Duminică, 17 Aprilie 2016 14:01

Oare România îşi cunoaşte interesul? Featured

Written by
Rate this item
(3 votes)

Deveselu  Se ştie prea bine că România s-a închinat în faţa Americii, cu fruntea în ţărână, oferindu-i cu smerenie şi cu mânile tremurânde tot avutul său, libertatea şi independenţa de stat. De asemenea, a renunţat la demnitatea naţională şi a intrat cu o uşurinţă  de-a dreptul suspectă în rolul de slugă prea-plecată, care face absolut tot ce-i porunceşte „jupânul” de la Washington. Cum ar fi, de pildă, acea atitudine belicoasă la adresa Rusiei.

 

Din păcate, doar o mică parte din populaţia României conştientizează că „partenerii noştri strategici” ne pun într-o poziţie periculoasă, pe post de carne de tun în caz de conflict, că ne folosesc doar pentru a stoarce ţara noastră de toate resursele, iar pe noi toţi de ultima picătură de vlagă. Ca apoi să ne lepede ca pe nişte zdrenţe când nu vom mai fi utili. Pragmatism american, ce mai!

Cei mai mulţi români, din păcate, văd Washingtonul ca pe acel „Mesia”, propovăduit cu sârg de sectanţii lor. Unul care le va bascula fericirea şi bunăstarea în faţa porţii, care le va ridica economia, care le va da de lucru, care le va băga corupţii la pârnaie, care le va strânge gunoaiele. Şi care, vezi Doamne, îi va apăra!

Am avut ocazia să ascult, la răspântia din faţa magazinului „Profi” din cartierul meu, cum un „Dorel” discuta cu alţi doi după asemănarea lui: „ Bă, las’ că ie’ bine cu americanii! Păi n-a deşchis ei acuma o secţie în parcu’ industrial? Am vorbit cu Gigi, ie’ acolo timlidăr, mă bagă şi pă mine! Pornesc cu leafa dă la două’ş’ cinci dă meleoane, plus bonurili’. Plus că mă ia şi mă aduce acasă cu autobuzu’!”

Bietul „Dorel”, minte scurtă, uitase că pe vremuri, la „1 Mai” şi la UZUC câştiga aproape dublu. Şi că avea grupă de muncă, şi că locul de muncă era asigurat până la pensie.... Asta într-o Românie care, deşi era membră în Pactul de la Varşovia şi în CAER, era de fapt independentă!

Dar să-l lăsăm pe „ Dorel” cu ale lui şi să deschidem, din curiozitate, pagina de facebook a ambasadei SUA din Bucureşti. Linguşelile şi imnurile de slavă la adresa SUA depăşesc lejer cultul personalităţii lui Ceauşescu. În extazul  provocat de defilarea „ cavaleriştilor” pe traseul Constanţa- Braşov, mulţi tembeli exclamau în extaz: „ Bine aţi venit!”, „Să ne scăpaţi de corupţie!”, „ Să ne aduceţi investiţii, să ne faceţi locuri de muncă!”, „Să ne apăraţi de ruşi!”...Probabil mai voiau să le strângă gunoaiele din parcuri, să cureţe plajele de pe litoralul Mării Negre, mai ştii?

Acestui delir al capetelor înfierbântate i-ar trebui un duş rece, sub forma acesui articol publicat în ACTIVE NEWS. Lecturarea acestui articol, care citează pe analistul american Pat Buchannan, i-ar aduce cu picioarele pe pământ pe toţi cei care visează cai verzi pe pereţi. Şi i-ar lămuri că SUA nu s-ar lupta pentru România, pentru Bulgaria, pentru ţările baltice.

      SUA luptă doar pentru propriul interes. Iar interesul său de bază este să ajungă la resursele imense ale Rusiei, adică la singurele resurse virgine de pe planetă. Ce mai apucă de la fraieri ca românii sau de la cei pe care i-a adus la stadiul de ruine(Afganistan, Irak, Libia, etc) reprezintă mizilicul. Pentru acest interes a pornit Washingtonul "războiul contra terorismului", adică binomul format din intervenţii armate şi lovituri de stat. Iar ţinta acestui război este învăluirea Rusiei în flancuri.

 Cel puţin asta este linia neoconservatorilor de la Washington. Dar în ecuaţia asta este o mare necunoscută: China. O Chină care a avut o creştere economică, o Chină care a acumulat foarte multă valută, o Chină care se înarmează. O Chină care deja vrea să iasă în Pacific, stârnind iritarea yankeilor. O Chină care în prezent este prietenă cu Rusia.

      Dar mai este ceva: la nivelul de industrializare şi la creşterea consumului, China se confruntă deja cu lipsa de apă potabilă şi cu poluarea atmosferică. Şi unde poate găsi pe aproape apă potabilă şi aer curat? În Siberia , fireşte! Iar in cazul unui conflict direct chino-rus( Doamne fereşte!!), este foarte posibil ca, în faţa unui asemenea adversar comun, Rusia şi SUA să -şi dea mâna. Cum a fost şi în WW2. Atât Moscova cât şi Washingtonul şi-ar da seama că un conflict între ele ar însemna distrugerea totală şi că singura soluţie este o cooperare reciproc avantajoasă. Ar putea rezulta astfel o cooperare economică ruso-americană, care ar cuprinde nordul emisferei nordice. Unde sunt cele mai mari resurse. Iar această cooperare ar sta la baza cooperării ruso-americane pentru spaţiul cosmic. Cooperare care, în ciuda stării conflictuale dintre cei doi giganţi, merge foarte bine în prezent.

       În această perspectivă situaţia viitoare a României, care se gudură pe lângă trimişii Washingtonului şi latră ca o potaie printre ulucile gardului către Moscova, va fi una dezastruoasă. Se va "bucura" din plin de aversiunea Moscovei şi de indiferenţa Washingtonului, care va rosti aşa:" Nu vi s-a spus cât se poate de oficial în noiembrie 2002, chiar la Bucureşti, că trebuie să fiţi o punte de legătură între NATO şi Rusia?".

        În concluzie, singurul lucru înţelept pe care va trebui să-l facă Bucureştiul, în al doisprezecelea ceas, este abandonarea politicii agresive şi păguboase faţă de Moscova şi REFACEREA URGENTĂ A RELAŢIILOR ROMÂNO RUSE! Exact ţelul pentru care milităm noi, cei care suntem raţionali, de ani buni. Istoria a dovedit că România şi Rusia sunt aproape, au economii complemenare, deci există toate condiţiile pentru această cooperare! Cooperare care trebuie să existe indiferent de situaţia geopolitică!

 P.S. La ce ne este de folos "parteneriatul strategic" cu SUA, când pentru americani suntem un soi de sclavi, iar, după cum se vede în imaginea de sus, tricolorul românesc, pe care atâta zicem că-l iubim, a fost transformat de către "parteneri" într-un soi de cârpă pentru şters la dos, chiar pe teritoriul României?

Read 959 times Last modified on Duminică, 17 Aprilie 2016 19:38