Rusia tocmai s-a deşteptat. Şi-a croit drum către ea-însăşi, dacă nu se rătăceşte din nou, are toate şansele să redea întregii umanităţi încrederea în ea.

În curînd, se vor împlini trei ani de cînd Rusia trăieşte sub sancţiuni şi de cînd economia sa suportă din plin consecinţele acestora. PIB-ul său e unoeri în degringoladă, producţia sa industrială e alteori  în scădere, veniturile cetăţenilor scad poate dar, în mod paradoxal, 86% din ruşi au încredere, în continuare, în preşedintele lor şi estimează că-şi face bine treaba. După sondajul centrului Levada, 78% din cetăţeni spun că sînt «mîndri de ţara lor». Unii estimează că aceste cifre ascund o imagine mai puţin strălucitoare : ruşii ar fi victime ale unei propagande masive, care întreţine un sentiment al naţionalismului exacerbat şi îi împinge la izolare şi autarhie.

Această analiză e simplistă. Dacă astăzi, în ciuda dificultăţilor economice, ruşii rămîn încrezători în ei-înşişi şi optimişti în privinţa viitorului este pentru că au, în sfîrşit, sentimentul de a fi pe calea cea bună. Şi ce dacă drumul e presărat cu obstacole şi promite să fie lung : atît timp cît ştii că ai revenit acasă, înaintezi fără teamă. După ani de rătăciri, ruşii au regăsit, în sfîrşit, drumul către casă şi sînt bucuroşi de asta. Au sentimentul că haosul din jur a început în sfîrşit să se organizeze, iar absurdităţile cele mai flagrante ale vieţii încep să se estompeze.

Puţin cîte puţin, ruşii revin la pămînt

În loc de exemplu, se pot cumpăra din ce în ce mai des, în magazine, cartofi recoltaţi din regiunea Tula şi lapte din regiunea Kaluga. Ei, şi ? îmi veţi zice. Ei, bine, pînă la introducerea embargoului alimentar, supermarketurile ruseşti propuneau în principal cartofi din Polonia şi morcovi din Ţările de Jos. Şi chiar ruşii erau obligaţi să le cumpere : nu aveau alternativă. De asemenea, timp de 20 de ani li s-a explicat că erau parte a unei pieţe globale şi că trebuia să se obişnuiască cu ideea să mănînce cartofi polonezi, mai degrabă decît de cei din Kuban, căci dacă se găsesc mai ales cartofi polonezi pe tejghelele ruseşti, asta înseamnă, li se spunea, că producătorul lor i-a propus distribuitorului condiţii mai avantajoase, că acesta cîştigase în lupta concurenţială şi că aşa e viaţa – nu se poate nimic îmbunătăţi la nivelul acesta.

Poate c-aşa-i viaţa alcătuită – dar ruşii încă n-au uitat de tot că, înainte de 1991, aveau sute de soiuri, rezistente la frig, perfect adaptate condiţiilor aspre de climă. Ce s-a întîmplat cu ele, de atunci? se întrebau, privind satele abandonate şi pămînturile în paragină, prin parbrizul maşinilor, cu un sac de cartofi israelieni în portbagaj.

De-ar dura embargoul, în sfîrşit, am început să ne revenim, îşi spun agricultorii – iar cifrele confirmă

Super-putere cerealieră

Anul 2016 a fost fertil pentru Rusia, care a devenit primul exportator mondial de grâu, devansând ţări precum Statele Unite şi Franţa, relevă o analiză a Centrului Rus pentru export.

Rusia a exportat 25 de milioane de tone de grâu în 2016, cu 14% mai mult decât în anul precedent, indică Centrul Rus pentru Export (CRE) într-un comunicat de presă.

Ca şi în 2015, Egiptul este principalul importator al grâului rus, cu aproximativ 5,7 milioane de tone cumpărate. Analiza citează, de asemenea, printre principalii cumpărători ţări precum Turcia, Bangladesh, Nigeria, Azerbaijan, Yemen, Sudan, Iran, Maroc, Africa de Sud şi Liban, fără a se preciza volumele importurilor acestor state.

În acest fel, în 2016, Rusia îşi depăşeşte principalii concurenţi: Statele Unite au exportat în jur de 24 de milioane de tone, Canada şi Australia – 20 de milioane de tone şi Franţa – 18 milioane de tone.

Raportul „Cereale: pieţe mondiale şi comerţ” al USDA (Departamentul pentru Agricultură al SUA), publicat în ianuarie 2017, confirmă această poziţie de lider a Rusiei ca prim exportator mondial de grâu.

  Grupul Kalașnikov, parte componentă a Corporației Rostec, cu capital integral de stat  va crea 1700 locuri de muncă noi, implicând creșterea numărului personalului de producție cu cel puțin 30%, din cauza volumului tot mai mare de comenzi la export.
"Decizia de a consolida personalul Grupului Kalașnikov a fost luată pe fondul creșterii comenzilor de producție, datorită volumului crescut de comenzi de export", a declarat Alexei Krivoruciko, președintele consiliului de admninistrație al Grupului Kalașnikov.

  La instalarea sa în funcția de președinte al SUA, Donald Trump  a  făcut multe declarații, a rostit multe slogane. Mie mi-a atras atenția unul: „No work, no money, no food”. Deși a trecut aproape neobservat prin mass-media, acest slogan exprimă un mare adevăr. Dacă nu se muncește, atunci nu sunt bani și nu există nici hrana cea de toate zilele. Exact cum a scris apostolul Pavel în Epistolele sale: „Acela care nu muncește, să nu mănânce”.


   Pe 10 ianuarie 2017, Rusia a dislocat în Siria 12 avioane de vînătoare bombardament Su-25 SM3, ca un semnal că Rusia schimbă tactica de combatere a teroriștilor islamiști. Su-25 a fost modernizat în mai multe trepte rezultînd Su-25 SM/SM2/SM3, ultima modernizare avînd loc începînd din 2013. Circa 150 de avioane Su-25, modernizate la ultimul standard  (SM3/UBM2), alături de alte 120 Su-25 SM/SM2 și nemodernizate, se află în dotarea Forțelor Aeriene ruse. Avionul este propulsat de două motoare RD-195, cu tracțiunea de  4 500 kgf și are o viteză maximă de 975 km/h.

Vladimir Vîsoţki (Влади́мир Семёнович Высо́цкий) (25 ianuarie 1938- 25 iulie 1980) este un poet, prozator, cantautor și actor rus din perioada sovietică.

S-a bucurat de o largă apreciere în calitate de autor şi cîntăreţ. În perioada anilor '70 a secolului al XX-lea, cetățenii sovietici își cumpărau casetofoane (o achiziţie destul de costisitoare pentru acele vremuri) anume pentru a putea asculta cântecele lui Vladimir Vîsoțki. Multe dintre cîntecele sale au ajuns aproape folclor, cu alte cuvinte, erau cunoscute practic de toți oamenii sovietici.

Vîsoţki a compus în jur de 600 de poeme și tot atâtea cîntece, a jucat 30 de roluri în adaptãri cinematografice, a fost actor de teatru și a concertat aproape în toate orașele mari ale Uniunii Sovietice, chiar și în cîteva din afara granițelor URSS (Paris, New York ș.a). Întreaga cariera de actor de teatru și-a realizat-o pe scena teatrului "Taganka" din Moscova. Rolul lui Hamlet interpretat de el este și astăzi considerat ca unul dintre cele mai reușite spectacole ale teatrului "Taganka". Vladimir Vîsoţki este autorul volumului de versuri "Nerv", apărut postum, în perioada anilor optzeci. Versiunea românească a acestei cărți a apărut la editura "Univers".

  Astăzi, 13 ianuarie, pe aeroportul „Yakuțk" a aterizat  o aeronavă Boeing 737 MAX, care a venit de la Anchorage (Alaska, Statele Unite ale Americii), relatează site-ul oficial al republicii SAHA (Rusia)
Aeronava, deținută de compania americană "Boeing", care este cel mai mare producător mondial de aviație și tehnologie spațială, a sosit  pe aeroportul „Yakuțk", într-un zbor de testare la temperaturi scăzute.

  Președintele rus Vladimir Putin a avut o întâlnire de lucru cu guvernatorul regiunii Murmansk, Marina Kovtun, care i -a prezentat președintelui în rezumat situația socioeconomică a regiunii și proiectele importante de investiții și protejarea mediului înconjurător.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin: Bună ziua. Să aruncăm o privire asupra situației din regiune.
Guvernatorul regiunii Murmansk, Marina Kovtun: Domnule președinte, aș dori să încep cu realizările anului 2016 și cu situația curentă în regiune.Rezultatele din domeniul socioeconomic pe ultimul an evidențiază o stabilitate economică, iar o bună parte din indicatori sunt pozitivi.
Putem raporta o creștere a producției industriale pentru al doilea an consecutiv.La finele anului 2016 există o creștere anuală de 2%, mai ales în domeniile minier și metalurgic.

cereale Rusia  Conform ITAR TASS, exporturile de cereale din Rusia către țările Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) au  creascut de două ori în anul agricol în curs, a declarat luni agenția veterinară și fitosanitară Rosselkhoznadzor.
Actualul an agricol în Rusia durează de la o iulie 2016 pana la 30 iunie 2017.
„Analiza preliminară a exportului de cereale rusești în 2016/2017 (iulie-decembrie 2016) a arătat deja o creștere de două ori ca volum," se spune în declarația RosselKhoznadzor.

Dalai Lama  Conform Sputnik France, Dalai Lama a prezis că o „eră de pace” va începe sub președinția lui Donald Trump. Acesta explică tot ce s-a schimbat cu alegerea lui Donald Trump și oferă pronosticuri legate de președinția lui Trump.
„Donald Trump își permitea să vorbească liber cât a fost candidat. Dar pe viitor și-a asumat o mare responsabilitate, trebuie să țină cont de realitatea exterioară. Eu cred că nu are de ce să se îngrijoreze” a declarat liderul spiritual într-un interviu acordat site-ului rusesc lenta.ru .

Reporter: Doamna Marina Voica, spuneţi-mi, vă rog, care vă sunt primele amintiri, din prima copilările, legate de ţara natală. Ce a însemnat pentru dumneavoastră “ţara” în acei primi ani de viaţă? Sunete, arome, culori, peisaje, oameni anume? Ce anume, din toate acestea, vă lipseşte sau v-a lipsit, după ce v-aţi stabilit în România?

Marina Voica: Aţi atins aici o chestie, eu aş zice... periculoasă! Întotdeauna, soţul meu a zis: “aoleo, vedeţi, acuma Marina vorbeşte de copilăria sa” – asta înseamnă “nu se termină niciodată”. Fiindcă, asta, de fapt, e cea mai uşoară perioadă a vieţii, fiindcă e, de fapt, fără griji... şi, de fapt, copilăria mea este MAMA, mama, cel mai important lucru pentru mine, şi tot ce este legat de ea, adică serviciul ei, casa, cum venea ea de la serviciu şi eu o aşteptam... vedeţi, tata era foarte ocupat tot timpul, el avea un serviciu greu, era şef, iar după ce m-am născut eu, după ce a început războiul, era directorul fabricii textile. El nu s-a ocupat de mine, era şi difernţă între mine şi tata foarte mare, 36 de ani, eu pe urmă m-am împrietenit cu tata foarte mult, mai târziu ne-am descoperit unul pe altul. Dar copilăria mea era... a început războiul. Aveam cinci ani. Până la cinci ani, ce pot să vă spun... mama îmi povestea că atunci când m-a adus de la maternitate, fratele meu deja era la şcoală. Deci e o diferenţă foarte mare dintre mine şi el... Iar primul lucru de care mi-a spus mama... când a văzut ceva în scutece, care se mişca, a întrebat-o pe mama: “dar când o duceţi înapoi, de acolo de unde aţi luat-o?” Şi pe urmă m-a iubit foarte mult, s-a ocupat foarte mult de chiar educaţia mea, educaţia mea muzicală este exclusiv a lui Şurik – aşa îi spuneam noi fratelui, nu Saşa, ci Şurik. Alexandru, de fapt, ca şi dumneavoastră. Ştiţi, noi credem că nu putem vorbi despre perioada cât suntem mici decât foarte puţin, că nu ţinem minte nimic. Dar, de fapt, ei îmi aduc aminte foarte mult, nişte lucruri aşa... ca de exemplu, mama m-a răsturnat dintr-un cărucior care era ca o săniuţă. Deci vă daţi seama ce mică eram eu... Dar nu pot să uit cum mama plângea şi se adresa la toată lumea care trecea pe lângă acest eveniment: “vă rog, ajutaţi-mă!” şi plângea, iar eu era înfofolită toată... eram în cărucior, şi aşa de bine mă simţeam... îmi aduc aminte, eram în zăpadă... Când de mică eram, dar nu am uitat asta niciodată. Pe urmă a început războiul, era foarte greu, foamete... Îmi aduc aminte că pe tata l-au dus de două ori cu salvarea pentru că a leşinat de foame. Mama era donator de sânge, ca să poată să ne aducă câte ceva, altfel, mâncam şi coji de cartofi. Asta a fost copilăria noastră. Noi toţi – şi fratele şi toată generaţia mea, prietenii mei, nu suntem bine, mulţi dintre prietenii mei deja sunt morţi de mai demult, deci nu am crescut sănătos, dar, totuşi... copilăria e copilărie. Fiindcă ştiam că părinţii or să facă tot ce se poate pentru noi, noi ne jucam – fel de fel de jocuri, iar eu eram întotdeauna un lider în grupul de copii.
Familia Nikolski

Familia Nikolski

  Încă un an s-a scurs. Un an încărcat de evenimente împortante, faste și nefaste. Dar cel mai important eveniment a fost schimbarea de orientare petrecută în SUA, odată cu alegerile prezidențiale: stoparea elanului „șoimilor războiului” , adepții unui conflict cu Rusia, în favoarea adepților liniei pragmatice, de parteneriat economic. Primele efecte în plan politic s-au văzut:alegerile din R. Moldova și Bulgaria, unde au câștigat doi președinți adepți ai cooperării cu Rusia. În România, alegerile parlamentare au fost câștigate de PSD iar dinspre Washington nu a mai venit nici un „semnal puternic și repetat” de respingere al votului popular, ca în urmă cu vreo patru ani. Declarația lui Donald Trump: „veți vedea parteneriat, nu conflict” se impune încet, dar sigur.

  Duminică, 25 decembrie 2016. Sărbătoarea Crăciunului la români. M-am trezit cu noaptea-n cap, să dau o fugă până la Bucureşti. Am deschis televizorul, cât să mă îmbrac. Apoi am ieşit afară, să pornesc maşina, să se încălzească motorul înainte să plec la drum. Când am revenit în cameră, mi-a atras atenţia o ştire afişată pe ecran. Un avion militar rusesc s-a prăbuşit în Marea Neagră. Am mărit sonorul, dar n-am aflat mai multe. Doar că printre pasageri se aflau militari şi artişti. M-a întristat vestea, dar nu mi-a trecut prin cap cât de mare este nenorocirea. Am stins televizorul şi am plecat.
    Singur în maşină, pe autostrada aproape pustie. Nici de această dată nu mi-a dat prin gând să ascult radioul, să aflu noutăţi. Am ascultat colindele lui Ştefan Hruşcă, doar era Crăciunul... La fel şi la întoarcere. Iar cei cu care m-am întâlnit în Bucureşti, nu ştiau nici ei nimic. Abia în camera mea, când am repornit televizorul, am simţit că a căzut cerul peste mine. În avionul prăbuşit în Marea Neagră se afla Corul Alexandrov, Corul Armatei Roşii. Nimeni nu a supravieţuit tragicului eveniment. Am ştiut instantaneu că pentru mine acest Crăciun s-a sfârşit. I-am plâns toată ziua, pe reprize, pe marii artişti dispăruţi. Ei mi-au oferit în continuare cântecele lor înregistrate, eu n-am putut să le ofer decât lacrimi. Nu lacrimi de bucurie, ca altădată. Lacrimi de durere şi de neputinţă...

   Voia sorții a făcut ca dimineața acestui Crăciun să ne aducă o veste cumplită. Un avion TU-154, aparținând minsterului rus al apărării, care a decolat în această dimineață spre Siria, a dispărut de pe radar la scurt timp după decolare. Ulterior, resturi ale avionului au fost găsite în Marea Neagră, la 1,5 km de țărm, relatează agenția TASS și ziarul Pravda. În avion se aflau 93 de persoane, din care 64 erau membri ai renumitului Ansamblu Alexandrov al Armatei Ruse, care trebuiau să susțină concerte pentru militarii ruși aflați în baza militară Hmeiheim din Siria.

Membrii Asociaţiei de Cooperare România-Rusia transmit condoleanţe familiilor, apropiaţilor, autorităţilor şi întregului popor rus, exprimându-şi regretul profund pentru dispariţia tragică şi injustă a militarilor şi artiştilor ruşi ai Corului Armatei Roşii – pe care, de altfel, i-am cunoscut în plenitudinea artei lor, în concertele susţinute în România. O pierdere imensă!

Dumnezeu să-i aibă la dreapta sa şi să-i odihnească în pace