Miercuri, 30 Martie 2016 20:00

România, Moldova şi unionismul: dragostea ca un viol Featured

Written by
Rate this item
(4 votes)

Chişinău Duminică, 27 martie a avut loc la Chişinău un miting unionist. Cum s-a desfăşurat, care a fost nivelul de participare, ce impact a avut? Vom afla în cele ce urmează.

 

Ziarul „România liberă” a publicat două articole dedicate acestui eveniment. Din primul articol, intitulat „50.000 de oameni au cerut la Chişinău unirea , în timp ce s-au înregistrat două alerte cu bombă”, aflăm următoarele:

 La Chişinău s-a desfăşurat, duminică, Marşul Reunirii, la care au participat 50.000 de oameni, după spusele organizatorilor, care au vrut astfel să marcheze împlinirea a 98 de ani de la votarea unirii Basarabiei cu România de către Sfatul Ţării”.

 Iar ca atmosfera să nu fie monotonă, au fost şi două alerte cu bombă:

 “Două alerte cu bombă au fost lansate duminică, la Chişinău, în timpul constituirii platformei Sfatul Ţării 2, care reuneşte organizaţiile unioniste din Republica Moldova care militează pentru unirea cu România.

Prima alertă a fost declanşată dimineaţă, când un bărbat a sunat la Poliţie, afirmând că ar fi fost plasată o bombă la Palatul Naţional Nicolae Sulac. În acel moment, în clădire se desfăşura Congresul de constituire al Sfatului Ţării doi. Alarma s-a dovedit a fi falsă, anunţă Unimedia.

Ulterior, un alt bărbat a sunat la Poliţie, la orele 12:30, pentru a anunţa că a fost plasată o bombă la Gara Feroviară din Chişinău, anunţă aceeaşi sursă, citată de ziare.com. Şi această alarmă s-a dovedit a fi falsă.

        Al doilea articol, intitulat “ Planul unirii Basarabiei cu România: Chişinăul ţipă, Bucureştiul tace” ne oferă la rându-i amănunte interesante:

 “Am regăsit zilele trecute Chişinăul marcat de o mişcare nu numai civică, aşa cum se întâmpla în anii precedenţi, ci şi cu precise conotaţii politice şi economice.

Astfel poate fi definit proiectul „Sfatul Ţării 2”. Se vrea, pe de o parte, reeditarea de suflet a ceea ce s-a întâmplat cu 98 de ani în urmă, când reprezentanţii basarabenilor au votat, la 27 martie, unirea cu România. Pe de altă parte, noua mişcare unionistă urmăreşte, prin stabilirea unor etape foarte precise, să pună capăt epocii poeziei şi să înscăuneze pragmatismul, sub aspect politic, legislativ, economic, în privinţa idealului readucerii Basarabiei, până în anul 2018, între hotarele României.”

         Acum să vedem cât de tare a ţipat Chişinăul pe 27 martie?  Sputnik Moldova ne răspunde cu articolul intitulat “Cetăţenii Moldovei le-au demonstrate unioniştilor că sunt stăpâni la ei acasă”. Iată care a fost duminică atmosfera  de la Chişinău, văzută la faţa locului:

        “Duminică, 27 martie, am putut să constatăm că unioniștii locali, împreună cu partenerii lor ideologici din România, au călcat pe aceeași greblă ca și în anii precedenți. Anunţată cu surle şi trâmbiţe drept o sărbătorire în masă, aniversărea "Zilei unirii" a adunat în centrul Chișinăului aproximativ cinci mii de oameni”

         Aşadar, au fost prezenţi 5000 de oameni, nu 50.000, cum spunea “România Liberă”.O dezinformare tipic românească, “trasă din condei”: se adaugă un zero la cifra anunţată de Chişinău. O iniţiativă disperată , pentru că realitatea a fost alta:

Acesta a fost răspunsul elocvent și foarte concret al cetățenilor Moldovei la "furtuna" unionistă declanşată pe Internet. Majoritatea a tratat cu ironie aceste demersuri ale unioniștilor”.

      Cum putea fi altfel, din vreme ce un pion important în această acţiune unionistă este-cine credeţi? Băsescu, drăguţul de el, cel care timp de un deceniu a înfeudat România pentru Washington şi Bruxelles! Iată ce ne spune articolul din Sputnik:

       Printre componentele acesteia (campania unionistă, n.a)se numără declarația răsunătoare a ex-președintelui României Traian Băsescu privind dorința lui de a deveni cetățean al Republicii Moldova, cu toate consecințele inerente planurilor sale politice, dezvăluirea așa-numitei "foi de parcurs a unirii", materialele elaborate la comandă cu genericul "România — salvatoarea Moldovei în aceste vremuri deloc simple pentru Europa".

        Ce reiese din cele prezentate până acum? Că există un plan al unirii, sub forma “proiectul Sfatul Ţării 2”, cu etape precise, bazat pe pragmatism, sub aspect politic, legislative, economic, cu un obiectiv ambiţios: readucerea Basarabiei, până în anul 2018, între hotarele României. Iar denumirea  de “Sfatul Ţării 2” nu este deloc întâmplătoare. Nici cele două alerte cu bombă (ambele false!) nu sunt întâmplătoare. Se sugerează astfel ca noul “Sfat al Ţării”, la vremea potrivită, să fie bine păzit cu trupe. La fel ca primul “Sfat al Ţării”.

        Oare acest plan a fost elaborat de România? Greu de crezut, deoarece România, mai bine de două decenii, nu a avut nici un plan clar şi concis cu privire la Republica Moldova. Iar termenii în care acest plan a fost redactat şi prezentat public fac parte din limbajul corporatist made in USA! Bun, atunci ce interes ar avea SUA pentru această unire? Simplu: În planurile lor,nu poate fiinţa o Moldovă neutră şi cu puternice legături ruseşti între o Românie yankeizată şi o Ucraină yankeizată în bună parte!

         Să stăm şi să judecăm la rece:  o unire adevărată presupune ca majoritatea cetăţenilor, atât din stânga cât şi din dreapta Prutului să fie de acord, prin referendum, cu acest act. Oare cetăţenii Republicii Moldova doresc, în majoritatea lor, o unire cu România? Sondajele de până acum ne arată că un procent semnificativ al populaţei de dincolo de Prut nu doreşte acest lucru. De asemenea, un procent semnificativ din populaţia României nu doreşte acest lucru. În aceste condiţii, o unire făcută cu forţa poate dura? Categoric, nu!

          Iar România, ea însăşi aflată într-un mare impas economic, fără o industrie naţională, fără o agricultură naţională, cu activele şi resursele înstrăinate, la cheremul corporaţiilor străine, cum ar putea oferi o viaţă mai bună cetăţenilor din stânga Prutului? Cum le-ar putea oferi locuri de muncă, cum ar putea investi în industrie şi agricultură, cum ar putea oferi asistenţă medicală pentru aceşti oameni, când este incapabilă să ofere condiţii decente actualilor cetăţeni?

          Oare România, ca membru NATO şi UE, va putea oferi minorităţii rusofone drepturi elementare, precum dreptul la învăţământ în limba maternă şi- mai ales- dreptul la liberă circulaţie, nu numai în UE, ci şi în Federaţia Rusă?

          De asemenea, o Românie cu energia electrică, petrolul şi gazele (atâtea câte mai sunt) aflate în mâna străinilor, va putea asigura Moldovei energia, petrolul şi gazele necesare în locul Rusiei? Conducta de gaz neterminată dintre Iaşi şi Ungheni şi o amărâtă de linie electrică de 110 kV, care nu poate alimenta decât un oraş mediu cu împrejurimile, ne oferă un răspuns edificator.

         Şi cum poate fi dezvoltată Moldova dintre Prut şi Nistru când Bucureştiul  ignoră în mod suspect dezvoltarea infrastructurii în Moldova dintre Carpaţi şi Prut, când multinaţionalele occidentale nici nu au de gând să facă investiţii directe în această regiune?

          În altă ordine de idei: ce a făcut România, ca o condiţie preliminară pentru realizarea “planului” său, pentru dezvoltarea relaţiilor economice cu Chişinăul? Unde sunt acele schimburi comerciale mult –trâmbiţate de Bucureşti? Unde sunt mărfurile moldoveneşti: vin, coniac, fructe, legume, produse alimentare, sucuri din fructe, preparate din peşte? În afară de pieţele şi oboarele României, nu se găsesc aproape nicăieri! Singurele vinuri moldoveneşti pe care le-am putut găsi la un magazin (PROFI) au fost procurate printr-un…intermediar din Ungaria!

           Dacă tot am adus vorba, voi face referire în cele ce urmează la pieţele libere şi la oboarele româneşti. Cele mai vechi pieţe existente la noi. În aceste pieţe vin comercianţi din R. Moldova( în mare parte rusofoni), care vând diverse mărfuri: scule şi unelte pentru uz gospodăresc, vin, coniac moldovenesc, peşte afumat şi conserve din peşte, halva, căciuli de blană ruseşti, feţe de masă şi prosoape făcute undeva prin Transnistria, mori electrice de mici dimensiuni, foarte căutate de gospodarii români. De asemenea, comercianţii din satele R.Moldova tocmesc meşteri români care execută un anume tip de sobe, foarte căutate şi appreciate în stânga Prutului.

           Aşadar, în aceste spaţii comerciale interacţionează  cetăţeni români şi din R. Moldova, care vând şi cumpără unii de la alţii. Nu contează că  unii vorbesc româneşte iar alţii ruseşte. Nu există rusofobie sau alte resentimente. Contează faptul că unii vând produse care sunt utile celorlalţi şi invers. Iar relaţiile comerciale dezvoltă în timp relaţiile sociale. Dezvoltă în timp prietenii bazate pe lucruri concrete, nu pe vorbe goale!

          Iar dacă  înmulţim sutele de cetăţeni care interacţionează la o singură piaţă cu sutele de pieţe din toată România, vom avea zeci de mii de oameni, atât din dreapta cât şi din stânga Prutului , care vând şi cumpără, care au relaţii comerciale şi sociale, care fac prietenii!

          Autorităţile române, dacă vor să arate cu adevărat sentimente frăţeşti, ar face bine ca, prin investiţii minime, să ridice în aceste pieţe spaţii comerciale cu dotările necesare practicării unui comerţ civilizat, racordate la apă curentă şi la energie electrică, la instalaţii sanitare. Astfel acest tip de comerţ s-ar dezvolta aşa cum trebuie. Iar dacă, odată cu micul comerţ s-ar dezvolta şi marele comerţ, prin firme mixte moldo-române, ambele ţări ar fi în câştig, prin creşterea activităţii economice, cât şi prin dezvoltarea relaţiilor sociale între un mare număr de oameni de pe ambele maluri ale Prutului. S-ar crea astfel baza solidă a unor bune relaţii bilaterale care ar putea duce-de ce nu?-la o formă de unire în viitor. Fără slogane goale, fără “geopolitică” deşartă!

 Aşadar, orice iniţiativă unionistă care nu dă răspuns la întrebările de mai sus, care nu asigură TUTUROR cetăţenilor, atât din România cât şi din R.Moldova o viaţă mai bună, este doar o gogoaşă propagandistică lipsită de valoare. Iar dacă acest tip de iniţiativă va avea succes, România şi R.Moldova vor fi o singură provincie periferică a Uniunii Europene. Şi o singură colonie a SUA. Slugă la doi stăpâni!

Iar mult-trâmbiţata “dragoste frăţească”, aplicată R.Moldova cu forţa în condiţiile arătate, va putea fi denumită simplu într-un singur cuvânt: viol! În cazul de faţă, un viol în grup!

      

Read 863 times Last modified on Joi, 03 Noiembrie 2016 18:49