Luni, 14 Decembrie 2015 18:41

Rossotrudnicestvo la a 90-a aniversare. Rolul diplomaţiei publice în întărirea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Rusia şi România Featured

Written by
Rate this item
(6 votes)

Masa rotunda 1  Pe data de 10 decembrie 2015 a avut loc la Centrul rus de Ştiinţă şi Cultură din Bucureşti masa rotundă cu tema: „ Rossotrudnicestvo la a 90-a aniversare. Rolul diplomaţiei publice în întărirea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Rusia şi România”. Un eveniment important, menit a strânge toate forţele benefice existente în opinia publică românească, a le uni cu forţele benefice reprezentând reprezentanţii oficiali ai Federaţiei Ruse în România, astfel încât suma vectorială a acestor forţe să fie tocmai întărirea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre cele două ţări.

 

masa rotunda 2

Pentru ca forţele benefice ale opiniei publice româneşti să aibă impact şi greutate, d-na Natalia Mujennikova, directorul Centrului, secondată de d-na Anna Dinuţ, au invitat la această masă rotundă persoane care, prin activitatea lor, au contribuit la întărirea relaţiilor  dintre cele două ţări. Au fost invitaţi: d-l gen. Dumitru Prunariu, primul român care a zburat în Cosmos, fost ambasador al României la Moscova, d-l Miron Ignat, deputat în Parlamentul României, preşedinte al Comunităţii Ruşilor Lipoveni, d-l prof. Vasile Buga, d-l prof.Ştefan Popescu (SNSPA), d-l prof. acad. Radu Ştefan Vergatti, d-na prof. Izolda Vîrsta. Au fost de asemenea invitaţi tineri intelectuali în plină afirmare: Pricop Ioan Alexandru, student la Facultatea de Aeronave a UPB, Sămuşan Alin Bogdan, absolvent al Facultăţii de Istorie, Mirel Eugen. Am avut onoarea la rându-mi să fiu invitat, în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei de Cooperare România-Rusia şi de corespondent în limba română la „Vocea Rusiei” în perioada 2012-2014.

Acest eveniment s-a bucurat de participarea E:S Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, d-l Oleg Malginov.

Masa rotunda 3

Ora 10. D-na Natalia Mujennikova, moderatorul acestui eveniment, are cuvântul de deschidere. După o scurtă prezentare a programului mesei rotunde, ia cuvântul d-l ambasador Oleg Malginov. După rostirea unui scurt mesaj de bun venit adresat tuturor participanţilor, excelenţa sa intră direct în miezul problemei, spunând că diplomaţia publică există ca o stare de fapt, doarece aceasta este modul de exprimare al opiniei publice în raport cu factorii politici şi cu autorităţile statale. „Diplomaţia publică există. Vedem o influenţă puternică a opiniei publice asupra politicii şi diplomaţiei mari. Vremea când guvernul trăia ca într-un turn de fildeş s-a dus demult”. Pornind de la acest acevăr, d-l ambasador a subliniat esenţialul: „Ţelul Rusiei este să formeze o politică externă în acest sens, deoarece graniţele dintre opinia publică şi politică devin din ce în ce mai mici”.

Iar organizaţia Rossotrudnicestvo, care tocmai a împlinit 90 de ani de existenţă, „urmăreşte să creeze punţi de înţelegere între opinia publică şi factorii politici.” D-l ambasador a insistat asupra „rolului pe care omenii de ştiinţă şi de cultură trebuie să-l aibă în această activitate”. Pentru că în lipsa elementului pragmatic „relaţiile ruso-române se manifestă în plan emoţional, iar acest lucru poate duce la o stare explozivă”. Ori, se doreşte ca „ impactul Rusiei să nu conste în puterea militară, ci în puterea informaţiei”. Iar puterea informaţiei are ca element de bază „libertatea de opinie, de exprimare”.

Masa rotunda 4

În continuare, d-ra Maria Pascu a făcut o scurtă prezentare a Fundaţiei Gorceakov, înfiinţată în anul 2010, prin decret prezidenţial. Numele fundaţiei a fost dat în cinstea diplomatului şi omului de stat rus din sec XIX, Aleksandr Mihailovici Gorceakov, care a spus la vremea sa următoarele cuvinte pline de tâlc:

„Rusiei i se reproşează că se izolează şi că păstrează tăcerea în legătură cu realităţi care nu sunt în armonie nici cu drepturile, nici cu dreptatea.Se spune că Rusia se supără. Rusia nu se supără, ea se concentrează”.

„Scopul principal al fundaţiei este acela de a sprijini dezvoltarea diplomaţiei publice prin implicarea organizaţiilor neguvernamentale şi a societăţii civile în în colaborarea internaţională şi în procesul politic extern. Faţă de practicile tradiţionale din politica externă, unde rolul organelor de stat este important şi multipolar, în diplomaţia publică, principală este iniţiativa acelei părţi a societăţii care nu este indiferentă la ceea ce se întâmplă în ţară şi în afara ei” , a menţionat d-ra Pascu.

De asemenea, activitatea fundaţiei cuprinde „ acordarea de sprijin financiar ONG-urilor din Rusia şi din străinătate pentru realizarea de proiecte ce ţin de sfera diplomaţiei publice; derularea de proiecte propriipentru tineri experţi, politologi, organizatori comunitari şi jurnalişti; colaborarea cu centre de cercetare axate pe analiza politicii externe a Rusiei; crearea de spaţii de dezbatere în Rusia şi în afara ei”.

          Totodată, direcţiile de finanţare ale fundaţiei sunt: „ finanţarea organizaţiilor non-guvernamentale şi non- profit care activează în sfera relaţiilor internaţionale şi mass-media; finanţarea centrelor de cercetare cu activitate internaţională; finanţarea uniunilor şi organizaţiilor de tineret internaţionale”. Pot primi finanţare proiectele care au în vedere: „ colaborarea internaţională pe plan ştiinţific şi între experţi; colaborare inter-regională; proiecte de tineret în domeniul diplomaţiei publice; iniţiative regionale în domeniul diplomaţiei publice”.

 Referitor la proiectele proprii ale fundaţiei Gorceakov „ acestea sunt de două tipuri. Pe de o parte, se derulează programe educaţionale adresate studenţilor, mastranzilor, doctoranzilor, tinerilor profesori din domeniul relaţiilor internaţionale, jurnaliştilor, diplomaşilor, istoricilor, reprezentanţilor societăţii civile şi ONG din Rusia şi din străinătate. Pe de altă parte, există proiecte pentru dialog social care au în vedere organizarea de centre de informare, cluburi de dezbatere şi mese rotunde”, a mai menţionat  d-ra Pascu.

Extrem de interesantă a fost expunerea d-lui gen. Dumitru Prunariu., care a avut ca subiect, fireşte, spaţiul cosmic. Care a exercitat totdeauna un interes deosebit în rândul  oficialilor.  Prin intermediul acestei expuneri, însoţită de proiecţii de imagini am asistat la o veritabilă istorie a cosmonauticii. Istorie care a început în Uniunea Sovietică, odată cu lansarea satelitului Sputnik 1, în anul 1957 şi care a continuat cu zborul lui Iuri Gagarin în spaţiul cosmic, în aprilie 1961. Primul om din lume care a zburat în spaţiul cosmic. Record care aparţine URSS, având în vedere că primul american care a zburat în spaţiul cosmic (John Glenn) a făcut acest lucru abia în 1962. Un alt record rusesc este cel realizat în martie 1965 de către cosmonautul Alexei Leonov, care a petrecut 10 minute în afara navei spaţiale.

S-a făcut referire la proiectul Soiuz-Apollo, primul proiect comun sovieto-american, realizat în anul 1975.

De asemenea, d-l Prunariu a prezentat în amănunt acordul INTERCOSMOS, încheiat între URSS şi ţările din blocul socialist, acord ce urmărea colaborarea în domeniul explorării spaţiului cosmic. Astfel, România a fost al 11-lea stat care a trimis un reprezentant în spaţiul cosmic. Pe Dumitru Prunariu, care a făcut echipaj cu sovieticul Leonid Popov în zborul cosmic ce s-a desfăşurat în perioada 15 mai-22 mai 1981. Astfel, Dumitru Prunariu a devenit al 103-lea cosmonaut al lumii.

Raportându-ne la realitatea prezentului, putem constata că, în ciuda sancţiunilor impuse Federaţiei Ruse, colaborarea ruso-americană în domeniul explorării spaţiului cosmic continuă fără a se fi schimbat nimic în acest sens. Faptul că staţiile şi navele spaţiale ruseşti sunt singurele disponibile şi că ruşii sunt singurii care pot produce motoarele cu reacţie necesare navelor cosmice constituie un argument forte datorită căruia raţiunea şi calculul economic au trecut înaintea divergenţelor politice.

Tânărul şi entuziastul Pricop Ioan Alexandru, student la Facultatea de Aeronave a UPB a prezentat un referat scurt şi plin de substanţă, numit „ Activităţile cosmice-liant între naţiuni”. În linii mari, expunerea lui  Alexandru s-a încadrat pe făgaşul stabilit de d-l Prunariu dar a venit cu elemente noi. Astfel, am aflat că la programul INTERCOSMOS au participat, pe lângă ţările membre ale Tratatului de la Varşovia şi alte state socialiste, state nealiniate precum Siria şi India, ba chiar şi o ţară NATO: Franţa. De asemenea, a fost menţionat faptul că proiectul comun ruso-american „Shuttle-Mir” (1994-1998) a fost un punct de plecare pentru un viitor proiect, numit „Faza doi” ce are ca obiectiv construirea Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS). La acest proiect al viitorului vor colabora NASA (SUA), ROSKOSMOS (Rusia), JAXA (Japonia), ESA( Europa) şi CSA (Canada).

În continuare, d-l prof. Vasile Buga a făcut o amplă prezentare a activităţii ARLUS „Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu URSS), organizaţie care a jucat un rol crucial în întărirea şi dezvoltarea relaţiilor româno-ruse, în perioada 1944-1989. Înfiinţată la 12 noiembrie 1944 la Bucureşti, ARLUS continua tradiţiile Asociaţiei „Amicii URSS”, creată la 28 iulie 1934 (interzisă în noiembrie acelaşi an), precum şi ale „Societăţii pentru întărirea raporturilor culturale cu URSS”, creată în 1935 şi interzisă în 1938.

Printre semnatarii actului fondator al ARLUS s-au aflat personalităţi marcante de stânga din domeniul ştiinţei şi culturii, precum: acad. Constantin I.Parhon, Ştefan Milcu, Gheorghe Nicolau, Alexandru Rosetti.

Tot la 12 noiembrie 1944 au fost adoptate actul constitutiv, statutele şi programul asociaţiei.. Consiliul de conducere era format din:preşedinte-C.I Parhon, vicepreşedinţi- Dumitru Bagdasar, Dimitrie Gusti, Nicolae Profiri, Gheorghe Nicolau, Simion Stoilov. Existau doi secretari generali: prof. P.P Stănescu şi dr. S. Oeriu. Casier era Emil Stihi, iar bibliotecar era Traian Săvulescu. Printre membri erau personalităţi marcante ca prof. Petre constantinescu-Iaşi, ziaristul N.D Cocea şi actriţa Dina Cocea.

După înfiinţare, beneficiind de un mediu favorabil, ARLUS a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, ajungând după la numai o lună de activitate la o structură formată din 12 secţii: Economică-Ştiinţe, Literatură-Filosofie, Ştiinţe Aplicate, Ştiinţe Sociale, Armată, Transport şi Comunicaţii, Învăţământ, Artă, Presă, Propagandă, Sport-Turism. Fiecare secţie avea preşedinte, vicepreşedinţi, secretari şi membri activi. De exemplu, preşedintele secţiei Literatură-filosofie era Mihail Sadoveanu, Mihai Ralea şi Perpessicius erau vicepreşedinţi, iar printre membri figurau Camil Petrescu şi Mihai Beniuc. La subsecţia Istorie Filologie preşedinte era Iorgu Iordan, Alexandru Graur-secretar. La subsecţia Matematică preşedinte era Dimitrie Pompei, iar Grigore Moisil-secretar. Preşedintele subsecţiei de Muzică era George Enescu, care în aprilie 1946 a efectuat un turneu în URSS. Aici a stabilit contacte cu Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, David Oistrah.

În luna mai 1945, ARLUS număra 15 secţii şi subsecţii, precum şi 160 filiale provinciale, în care erau înscrişi 56,873 membri.

În luna noiembrie 1948, numărul membrilor ARLUS ajunsese la 1,5 milioane persoane, iar numărul organizaţiilor ARLUS de la oraşe şi sate ajunsese la 12.000.

În iunie 1951 , în întreaga ţară funcţionau peste 20,000 cercuri ARLUS cu un număr de peste 3,000,000 membri. ARLUS desfăşura o activitate intensă pentru organizarea cursurilor populare de limbă rusă. A fost tipărit un manual popular de învăţarea limbii ruse, foarte bine întocmit. În anul 1951 existau cca 120,000 cursanţi grupaţi în 5000 de cercuri.

În câţiva ani s-a înregistrat o creştere considerabilă a numărului membrilor ARLUS, care în anul 1955 ajunsese la cifra de peste 6 milioane de membri, faţă de 57,000 în 1945.

După anul 1955, organele de conducere ale României au decis lărgirea caracterului obştesc al activităţii ARLUS. Spus pe şleau,  activitatea acestei asociaţii a intrat pe o curbă descendentă, până la finele anului 1989, când, în urma evenimentelor din decembrie, asociaţia şi-a încetat activitatea sine die.

Masa rotunda 5

În continuare a luat cuvântul d-l deputat Miron Ignat, care a insistat  pe activitatea grupului de prietenie România-Rusia, grup format din 4 senatori şi 6 deputaţi. „Acest grup are ca scop găsirea mijloacelor paşnice de colaborare dintre România şi Rusia”, a menţionat d-l Ignat.

De asemenea, în cadrul colaborării interparlamenare, a fost menţionată vizita la Parlamentul României a delegaţiei de 8 deputaţi ai Dumei de Stat, condusă de d-l Serghei Narîşkin. „D-l Narîşkin a subliniat ca dorinţa colegilor români de întărire a colaborării să nu mai fie influenţată de percepţii negative”, a menţionat d-l Ignat.

Anterior, o delegaţie de deputaţi români a fost în vizită la Moscova; modul cum au fost primiţi deputaţii români de către colegii lor din Duma de Stat i-a făcut pe primii să-şi schimbe în sens pozitiv concepţiile asupra Rusiei.

De asemenea , d-l Ignat a menţionat că grupul parlamentar de prietenie România-Rusia organizează în Parlament diferite evenimente legate de relaţiile româno-ruse.

Masa rotunda 6

Despre rolul limbii şi literaturii ruse în cunoaşterea popoarelor din România şi Rusia a vorbit d-l prof. acad. Radu Ştefan Vergatti. În pledoaria sa de o înaltă ţinută, d-l Vergatti a mers către originile limbii române, arătând că „aceasta are trei componente majore: limba dacică, limba latină şi limba slavonă”.

Având în vedere acest fapt, d-l profesor a menţionat: „În aceste condiţii, ţinând seama şi de valoarea afirmată şi recunoscută pe plan mondial a limbii şi literaturii ruse s-a trecut la învăţarea limbii ruse în şcolile din România. După reforma din anul 1948 în întregul învăţământ românesc au fost folosite programe şi manuale pentru predarea limbii şi literaturii ruse. Ele au fost bine alcătuite,în funcţie de gradul de dificultate al elevilor şi studenţilor”.

D-l prof. Vergatti a subliniat aportul editurii „Cartea rusă” în traducerea, tipărirea şi difuzarea în România, imediat după anul 1945 atât a clasicilor ruşi, precum Lev Tolstoi, cu a sa operă „Război şi pace” dar şi a scriitorilor sovietici, precum Nikolai Ostrovski cu romanul „Aşa s-a călit oţelul” (una din cărţile mele de suflet, n.a),  Mihail Şolohov cu romanul „Pe Donul liniştit”, Aleksandr Faddeev cu romanul „Tânăra Gardă”, Boris Polevoi cu romanul „Povestea unui om adevărat”. „ Impresionant este că au circulat, au fost cumpărate de public, au umplut bibliotecile din ţară prin efortul editurii Cartea Rusă şi prin reţeaua de librării Cartea rusă”, a mai spus d-l profesor.

„Din păcate,după anul 1965, ca urmare a unor nefericite reforme ale învăţământului românesc, limba rusă a fost în mare parte înlocuită din programă nejustificat cu limba engleză, limba franceză, etc. Nu a fost o soluţie benefică. S-a pierdut contactul cu valoarea limbii, literaturii poporului rus.Mai mult, s-a mers pe linia căutării literaturii samizdat. E drept însă că nu pot fi înlocuiţi Lev Tolstoi şi Mihail Şolohov cu Boris Pasternak şi Aleksandr Soljeniţin”, a menţionat d-l prof. Vergatti.

D-na prof. Izolda Vîrsta, cu  o îndelungată carieră în învăţământul universitar bucureştean a avut de la începutul alocuţiunii sale o atitudine directă şi tranşantă: „ Răspunsul meu la întrebarea cu privire la rolul limbii şi literaturii ruse în relaţiile dintre Rusia şi România este concis şi evident:limba şi literatura rusă joacă un rol fundamental şi benefic. Bastionul numit „cultura rusă” este invincibil şi incontestabil”.

D-na Vîrsta a făcut referire la complexitatea gramaticii limbii ruse, subliniind: „Cunoaşterea acesteia se obţine prin exerciţiu”. De asemenea, domnia sa a făcut referire la caracterul prea general al manualelor de învăţare a limbii ruse, nefiind concepute de către autorii ruşi pentru specificul poporului român.. Acest lucru a condus la un transfer al studentului în mediul rusesc nu tocmai satisfăcător. Mai ales în cazul celor mai importante elemente ale procesului de învăţare:conversaţia şi dialogurile.

D-na Vîrsta a dat apoi o veritabilă lecţie: „Eu personal sunt împotriva permisivităţii în practica discursului vorbitorilor nativi şi nu agreez introducerea în limba rusă literară a jargonului, argoului şi a anglicismelor.În această privinţă, poziţia mea de profesor care predă limba rusă este una ferm conservatoare”.

La acest discurs, d-na Mujennikova a venit cu următoarea completare: „Motorul dezvoltării limbii ruse sunt relaţiile economice şi culturale”. Iar d-l Miron Ignat a menţionat  că tot mai multe multinaţionale caută vorbitori de limba rusă.

....Timpul s-a scurs nefiresc de repede. D-na Mujennikova  roagă pe invitaţii care au teme de dezbătut să  fie mai concişi, pentru a ne încadra cu toţii în timp. Urmez eu, cu tema „Rolul mass-media în reflectarea realităţilor din Rusia şi România”. Îmi încep discursul, căutând să fiu cât mai scurt.

Masa rotunda 7

 Dau drept exemplu de veritabilă  diplomaţie publică activitatea postului de radio „Vocea Rusiei”, concepută de d-l Bîstriţki ca o veritabilă platformă de interconectare între redacţie şi cititorii români, precum şi între cititori înşişi. O concepţie care foloseşte din plin toate facilităţile oferite de internet. Menţionez că acest concept de activitate s-a bazat pe deschiderea către oameni, insistând pe faptul că, pe toată perioada cât am publicat articole ca autor m-am bucurat de deplină libertate de exprimare, singura condiţie fiind încadrarea în rigorile unui limbaj decent, conform legislaţiei ruse în vigoare.

Menţionez ca o consecinţă directă a fenomenului numit „Vocea Rusiei” apariţia în septembrie 2013 a Asociaţiei de Cooperare România Rusia, creată  la iniţiativa lui Gabriel Lavrincik şi a lui Alexandru Mîţă. Nu uit să menţionez apariţia site-ului Asociaţiei, în spaţiul căruia noi am creat ziarul-manifest „Glasul” şi radio online „Glasul”.

Menţionez realizările avute:publicarea de articole ce au ca subiect Rusia şi România, punerea la dispoziţia cititorilor a unor manuale de învăţare a limbii ruse, transpunerea şi medierea activităţii noastre pe reţelele de socializare, mulţumită activităţii neobosite a colegului nostru Sorin Bele, prin deja consacratul grup de lucru numit „O viaţă avem, români”. Iar ca rezultantă a acestei activităţi am reuşit conexiunea permanentă cu pagina de FB a Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură, graţie căreia ne facem promovare reciprocă. Iar rezultatul muncii noastre este creşterea constantă a audienţei.

Nu uit să menţionez înfiinţarea la Vaslui a Clubului de Limba Rusă, creaţie a lui Alexandru Mîţă şi a colegei sale Eugenia Creţanu, având ca scop învăţarea limbii ruse de către elevii vasluieni.

Consider că trebuie să închei expunerea în stilul meu caracteristic, de aceea rostesc în final: „Am spus la început că această activitate în mediul online trebuie să fie ca o platformă de interconectare între ţările şi popoarele noastre. O platformă pe care trebuie să circule ideile! Nu uniformele militare, nu jeep-urile, nu avioanele „Hercules”, nu rachetele „Patriot” ! Aplauzele mă fac să-mi dau seama  că mesajul meu a „prins” la public.

În urma mea vine Svetlana Crăciun, cu un referat pe cultură privind Asociaţia ruşilor lipoveni. O prezentare pe slideshow a activităţilor comunităţii. Imaginile grăitoare îl fac pe d-l Miron Ignat să intervină din nou cu informaţii inedite. Precum cea a decorării lui Ivan Patzaichin cu ordinul „Meritul sportiv” de către preşedintele Vladimir Putin.

Către final vine rândul d-lui Sămuşan Alin Bogdan, cu tema: „Contribuţia sovietică la crearea potenţialului de cercetare în domeniul fizicii nucleare în România” Însă puţinul timp rămas nu permite decât promovarea ideii principale: constituirea în România, cu sprijin sovietic, a Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, în anul 1955. De asemenea, punerea în funcţiune a reactorului nuclear VVR-S la nou-creatul Institut de Fizică Atomică în anul 1957. Ceea ce a fost important s-a spus!

final

      Este timpul concluziilor. D-l Ştefan prezintă  câteva: 1) Aspectele asimetrice ale dialogului româno-rus. Are dreptate:doar dinspre partea rusă vine consistenţa mesajului. Feed-back-ul românesc este anemic. Încă. 2) Există suficiente lucruri comune de relansare a relaţiilor româno-ruse. Da, această masă rotundă a dovedit-o cu prisosinţă. 3) Nu este productiv mesajul frontal. Da, este recomandat un mesaj care să vină prin învăluire. Mai ales să vină pas cu pas, cu răbdare şi perseverenţă. Dar cum publicul românesc este plasat în sfera emoţionalului, este bun un mesaj frontal din când în când. Părerea mea...

D-na Mujennikova se referă de asemenea la aspectele asimetrice ale dialogului româno-rus. Pe bună dreptate, domnia sa dă exemplul „Zilelor Culturii Ruse”. Deşi acest eveniment a avut o paletă largă de acţiuni, participarea, mai ales din partea asociaţiilor, nu a fost la un nivel cum ar trebui. Aceasta înseamnă că este loc şi pentru mai bine în viitor....

Masa rotundă se încheie cu 40 de minute mai tîrziu faţă de ora fixată. Pentru că au fost multe lucruri de spus şi încă altele ar fi trebuit spuse. Totuşi, în ansamblu a fost o acţiune reuşită. Pentru că oameni de valoare s-au întâlnit, au prezentat subiecte interesante. Mai ales, s-au cunoscut personal, au făcut schimb de numere de telefon pentru a ţine legătura, pentru a coopera în viitor. Pentru a dezvolta relaţiile interumane ce-i leagă unii de alţii. Pe scurt, pentru a face diplomaţie publică!

Read 1093 times Last modified on Duminică, 29 Mai 2016 17:19