Joi, 12 Mai 2016 13:39

Deveselu, România yankeizată: „Acum, plecaţi-vă capetele!" Featured

Written by
Rate this item
(11 votes)

Deveselu Nu am avut timp să urmăresc „ istoricul” eveniment al inaugurării scutului antirachetă de la Deveselu. Ca un bun român ce sunt, am plecat de dimineaţă în altă localitate, pentru a face o livrare unui client. Adică activitatea pe care o fac aproape zilnic pentru a-mi câştiga existenţa. Fireşte, şi pentru a plăti taxe şi impozite statului. Taxe şi impozite din care se duc acei 2% „pentru apărare”. Mai exact, pentru NATO.

 

Aşa cum fac de obicei când plec la drum, mi-am dat mobilul pe radio, pe „România Actualităţi”. Astfel am putut urmări crâmpeie din conferinţa de presă susţinută la Bucureşti de către preşedinele României, Klaus Johannis şi de către secretarul. general al NATO, Jens Stoltenberg. De la un cap la altul, aceeaşi înşiruire de fraze pompoase, rostite în cea mai autentică „limbă de lemn” de la Washington. „Parteneriat strategic”, „predictibilitate”, „prevenţie” şi mulţi alţi termeni pretenţioşi, care sunt de fapt VORBE GOALE!

 Singura diferenţă a fost dată de dorinţele celor doi oficiali. Klaus Johannis, cu monotonia sa caracteristică, parcă voia să se asigure tot timpul că „partenerul strategic” ne va apăra până la capăt de pericolele care ar putea veni, „mai ales dinspre răsărit, din partea unor state non NATO”. Interesant este faptul că, în alocuţiunea sa, Johannis s-a ferit cât a putut să pronunţe numele Rusiei. Tot timpul, Johannis a fost precum căţelul care dă din coadă aşteptând mâna stăpânului care să-l hrănească, să-l mângâie pe cap şi să-l apere.

În schimb, Jens Stoltenberg, iritat de faptul că Johannis era lipsit de vână şi de iniţiativă, i-a făcut acestuia treaba. Adică a început a pomeni despre „intenţiile agresive” ale Rusiei, care prin „anexarea” Crimeei şi prin „intervenţiile” din estul Ucrainei, constituie „ un real pericol pentru securitatea în regiune”. Se ştie că trecerea Crimeei pe cale paşnică, prin referendum, la Federaţia Rusă îi doare cumplit pe americani, deoarece „prada” numită Sevastopol le-a fost suflată de sub nas!

Iar ca o compensaţie pentru aşteptările preşedintelui român, Stoltenberg a ţinut o lungă prelegere despre scutul de la Deveselu, care „ nu este îndreptat împotriva Rusiei, nici împotriva Iranului ci...împotriva nimănui ! Iar despre capabilităţile acestui scut, domnia sa a spus un talmeş-balmeş de chestii, din care a reieşit la un moment dat că....nu are efect asupra rachetelor balistice mai mult sau mai puţin intercontinentale! „ Cu alte cuvinte, efectul găurii de la covrigii pe care-i ronţăi acum pe drum”, mi-am zis, plin de optimism.

Parcă şi Johannis s-a trezit din proverbiala sa letargie când Stoltenberg a pomenit de concentrarea celor trei divizii ruseşti pe teritoriul Rusiei, în scop de apărare faţă de expansiunea NATO: „Trebuie să avem o abordare echilibrată a acestei probleme”. Oare simte în ce rahat poate fi băgată România? Şi că are totuşi obligaţia de a răspunde în faţa românilor, fie măcar sub forma întrebării puse de jurnalista de la România Actualităţi: „România poate face faţă tuturor acestor pericole?”

În intervalul scurs între conferinţa de presă de la Bucureşti şi festivitatea inaugurării de la Deveselu, mi-am făcut treaba în localitatea de destinaţie. Aşezat pe o bancă, în aşteptarea autobuzului spre casă, am prins, tot la România Actualităţi, transmisia inaugurării de la Deveselu. Un premier român micuţ şi pierdut printre boşii militari americani, Dacian Cioloş, a fost foarte grijuliu  ca să nu rostească numele Rusiei în clasicul limbaj de lemn al discursului său. Şi, la fel ca şi Johannis, a căutat în permanenţă un semn de bunăvoinţă, promisiuni ferme că România va fi apărată...

Boşii yankei , în discursurile lor, au promis marea cu sarea, au elogiat „ abnegaţia” cu care militarii români au dat totul (inclusiv vieţile, aş putea spune) pe „teatrele de operaţii” şi, fireşte, şi-au manifestat speranţa ca militarii români să fie la fel de „dedicaţi”în continuare, împotriva „pericolului ce vine dinspre Rusia, care şi-a concentrat diviziile la graniţe”....

Scârbit şi plictisit de atâtea fraze bombastice, voiam să închid radioul, dar vocea unuia din staff m-a lovit ca un plesnet de bici: „ Acum, ridicaţi-vă în picioare, cu capetele plecate, că se va rosti o rugăciune de binecuvântare! Să rămâneţi aşa, până se retrag oficialităţile!”

Cât s-a rostit acea rugăciune în engleză de către cine ştie care pastor sectant, mi-am zis, clocotind de furie: „ Va să zică aşa, noi plătim biruri peste biruri, contribuim cu tot ce mai are încă valoros ţara asta, cu vieţile tinerilor noştri, pentru NATO, pentru „partenerii strategici” de peste mări şi ţări! Pentru interesele americane, riscăm să intrăm într-un conflict cu Rusia, să fim făcuţi una cu pământul ! Ce câştigăm din asta? Nu avem nici măcar dreptul la viză, pentru a-i vedea pe cei pentru care  riscăm să murim, numai ca ei să trăiască fericiţi, să se îndoape cu hamburgeri şi cu Coca Cola. Mai rău, nu avem în propria noastră ţară dreptul la muncă, la o viaţă decentă! Corporaţiile lor folosesc forţa de muncă autohtonă ca pe o sursă de sclavi , de care dispun după bunul lor plac! Iar pentru toate astea, ne mai cereţi să stăm cu capetele plecate! Hai sictir, nemernicilor !”

Mi-am expectorat toată sila şi greaţa printr-un flit aruncat în iarbă, lângă bancă. Doar atât, din păcate. Pentru că majoritatea compatrioţilor mei acceptă rolul stabilit de iubiţii „parteneri strategici”. Adică rolul de sclavi !

Nişte sclavi care execută fără cârtire comanda: „ Acum, plecaţi-vă capetele!” Se întâmplă acum, aici, în România yankeizată!

Read 4969 times Last modified on Vineri, 13 Mai 2016 04:08