În coreeană, numele lui se scrie aşa: 빅토르 초이. Noi îl ştim ca Viktor Ţoi. A fost şi a rams pina azi unul din cei mai mari artişti ai URSS. Chiar a fost si este o legenda. O puternica personalitate. Interpret şi compozitor desăvîrşit. Actor de marcă. Apropo, vă pun aici şi un film cu el, în rolul principal. Igla/Acul, aşa se numeşte. O peliculă filmată în 1988, de regizorul Raşid Nugmanov de la “Kazahfilm” despre droguri şi drogaţi. Premiera a avut loc la 16 septembrie, la Alma-Ata iar anul următor, în februarie, la Moscova. Subtitrarea e în mai multe limbi de circulaţie. Nu aveţi, deci, probleme. Îl puteţi urmări!


Cel mai mare producător de gaze naturale de pe planetă, Gazprom, a semnat acorduri cu mai mulți clienți pentru a comuta plata din dolari în euro iar acest lucru a fost trecut sub tăcere de mass-media din Statele Unite. Gazprom este o companie uriașă. Deține 18% din rezervele de gaze naturale ale planetei și contribuie cu 8% la PIB-ul Rusiei. De asemeni e un important producător de țiței. Deci, dacă Gazprom face acest pas, urmările lui se va resimți în plan global. Un oficial Gazprom a declarat că 9 din 10 consumatori au acceptat să comute plățile în euro. Aceasta va feri Rusia de sancțiunile arbitrare ale SUA. Când Obama a decis sancțiuni economice contra Rusiei, nu s-a gândit la consecințe. Dar rușii nu uită și, cu siguranță, nu iartă. Acesta este un punct de cotitură.

În Asia, majoritatea contractelor se vor derula în yuani dar se are în vedere și dolarul Hong Kong sau dolarul Singapore. Nu există niciun motiv ca Rusia să facă comerț cu Japonia în dolari. În plus, cu lecția "Cipru" învățată, rușii au retras doar într-o lună (martie 2014) 61% din depozitele lor în băncile americane, reducându-le de la 21,6 miliarde la 8,4 miliarde de dolari.

Adevărul este că sistemul economic american este extrem de dependent de comportamentul financiar al restului lumii. Faptul că aproape toate țările folosesc moneda americană în decontările dintre ele, păstrează ridicată artificial valoarea USD și, de asemeni, menține redus artificial costul american de creditare. Consecințele renunțării Rusiei la dolar nu se vor simți săptămâna sau luna viitoare, dar cu siguranță, această renunțare reprezintă un element al ”furtunii perfecte” care începe să fiarbă în economia SUA.

 

Cu siguranţă, Rusia de azi este departe de aceea a anilor ’90. După ce a fost ales preşedinte, Vladimir Putin, adevărat patriot, a purces la refacerea nu numai a imaginii ţării sale, la recîştigarea demnităţii ei, ci şi la recuperarea puterii ei economice.


Astăzi, Federaţia Rusa se bucura de respect. Rusia şi-a redobîndit istoria şi puterea. Iar preşedintele Putin este, cu siguranţă, un conducător providenţial, care a reuşit sa se impună printr-o politică echilibrată, mereu în căutarea dreptăţii.

Măsurile sale ferme nu au fost, desigur, acceptate fără crîcnire de neprietenii Rusiei. De cei din exterior şi de cei din interior. Tocmai de aceea, media occidentală/americană, nu mai puţin aceea din ţările satelit, cum ar fi România, abundă de atacuri la adresa Federaţiei şi a conducătorului acesteia. Astfel, furia şi neputinţa au creat un curent social, manifestat în diverse zone ale lumii şi în anumite structuri sociale, numit rusofobie. In replică, însă, s-a născut şi este în creştere curentul filorus, acela al oamenilor lucizi, care aplaudă realizările Rusiei din aceşti 12 ani, de cînd Vladimir Putin este la conducere.

Să vedem mai jos cîteva cifre şi date, elocvente pentru transformarea Rusiei, dintr-o tara învinsă şi aservita intereselor străine, într-unul din principalele centre de comandă ale lumii. Aşa cum a fost ea întotdeauna.

 

In 12 ani, Putin a mărit bugetul Rusiei de 22 ori.

A crescut cheltuielile militare de 30 de ori.

A mărit PIB-ul de 12 ori. De la locul 36 in lume, Rusia a ajuns pe locul 6.

A mărit rezerva de aur a Rusiei de 48 de ori.

A înapoiat Rusiei 256 de depozite de zăcăminte minerale, care acum se află sub jurisdicţia Federaţiei; sub jurisdicţie străină au rămas doar 3 asemenea depozite.

A naţionalizat 65 la sută din industria petrolieră şi 95 la sută din aceea de gaz.

Este al cincilea an la rînd în care Rusia ocupă locul 2 sau 3 în lume în ce priveşte exportul de cereale; în acest  moment, S.U.A. deţin locul 4.

Salariul mediu al bugetarilor a crescut de 18.5 ori.

Cuantumul pensiei medii a crescut de 14 ori.

Mortalitatea generală a scăzut de la 1.5 milioane pe an în 1999 la 21.000 in 2011, adică de 71,5 ori.

A interzis deputaţilor din Duma de Stat sa aibă conturi bancare în străinătate.

A reuşit sa prevină atacul S.U.A. asupra Siriei.

A pus capăt războiului din Cecenia.

Din luna ianuarie 2000 pînă astăzi, cursul rublei a crescut de la 28 la 29 ruble.

Rusia de azi este un stat european normal şi nu tara aceea ca o cerşetoare, în care pensia mijlocie era de 20 de dolari şi unde domneau în voie sistemele piramidale financiare şi FMI-ul.

 

De multă vreme nu am mai privit un meci de tenis. De multă vreme n-am mai văzut o finală aşa de disputată, cum a fost cea de la Roland Garros, dintre Maria Şarapova şi   Simona Halep! Un meci de mare luptă, de mare angajament, a cărui soartă, pe muchie de cuţit, a fost decisă de-abia la finalul finalului de experienţa Şarapovei. Simona Halep este o adevărată luptătoare, are mult calm, luciditate, perseverenţă,tenacitate. M-a impresionat lupta sa pentru fiecare minge (a reuşit să salveze nişte mingi imposibile), pentru fiecare game. De asemenea, s-a bătut cu o îndârjire rar întâlnită la tie-break-ul ce i-a adus câştigarea celui de al doilea set.

Am apreciat în mod deosebit atitudinea celor două sportive la festivitatea de premiere. În discursurile acestora, a ieşit în evidenţă sportivitatea, respectul reciproc, recunoştiinţa pentru cei care le-au crescut, le-au format şi le-au antrenat. Simona Halep a reprezentat România cu cinste şi o va mai reprezenta. Maria Şarapova a reprezentat Rusia cu cinste şi a făcut ca steagul Rusiei să fie înălţat pe cel mai înalt catarg în inima unui Occident ostil.

Prin prestaţia sa, Simona Halep a dat o lecţie ţării sale şi mai ales celor care o conduc. În primul rând, ne-a arătat tuturor că gloria şi afirmarea se obţin numai printr-un mare efort, cu calm, luciditate, perseverenţă, tenacitate şi voinţă. Printr-un efort colectiv din partea tuturor. Mai ales din partea conducătorilor, ca un exemplu colectiv.

Interviu cu Nikolai MALINOV, deputat în Parlamentul bulgar, preşedinte al grupului interparlamentar bulgaro-rus, preşedinte al Mişcării  Naţionale “RUSOFILI” şi editor al ziarului DUMA.

Am citit cu mare interes acest amplu interviu, pe care Nicolai Malinov l-a acordat revistei “Gazprom”. Asta deoarece ceea ce spune Malinov nu este doar o trecere în revistă a activităţii Mişcării “Rusofili” şi a opiniilor sale personale cu privire la actualitatea politică, ci si pentru că răspunsurile sale conţin şi note critice, deci constructive.

Am considerat că pentru noi, ca români, ceea ce spune Malinov reprezintă o informaţie vastă asupra problemelor cu care se confruntă Bulgaria pe toate planurile. Cu specificul lor în această ţară. Nu mai puţin, multe din afirmaţiile sale se referă la o realitate identică şi în Romania. În fine, dar nu in ultimul rînd, am convingerea că activitatea Mişcării Naţionale “Rusofili” prezintă interes pentru românii care se uită cu speranţă către Răsărit. Rusofili sau doar oameni lucizi.

 (interviu publicat de Olga Gruşka)

 

O problemă de civilizaţie

- Domnule Malinov, ce anume, după dvs., leagă popoarele rus şi bulgar?

- Ca să răspund la această întrebare, mă întorc către o scrisoare trimisă de Graf (contele) Ignatiev soţiei sale. În ajunul războiului ruso-turc dintre 1877-1978, contele era Ambasador al Imperiului ţarist la Constantinopole. El este acela care, în mare măsură, a influenţat poziţia europeană în cea ce privea acel conflict armat. Ca şi astăzi, dacă vorbim de situaţia din Ucraina din acea perioadă, Rusia avea datoria de a-i apăra pe fraţii săi slavi din Balcani. Însă, ca să invadeze Imperiul otoman nu era tocmai lesne. Cu atît mai mult cu cît Rusia suferise o înfrîngere în Războiul Crimeei dintre anii 1853-1856. De aceea a fost necesar să se modifice raportul de forţe de aşa manieră, încît genocidul executat de turci asupra creştinilor ortodocşi din Balcani să poată fi oprit. De fapt, aşa a şi reuşit să facă Graful Ignatiev prin demersurile sale diplomatice. Scrisoarea la care mă refer, a fost scrisă după ce Regimentul 33 Eletki a eliberat oraşul bulgar Nova Zagora, din zona pasului Sipka, de sub stăpînirea lui Osman Paşa. Rîndurile sale au fost aşternute sub impresia atrocităţilor comise în Bulgaria de turci, care au purces la decimarea populaţiei masculine din teritoriile pe care le stăpîneau. Bătrînilor li s-au scos ochii, iar femeile şi copii au fost siluiţi vreme de cîteva zile, după care au fost dezmembraţi.

 

Şi în ziua de astăzi, românii îşi aduc aminte de CENACLUL FLACĂRA, manifestare culturală organizată de poetul Adrian Păunescu. Concepută iniţial pentru ridicarea în slăvi a lui Nicolae Ceauşescu, această manifestare a devenit rapid una naţionalistă şi de critică socială. Factorul catalizator l-au constituit poeziile lui Adrian Păunescu;acestea,mai subtil sau mai direct,spuneau nişte adevăruri jenante despre problemele sociale. Pe drept cuvânt, Adrian Păunescu poate fi considerat cel mai bun poet social pe care l-a avut România. Multe din poeziile sale,scrise acum mai bine de treizeci de ani,sunt la fel de actuale şi în ziua de astăzi. Poate mai actuale chiar...

Astfel, urmărind ştirile despre vizita lui Obama în Polonia,precum şi discursul ţinut de acesta la Varşovia, mi-am adus aminte de poezia „Actorul” a lui Adrian Păunescu, ce a fost text la melodia cu acelaşi nume cântată de Vasile Şeicaru,unul din marile succese la cenaclu.Cum aşa?-mă veţi întreba. Să vedem...

Zice poetul:” Actorul a ieşit în stradă/ Să-şi cumpere ceva salam/Era în haine de paradă/ Ca voievod peste un neam”. Barrack Obama a ieşit în public, prin această vizită la Varşovia, să „cumpere” (dacă se poate la cel mai mic preţ) bunăvoinţa „granzilor” UE şi mai ales ataşamentul est-europenilor în planurile sale de „yankeizare” a Ucrainei.Asta pentru subjugarea ulterioară a Rusiei,cu scopul de a-i smulge resursele energetice şi de materii prime. Înveşmântat în mantia propagandei,cu aura voievodală de”cel mai puternic om al planetei”,Obama a venit cu tolba plină de promisiuni frumoase pentru ţările est-europene.

   Prima piesă din grupajul de azi se numeşte " Когда мы были на войне "/ Cînd am fost la război şi este interpretată de "Aнсамбль русской песни «Бабкины Внуки»/Nepoţii bunicuţei, un colectiv tînăr şi extrem de talentat, mereu prezent pe marile scene ale Rusiei şi pe cele din străinătate. Prietenul nostru, Sergei Tonkovid de la Moscova, este cel care mi-a făcut cunoştinţă cu aceşti artişti - şi îi mulţumesc pentru asta!

   Totul este excepţional la băieţii ăştia! Şi talentul, şi costumele, şi scenografia, şi regia. Sînt tonici, au o influenţă benefică asupra ascultătorilor. Revigorează şi dau încredere. Ei pot fi, dacă vreţi, o metafora a sufletului rus. Ia, ascultaţi-i! Nu-i aşa că vă simţiţi de îndată mai bine ?!

    Cea de-a doua piesă este "semnată" de Corul cazacilor din Kuban (Corul naţional al Ucrainei) / Кубанский казачий хор (solist, Viktor Sorokin) şi se numeşte  "Любо, братцы, любо "/ Bucuraţi-vă, fraţilor, bucuraţi-vă.Sînt impresionanţi! Ce costume elegante alb-roş-albastre au, ce ţinută, ce decizie, ce disciplină...Totul inspiră siguranţă. Te uiţi la ei şi nu poţi gîndi decît că prezenţa lor e un garant pentru linişte şi pace. Dacă, însă, cineva încearcă să tulbure pacea lumii, cazacii, cu Dumnezeu înainte, ştiu ce au de făcut!  Insă, privindu-le fireturile, paftalele, cizmele, gloanţele, care nu-s chiar decorative, privindu-le chipurile bărboase şi capetele încununate de cuşme, ştii că unde-s ei, acolo e şi ordine, nu merge cu învîrteli! Ostaşii Sfîntului Gheorghe, oamenii lui Dumnezeu...