nu-ţi mai vine să prezinţi pe nimeni nici înaintea ei şi nici după ea… Sigur Allah i-a pus mina pe cap atunci cînd a venit pe lume! Vă mărturisesc că am mai ascultat-o o dată şi iar am plîns. Ce voce şi ce forţă interpretativă extraordinară are! Sînt copleşită…
Ei, scuturaţi-vă ca să vă împrăştiaţi emoţia  şi plăcerea în tot corpul, adunaţi-vă, liniştiţi-vă şi haideţi să coborîm uşurel din înalturi. Am stat şi m-am frămîntat ce să vă dau, ce să vă dau, ceva care să fie vesel, ceva care să ne schimbe starea  de melancolie (dacă se mai poate), ceva care să facă trecerea spre surpriza care vine cu a şasea piesa. Şi am ales un grup, care poate fi numit si muzicalo-comic. Acesta se numeşte Dilijans iar piesa în stil/decor retro sau, mă rog, sceneta interpretată se numeşte Хочу мужа /“Vreau un bărbat”. Pe mine mă amuza şi-mi aminteşte de ucraineanca veselă tare, care dansa cu mătura în gara din Kiev. Au ceva în comun sceneta asta muzicală şi aceea din Kiev. Poate accentul comic.
Ia  ziceţi, copii, v-aţi mai revenit? Căci acum, vorba lui Vadim Kojevnikov, "Vi-l prezint pe Baluev"! Urmează, adică, surpriza. Mă abţin de la comentarii. Nu că nu le-am făcut sau că nu le-aş face dar stric distracţia dacă nu-mi ţin gura. Vă pot spune, însă, doar atît: e de bine! Veţi fi încîntaţi! Foarte, foarte încîntaţi. Va pup şi „audiţie plăcută”!