Sâmbătă, 14 Mai 2016 15:34

Monumentul soldaţilor ruşi căzuţi în bătălia de la Olteniţa din octombrie 1853 Featured

Written by
Rate this item
(8 votes)

monument  Este puţin cunoscut faptul că prima luptă din aşa-numitul război al Crimeii s-a dat în România, în apropierea  oraşului Olteniţa, întemeiat în primăvara anului 1853. În vara aceluiaşi an, a sosit în Olteniţa o brigadă de infanterie  rusă şi şase escadroane de cavalerie comandate de generalul Pavlov. În apropierea Dunării, în localul Carantinei (la confluenţa Argeşului cu Dunărea) a fost instalat un pichet de cazaci.

 

La 22 Octombrie 1853, după ce turcii au ocupat ostrovul Kusui de pe Dunăre, au atacat şi cucerit carantina. Drept replică, a doua zi, ruşii au atacat carantina. Atacul ruşilor a reuşit să-i alunge pe turci.

Ca semn de pietate şi recunoştinţă, după această bătălie, ruşii au ridicat  un monument în memoria ostaşilor ruşi căzuţi în această luptă, cu bani proveniţi din donaţiile familiilor celor care odihnesc  în acest loc.

Au întărit locul cu un zid de piatră şi l-au împrejmuit cu lanţuri grele şi groase de fier (aşa au fost cândva aceste împrejmuiri), au ridicat o cruce mare şi au aşezat o piatră funerară.

La acest monument găsim înscrisuri în limba rusă, care se referă la date despre războiul de atunci, date mai exacte  decât cele păstrate prin tradiţie şi care s-au transmis prin viu grai, din generaţie în generaţie.

 Cele două cruci care se găsesc pe stâlpii verticali ai monumentului, nu au fost construite și ridicate concomitent. Astfel că în anul 1877, lângă vechea cruce ridicată în 1853, s-a adăugat altă cruce ̶  cea de alături ̶  diferită ca model, având însă aceeași înălțime și terminându-se tot în cruce.

 

Monument

În apropiere se afla biserica Sf. Nicolae (astăzi catedrală). Preoţii care slujeau la această biserică au săvârşit periodic slujbe de pomenire în memoria soldaţilor ruşi căzuţi în bătălia din 1853

Biserica Sf Nicolae

Odată cu trecerea timpului, monumentul s-a degradat.În timpul regimului comunist, crucile terminale de pe monument au fost înlăturate.

În actuala structură a oraşului Olteniţa, monumentul se află pe actualul bulevard al Republicii , anterior strada Iancu Slăvescu, după numele primarului din perioada 1913-1916 şi 1918-1919, în timpul căruia s-a ridicat Castelul—rezervorul de apă—str. Argeşului nr 2 B. Apare în lista Monumentelor istorice din România, alcătuită în 1992 şi revizuită în 2004 sub „Codul CL.̶ II ̶ m ̶ B ̶ 14695 ̶  paralel cu biserica Sfântului Nicolae şi Sfântului Alexandru”,

Prima iniţiativă de refacere a monumentului a fost luată de autoritățile locale din mandatul 2004-2008, primarul Costinel Milescu și viceprimarul Florian Cercel, când au fost puse crucile la loc. De asemenea inscripţiile în limba rusă aflate pe cruci şi pe pietrele funerare au fost traduse în limba română de către d-na Viorica Scăeţeanu, profesoară de limba (decedată în anul 2008,la 94 ani). Iată traducerea inscripţiilor:

Pe piatra orizontală deasupra mormintelor.

  „Celor căzuți în lupta cu turcii de lângă Olteniţa la 23 octombrie 1853, grade inferioare din regimentul de infanterie Selenghion şi Iacuţia, brigada de artilerie nr 3 şi uşoară nr. 5.

  Va veni ceasul şi toţi cei  din morminte vor auzi glasul Fiului Domnului şi auzind vor învia”

Pe stâlpul dinspre stradă (cel din partea stângă faţa de la vest, adică dinspre piaţă)

Din partea societăţii ofiţerilor din regimentul 42 de infanterie din Iacuţia anul 1877.

Faţa de la est, adică dinspre centru

În memoria căpitanului Linter căzut în bătălia din 23 octombrie 1853

Pe stâlpul dinspre biserică (cel din dreapta, deci dinspre partea de nord) scrie pe faţa de la vest, adică dinspre piaţă

Societatea ofiţerilor din Regimentul de infanterie din Selenghion, în memoria camarazilor căzuţi în lupta de la Olteniţa din 23 octombrie 1853.

Faţa de la est ( adică centru)

Sub această piatră zac : căpitanul Jaivoroncov, aghiotantul Prohorovici Zinenco, aghiotantul adjunct Orehov

În anul 2010, monumental se prezenta astfel:

Imagine monument

În anul 2012, la iniţiativa unui cetăţean inimos al oraşului, au fost invitaţi la Olteniţa d-nii Iuri Matveiciuk, secretar I pentru activitatea externă militar-comemorativă la Ambasada Federaţiei Ruse din Bucureşti şi a domnului Dimitri Korshunov, secretar II în cadrul aceleaşi Ambasade. La o discuţie cu părintele protopop Marian Necula din partea bisericii Sf. Nicolae şi cu d-l muzeograf Done Şerbănescu s-a hotărât în principiu ca  reprezentanţii ruşi să facă demersurile pe lângă autorităţile din ţara lor, în vederea obţinerii aprobării de renovare a monumentului, dar şi pentru obţinerea de fonduri.

Delegatia rusa

Cert este faptul că operaţiunile de renovare au fost făcute, astfel că în anul 2013 monumentul arăta astfel:

Monument soldaşi ruşi

În prezent, călătorii aflaţi în trecere prin Olteniţa pot admira acest monument, care reprezintă o pagină puţin cunoscută din istoria comună româno-rusă.Fie ca acest monument, ca şi altele aflate pe teritoriul României, să fie o stavilă în calea uitării!

 

 

 

 

 

 

 

 

Read 800 times Last modified on Joi, 03 Noiembrie 2016 18:46