Primul clip e în afară de concurs. L-am ales deoarece aşa doresc eu să arate iar Ucraina. Pentru că doresc ca pe Maidan sa se afle iar ansamblul Teatrului muzical “Gerela”. Pentru că vreau ca ucrainenii să ii asculte iar şi să-i aplaude. Să fie liniştiţi şi zîmbitori.
Îmi amintesc de un popas de 5 ore si jumătate în Kiev, în  drum spre Moscova. Aşteptam să se schimbe garnitura şi mă plimbam pe-acolo. Deodată, am auzit un glas vesel şi m-am întors. O ucraineancă blondă şi mai dolofană, o femeie simplă, dansa în cerc  cu o… mătură şi cînta din toţi bojocii. “Interpreta” deborda de veselie, era toată un cîntec şi-un joc, fericirea i se citea pe chip, rîdea din toata inima, era VIATA însăşi. Probabil că şi luase ceva la bord mai înainte, însă asta o ajuta să fie dezinvolta. N-am s-o uit niciodată! Cînd spun Ucraina, întotdeauna îmi apare în faţa  ochilor femeia aceea fericită din gara Kiev. Deie Domnul ca ucrainenii să arunce armele, oricare  ar fi acestea, şi să se întoarcă la fericirea de-a dansa cu o mătură! Şi să nu uităm că Rusia de la Kiev a început şi ca Prinţesa Olga, a Kievului, mama cneazului Volodimir, a fost aceea care i-a creştinat pe ruşi. Iar dinastia Rurih tot de acolo a pornit, de la unificarea triburilor ugro-finice cu acelea slave. De aceea, după mine, şi este atacată, în plan spiritual, Ucraina: acolo e izvorul genetic al Rusiei, matca.
Şi acum, să ascultăm şi prima piesă din top. Vă spuneam, în articolul precedent, că eram în căutarea piesei Невидимый/Nevăzut, interpretată de dragul meu Saşa Yagya. Saşa e un artist total, are prezenţă scenică, are mimică, are inimă. Are şi poveste în cîntece. Şi are şarm. Îl iubesc de nu mai pot… Şi cred ca v-am convins şi pe voi de calitatea lui.
А doua piesă este un hit. Peste 3 milioane de vizionări ale clipului e o realitate care-mi sprijină afirmaţia. Chiar dacă Grigori Leps a trecut şi printr-o poveste mai strîmbă, talentul său nu poate fi ignorat. Grigori e un mare, foarte mare cîntăreţ. Georgianul originar din Soci (Grigori Viktorovici Lepsveridze e numele sau din paşaport) excelează în soft rock şi chanson rusesc. Asemeni lui Saşa, şi el este un autor total: scrie versurile, compune, interpretează. Textul şi muzica din această piesă nu ii aparţin însă. Clipul se intitulează - Я счастливый. Adică: Sînt fericit. Vedeţi si gestul pe care îl face cu mîna, imitînd alunecarea fericită a delfinului prin mare… Chiar sînt foarte curioasă ce notă îi veţi da!
Interpretul celei de-a treia piese se numeşte Artur Rudenko, ucrainean din Lozovaia, Harkov. Artur are doua mari talente: este un excelent sportiv şi are o voce frumoasă. A practicat atletism şi a ajuns  fotbalist. Dar cînta, şi prietenii apreciau mult asta. Unul din ei, aflat la Moscova într-un restaurant şi fiind cu chef, l-a sunat si l-a pus să cînte la telefon pentru compania în care se afla. Artur a cîntat şi a cîntat atît de fain, încît a ajuns şi el la Moscova, invitat să susţină un recital în acelaşi restaurant. De acolo n-a durat mult să ajungă pe marile scene. S-a stabilit la Moscova şi acum îl vedeţi şi îl auziţi pe scena concursului “Cîntecul anului” – ediţia 2010. Piesa se numeşte  "Забыть нельзя"/ Să nu uităm. Ce cîntec frumos şi ce destin interesant…
Apropo de concursuri, aş suferi dacă nu v-aş prezenta clipul următor. Interpreta, Nargiz Zakirova, originară din Uzbekistan, a plecat cu 20 de ani în urmă la New York. Cîntăreaţa a simţit însă nevoia să se întoarcă şi, astfel, a participat la “Vocea Rusiei”, marele concurs muzical anual din Federaţia Rusă. Deşi cînta în engleză (dar o găsiţi pe net şi cu o piesă interpretată în rusă), artista a subjugat sala şi juriul, iar mie, atunci cînd am auzit-o, mi-au dat lacrimile. Şi am mai ascultat-o o dată. Şi iar mi-au dat lacrimile. Şi tot aşa… Nargiz este o artista cu un colosal talent, dar şi cu o personalitate inedită. Are 42 de ani. Priviţi-o şi ascultaţi-o! Am dorit s-o aşez în fruntea listei, căci îi taie pe toţi la talent, chiar si pe Bryan Adams, zic au, dar m-a oprit doar faptul că piesa, pe care o cunoaşteţi foarte bine - Please, forgive me nu e interpretată în rusă. O asculţi pe Nargiz si nu-ţi mai vine să prezinţi pe nimeni nici înaintea ei şi nici după ea… Sigur Allah i-a pus mina pe cap atunci cînd a venit pe lume! Vă mărturisesc că am mai ascultat-o o dată şi iar am plîns. Ce voce şi ce forţă interpretativă extraordinară are! Sînt copleşită…
Ei, scuturaţi-vă ca să vă împrăştiaţi emoţia  şi plăcerea în tot corpul, adunaţi-vă, liniştiţi-vă şi haideţi să coborîm uşurel din înalturi. Am stat şi m-am frămîntat ce să vă dau, ce să vă dau, ceva care să fie vesel, ceva care să ne schimbe starea  de melancolie (dacă se mai poate), ceva care să facă trecerea spre surpriza care vine cu a şasea piesa. Şi am ales un grup, care poate fi numit si muzicalo-comic. Acesta se numeşte Dilijans iar piesa în stil/decor retro sau, mă rog, sceneta interpretată se numeşte Хочу мужа /“Vreau un bărbat”. Pe mine mă amuza şi-mi aminteşte de ucraineanca veselă tare, care dansa cu mătura în gara din Kiev. Au ceva în comun sceneta asta muzicală şi aceea din Kiev. Poate accentul comic.
Ia  ziceţi, copii, v-aţi mai revenit? Căci acum, vorba lui Vadim Kojevnikov, "Vi-l prezint pe Baluev"! Urmează, adică, surpriza. Mă abţin de la comentarii. Nu că nu le-am făcut sau că nu le-aş face dar stric distracţia dacă nu-mi ţin gura. Vă pot spune, însă, doar atît: e de bine! Veţi fi încîntaţi! Foarte, foarte încîntaţi. Va pup şi „audiţie plăcută”!

Vă prezentăm o carte interesantă, intitulată "Studii privind relaţiile româno-ruse şi româno-sovietice", elaborată sub patronajul Academiei Române şi tipărită în anul 1958. De remarcat faptul că, în anii '50, a existat singura iniţiativă privind o cooperare comună în vederea studiului relaţiilor româno-ruse pe cât mai multe planuri. Cartea este rodul activităţii unui colectiv de specialişti, atât din România, cât şi din fosta URSS. In ciuda faptului ca se foloseşte pe alocuri un limbaj proletcultist specific acelei perioade, documentarea amănunţită constituie nota dominantă. Putem remarca acest lucru parcurgând această lucrare capitol cu capitol, începând cu elementele comune în plan lingvistic, continuând cu istoria comună a celor două popoare. Susţin cu deosebire studiul amănunţit al capitolului privind istoria schimburilor comerciale dintre Rusia şi Principatele Române, ulterior dintre Rusia şi România. De ce? Pentru că putem vedea dezvoltarea în timp a unei pieţe care a existat şi care mai poate exista cu succes! Iar pe baza unui asemenea studiu, putem pune bazele relansării cooperării, cu precădere a celei economice dintre România şi Rusia! 
 Vă dorim lectură plăcută!

Download: "Studii privind relaţiile româno-ruse şi româno-sovietice"

  Ati vazut cum actioneaza un tsunami? Daca urmariti cu atentie inregistrarile TV ce au surprins direct acest fenomen catastrofal,veti observa ca la inceput pare o joaca:iata,vine un val care se sparge zgomotos de tarm.Privitorii aflati in zona,uimiti de spectacol,nu realizeaza ca in spatele acestui prim val vine hoteste al doilea,mai mare,care deja ajunge la picioarele lor.In acel moment oamenii realizeaza pericolul,dau sa fuga,dar este prea tarziu;un al treilea val,si mai mare,acopera tot:oameni,vehicule,case,cam tot ce se afla in calea sa.Iar cand aceste valuri se retrag spre ocean,poarta cu ele,ca o masa diforma,tot ce a existat pe acel tarm: oameni,case,vehicule,adica resturile a ceea ce a fost in urma cu nici un minut o asezare umana,plina de viata.
  Ei bine,valurile crizei mondiale la care facea referire d-l Piotr Iskanderov in articolul sau publicat in"Vocea Rusiei"pot avea efect de tsunami:
Valurile crizei mondiale se sparg in Romania si Ungaria?
Deoarece,asa cum am aratat,acele valuri au fata lor nevazuta,ceea ce face ca directia si suprafata ce o pot cuprinde sa nu fie cele anticipate.Iar tarmul de care se sparg aceste valuri sa aiba,la randu-i,fata sa nevazuta.
  In cele ce urmeaza,voi veni cu detalii despre fata nevazuta a tarmului numit Romania.O fata pe care nu au cum sa o vada marii specialisti si analisti economici,autorii tuturor analizelor si prognozelor prezentate de marile trusturi media.De aceea eu,un om care traiesc in Romania,care cunosc realitatea vietii cotidiene,doresc sa vin cu necesarele completari la articolul sus-mentionat. Tocmai pentru a prezenta situatia concreta din tara,asa cum bine preciza d-l Vladislav Belov,in declaratia sa pentru"Vocea Rusiei".

Olimpiada de la Soci încă nu s-a încheiat. Se cuvine a fi onorate organizarea ei desăvîrşită, marea ospitalitate a ruşilor.  Iată pentru ce va propun sa deschidem rubrica cu un excepţional potpuriu al Ansamblului Alexandrov. Avem şi muzică, avem şi dans. V-am oferit déjà piesele interpretate aici de soliştii ansamblului,  dar sînt convinsă că le veţi reasculta cu mare plăcere!
Va atrag atenţia asupra punctului final din acest clip. Este vorba de spectacol de adevărată prestidigitaţie muzicala, dăruit publicului de formaţia de toboşari de la Şcoala de muzica militară Suvorov. Vă asigur că oricare dintre aceşti tineri virtuozi echivalează cu marii baterişti ai lumii. Sînt absolut uimitori. Ii veţi iubi!
Rămînem în aceeaşi atmosferă militară cu următoarea piesa din grupaj, pe care demult doream să v-o prezint. Este vorba de ПОРУЧИК ГАЛИЦИН, un mare cîntec rusesc, dar nu şi sovietic, în interpretarea unui alt as al muzicii ruse, Alexandr Malinin. Cîntecul, al cărui autor este Mihail Zvezdinski, povesteşte despre suferinţele ofiţerilor fostei Armate albe, după nimicirea acesteia în timpul Revoluţiei din Octombrie. Ultimele versuri  ale cîntecului (Поручик Голицын, а может, вернемся?/ Зачем нам, поручик, чужая земля? - Locotenente Goliţîn, am putea sa ne-ntoarcem?La ce bun ne este pămîntul străin?) impresionează  orice inimă.

Dragi cititori, vă recomand să citiţi o carte interesantă, intitulată "Rusia Contimporană". Scrisă în 1898 de Matei Draghiceanu, inginer geolog, membru al Academiei Române, această carte este o descriere interesantă şi documentată a Rusiei  sfârşitului de secol XIX. Vă sugerez să citiţi cu atenţie introducerea, căci este un îndemn valabil şi astăzi la deschidere, la cunoaştere reciprocă, la înlăturarea prejudecăţilor ce stau între cele două ţări şi popoare ca urmare a neînţelegerilor istorice, la cooperare! In ciuda scrierii arhaice a anului 1898, sunt convins de faptul că, apelând la rabdare, cititorii vor afla lucruri interesante privind Rusia acelor ani!

Puteti downloada cartea DE AICI sau de AICI (linkul nr. 2).

Lectură plăcută!

p>Din 1968, cand am urmarit prima oara la TV o olimpiada,cea de la Grenoble, pana in ziua de azi, nu am avut ocazia sa asist la o campanie  atat de mizerabila precum cea declansata in aceste zile de trusturile occidentale de presa si de slugile lor umile din unele tari est-europene (vezi Romania si Republica Moldova). Evident, tinta este Federatia Rusa, organizatoarea editiei 2014 a Jocurilor Olimpice de la Soci. Acest eveniment, pentru care organizatorii s-au pregatit intens ani de zile si a carui festivitate de deschidere a insemnat un spectacol epocal, este intinat cu un suvoi de dejectii mediatice provenite din haznaua occidentala a marilor trusturi de presa.Iar prea-umilele lor slugi est-europene, cu servilismul ce le caracterizeaza, adauga"materie prima" cu ligheanul, cu galeata sau cu roaba, dupa cat ii tin puterile. Sau dupa cat ii duce asa-zisa"minte" din podoaba numita cap,purtat inutil pe umeri. 
Aceasta constatare amara este generata de campania pornita in media romaneasca de"jurnalistii" si "analistii" care de fapt sunt agentii de influenta ai puterilor occidentale, platiti gras cu zeci de mii de euro lunar, cu masini" de serviciu"luxoase, cu vile in zona Baneasa sau in alte zone privilegiate. Toata activitatea acestor"somitati" are ca scop indobitocirea si animalizarea treptata a poporului, pentru a deveni masa de sclavi de care"stapanii din umbra" au nevoie. Si pedepsirea indivizilor cu personalitate,urmata de integrarea in"comunitate" (a se citi turma). Iar un mare eveniment sportiv,organizat de o mare natiune care este independenta,avand in fruntea sa un mare lider care a incurcat serios planurile de globalizare, trebuie neaparat pangarit pentru a nu deveni un factor al transformarii fiintelor amorfe in oameni verticali, cu ratiune, mandrie si personalitate.

Prima piesă este un vechi cîntec popular din Caucaz - Коробейники, scris în secolul al XIX-lea, pe tema unui poem de Nikolai Nekrasov. Piesa a devenit foarte cunoscută în întreaga lume datorită apariţiei sale în Nintendo’s 1989, versiunea Tetris, drept care a şi dobîndit denumirea de “The Tetris Song”. In poem e vorba despre iubirea dintre un tîrgoveţ ambulat şi o ţărăncuţă, Katia. Eu am ales însă acest clip pentru imaginile pe care le prezintă. Astăzi, 7 februarie 2014, se deschid Jocurile Olimpice de la Soci şi cred că merită să-l vedeţi pe preşedintele Putin, cel care a ales locul desfăşurării acestora. Atîtea răutăţi s-au lansat cu privire la aceasta ediţie a Jocurilor, încît se  cuvine să spunem aşa, pe note, ce credem noi.

Cea de-a doua piesă, Катюша,  este arhicunoscută. Am ales-o din două motive. Primul este acela că rimează şi ca imagine cu clipul anterior, iar cel de-al doilea ar fi că mie îmi place mult aceasta interpretare! Surorile Tolmasevi, care între timp au mai crescut, cîntă in aceasta înregistrare in Piaţa Roşie în urmă cu 7 ani, de Ziua Victoriei. Fetitele sînt extrem de talentate, au voce, au si nerv  si, bineînţeles, ele “ţin” de Ansamblul Alexandrov. Vizitatorii clipului pe Youtube sînt în număr de peste 10 milioane si jumătate. O cifră care vorbeşte de la sine!

A treia piesă - Офицеры, interpretată de Oleg Gazmanov, se potriveşte şi ea celor anterioare ei din grupaj. Gazmanov este poet, compozitor şi unul din cei mai populari artişti ai Rusiei. A fost vocalist in trupa Escadron. A cîştigat de 4 ori Gramofonul de aur. Din 2001, este Artist al poporului. A jucat şi în cîteva filme. Sigur că piesa pe care o ascultaţi nu aparţine genului  pop, specialitatea lui Gazmanov. Ea e o creaţie care arata respectul fata de ofiţerii ruşi si de aceea şi vedeţi publicul că se ridică în picioare. Gazmanov a scris şi versurile, el este şi compozitorul piesei.

Apoi schimbăm registrul. I-am rămas fidelă prietenului meu, Alexandr Yagya, şi vă prezint azi un alt cîntec, pe care îl iubesc mult: Неповторимая. E o piesă splendidă, de dragoste, desigur. Începe cu versul: ”Uit cum mă cheamă, atunci cînd te zăresc, îngerul meu…”. De aici încolo se subînţelege ce veţi auzi. Dar mai bine ascultaţi piesa şi învăţaţi-i cuvintele! Poate într-o zi, domnilor,  veţi dori să-i spuneţi unei rusoaice cît de mult o iubiţi! Regretul meu este acela că în clip nu apare Saşa, dar mă recompensez, n-aveţi grijă: mă uit în fiecare zi la el cum cîntă!

Un alt Oleg - Oleg Pahomov - este interpretul celei de-a cincea piese din grupaj. Ea se numeşte “Ninge” /Падает Снег, prin urmare, e de sezon. Olimpiada de iarna tocmai începe. Păhărelele de vodkă îi încălzesc pe bărbaţii din filmuleţ, iar sărutul prelung din finalul clipului arată că afară ninge şi e frig, dar sufletul e cald ca vara. Ca şi Oleg Gazmanov, Pahomov e autor total: compozitor, poet, interpret. Primele piese le-a scris la finele lui 1980 şi, de atunci încoace, a scos 17 albume în diferite ţări. Ia uitaţi-vă pe geam, copii! Ninge? Daca da, e vremea de o vodkă şi... haideţi  sa ne pupăm!

Vã oferim spre consultare o carte a cercetãtorului stiintific Gheorghe G. Bezviconi, întru mai bune cunoastere a istoriei relatiilor dintre Rusia, pe de o parte si Moldova si Tara Româneascã, de cealaltã, din prisma cãlãtoriilor întreprinse de diverse personalitãti ruse, în secolele XV-XIX.

Lecturã plãcutã si instructivã! Descãrcati DE AICI acest volum. 

Vã oferim spre consultare o carte a cercetãtorului stiintific Gheorghe G. Bezviconi, întru mai bune cunoastere a istoriei relatiilor dintre Rusia, pe de o parte si Moldova si Tara Româneascã, de cealaltã, din prisma cãlãtoriilor întreprinse de diverse personalitãti ruse, în secolele XV-XIX.

Lecturã plãcutã si instructivã! Descãrcati DE AICI acest volum.