Astăzi, 28 iulie, se sărbătoreşte unul din cele mai importante evenimente din istoria Rusiei, şi anume asumarea creştinisimului ca religie de stat, în anul 988. Astfel, la 1 iunie 2010, preşedintele rus Dimitri Medvedev a aprobat completări la Legea federală "Cu privire la zilele de glorie militară şi alte date memorabile din Rusia." În lista de zile importante, a apărut, aşadar, Ziua botezului Rusiei.Propunerea ca această zi să devină sărbătoare oficială a fost făcută de către Biserica Pravoslavnică Rusă. Ca zi calendaristică a fost aleasă data de 28 iulie. Această zi este marcată de memoria Cneazului Vladimir, cunoscut, de asemenea sub numele de Vladimir Krasnoe Solnыshko. Vladimir era nepotul Marii Cneaghine Olga, care fusese botezată la Constantinopole şi care îşi educase copiii în spiritul dragostei şi respectului faţă de credinţa creştină. Astăzi deci, de Ziua botezului lui Rus - dupa litera s se foloseşte semnul moale - la slujba solemmă înfăptuită in Catedrala Hristos Mîntuitorul din Moscova de către Patriarhul Kiril al întregii Rusii, a fost rostită şi o rugăciune specială pentru pace în Ucraina. În timpul liturghiei, alături de Patriarh s-au rugat cîteva mii de credincioşi. Anul acesta, însă, tradiţia acestei slujbe a fost întreruptă la Kiev.

Luând act de intenţiile declarate ale ministrului Afacerilor Externe al României de introducerea unor sancţiuni unilaterale faţă de Federaţia Rusă şi totodată consecventă obiectivelor sale principale de menţinere a unui climat de armonie, pace şi cooperare cu spaţiul slav, conducerea ACS-RSS a transmis la Ministerul Afacerilor Externe opinia membrilor organizaţiei în legătură cu aceste intenţii.

 

Se ştie că în România influenţa mass-media asupra publicului este una nefastă, cu consecinţe grave pe termen lung. Dacă citeşti ziarul, dacă butonezi telecomanda televizorului pentru a alege din cele peste o sută de canale emisiunea preferată, eşti bombardat din prima clipă cu un noian de ştiri ce se înscriu în sfera negativului. Crime, violuri, accidente, încăierări între grupări de interlopi, reportaje exasperante despre Băsescu şi clanul Bercea, despre „lumea mondenă” formată din dandy şi prostituate de lux, despre orgiile „aleşilor neamului”, despre atentate, războaie, dezastre naturale, etc .

 Frumoasele prezentatoare, coafate şi machiate după ultimele tendinţe ale modei, lansează în ritm incredibil către public toate aceste evenimente malefice, neuitând să precizeze invariabil „mobilizatorul”mesaj: „ şi răul de-abia începe”. Iar când sunt prezentate cazuri de copii nevoiaşi care pierd lupta cu viaţa în urma unor boli sau accidente, pe faţa acestor „manechine media”se citeşte o satisfacţie abia ascunsă, cea a omului „care are” la vederea dispariţiei unor semeni ai săi, cu nimic inferiori lui, dar pe care un sistem social viciat în esenţa sa i-a plasat în categoria celor care „nu au”.

"Я люблю тебя до слёз"/"Te iubesc pînă la lacrimi, “Ты меня любишь"/"Tu mă iubeşti , "Давай друг друга украдем"/"Hai să ne răpim unul pe altul", sînt doar trei din cîntecele pe care vi le ofer aici. Recunosc că m-am oprit cu greu. Mai aveam puţin şi-i băgam toata discografia... Pe Alexandr Serov să-l tot asculţi... Ţi se cuibăreşte în inimă, cît e el de mare, ca o pasăre mică şi ciripeste de-acolo cuvintele universale ale iubirii. Alexandr e un mare-mare interpret, este una din statuile vii ale şansonului rusesc, el nu iese din linia melodică a acestuia şi nici în afara porţii pe care scrie IUBIRE. Cîntecele lui exprimă cum nu se poate mai bine sufletul rusesc, pasional şi mereu deschis, direct. Iată pentru ce publicul îl idolatrizează, iată pentru ce femeile îl privesc cu mai mult decît admiraţie (e şi frumuşel!), iată pentru ce el rămîne mereu tînăr. Născut în 1954, în Ucraina, într-un sat din raionul Nikolaevskaia, Alexandr, cu vocea lui de bariton, a făcut mare carieră. Este interpret, aranjor, instrumentist, compozitor, deci un artist total. Pe cînd era la şcoală, Saşa cînta în orchestra elevilor. Apoi, la 15 ani, s-a întîlnit cu "Delilah" lui Tom Jones şi viata chiar i s-a schimbat. Se poate spune că şi-a întîlnit destinul. A învăţat singur să cînte la pian şi a intrat la Şcoala de muzică, la clasa de clarinet. Şi a tot interpretat. A primit, mai întîi, Premiul Komsomolului leninist, apoi a devenit artist emerit şi, mai apoi, artist al poporului. Îl vedeţi ades cîntînd împreună cu Igor Krutoi, cunoscutul compozitor şi pianist. Sînt la acelaşi nivel: doi titani. Dar titanul Saşa e mai şarmant, s-o recunoaştem! Mă trec fiorii cînd afurisitul zice 'ahhh"...Si cred că nu numai pe mine :) El e artistul a cărui creaţie stă sub semnul DRAGOSTEI, şi asta place enorm publicului. N-am cum scrie aici totul despre el. Dar sigur merită un articol aparte! Însurat? Da, a fost. Acum nu mai este. Şo pe el!

S-a vorbit mult despre Baba Vanga si profeţiile ei. S-au scris multe cărţi, s-au făcut filme. S-au încins controverse.

Baba  Vanga a fost un om minunat. Un om? Mai degrabă o punte între noi şi lumea nevăzută, între prezent şi viitor. Femeia aceea simplă, din Petrici şi Rupite, a atras mii şi mii de vizitatori, oameni simpli şi mărimi, leaderi ai lumii. Tot ce a spus Vanga se împlineşte cu exactitate. Am citit mult despre ea, iar de cînd trăiesc aici, în Bulgaria, aflu şi mai multe poveşti adevărate. În România, am aflat despre Vanga dintr-o revistă literară, unde se relata despre acest fenomen uman şi despre cercetările profesorului Lozanov, care a şi creat Institutul de parapsihologie şi sugestiologie de la Sofia. În Bulgaria, de cîte ori am fost înainte de '89, nu era om care sa nu fi mers la Vanga. El ori vreo rudă, vreun apropiat.

Vanga a plecat pe curcubeu, dar ea a rămas şi astăzi o preocupare şi o mare dragoste a bulgarilor. Se scriu cărţi, se montează videoclipuri, se culeg relatări. Şi, mai ales, se asistă la împlinirea profeţiilor acestei femei simple şi bune, care avea acces direct la Tunelul timpului.

Una din profeţiile Vangăi care vizează actualitatea, este relaţia dintre bulgari şi ruşi, şi despre aceasta voi relata mai jos. O alta face referire la un eveniment ce urmează să se petreacă la Sofia. Vă voi spune despre ce este vorba şi vă voi ataşa o înregistrare TV. În rest, vedeţi şi dumneavoastră ce s-a împlinit şi ce încă nu din profeţiile Babei Vanga.

Imediat după producerea tragediei din Ucraina, unde avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit în condiţii suspecte, jurnaliştii români au fost cuprinşi de o isterie generală. Deşi, imediat după acest accident nu se puteau cunoaşte cauzele, cu atât mai puţin vinovaţii, jurnaliştii de la Antena 3 au pornit o campanie de „înfierare cu mânie democratică şi pro-occidentală” a Federaţiei Ruse. Vârful de lance al acestui atac virulent a fost, fireşte, Radu Tudor. În stilul său caracteristic, de robot acţionat de la distanţă cu telecomanda, acesta a dat ochii peste cap şi cu vocea-i stridentă de goarnă de batalion a început să acopere cu invective tot ceea ce înseamnă Rusia şi element rusesc.

 Ascultându-l, telespectatorul ar fi avut impresia că, wow, Rusia va suporta pentru tot ce a făcut cele mai  cumplite sancţiuni care au existat vreodată. Iar, dacă  printre pasagerii dispăruţi au fost cetăţeni occidentali şi americani mai ales, un adevărat „foc al gheenei” se va abate peste Rusia lui Putin! Căci, după cum striga plin de ură Radu Tudor, NATO nu stă cu mâinile în sân ci, prin sistemele de supraveghere electronică ale NATO aflate în estul Europei, interceptează fiecare cuvinţel ce se rosteşte pe teritoriul rusesc şi cunoaşte orice intenţie a Kremlinului.

în tălmăcirea lui Alexandru Mîţă

Serghei Armeyskov este Candidat în Stiinţe Culturale (echivalentul Doctoratului în Studii Culturale) şi fondatorul site-ului cultural Russian Universe. Realizat în limba engleză pentru o acoperire globală, site-ul este un portal dedicat civilizaţiei ruse, care conţine sinteze ştiinţifice destinate să furnizeze publicului o imagine corectă şi completă a Rusiei, o foarte necesară apropiere de ceea ce, generic numim “sufletul rus”, a cărui cheie de înţelegere o căutăm în fiece dovadă a vieţii spirituale şi materiale a acestui popor.

Viktor Vasneţov – Covorul Zburător, 1880

Viktor Vasneţov – Covorul Zburător, 1880

Cuvânt înainte

Trebuie menţionat, înainte de orice, faptul că a a vorbi despre “Occident” şi despre “Rusia” ca entităţi monolitice este, în sine, o practică stereotipă. Însă este justificată aici, deoarece folosind aceste concepte generale se poate distinge perfect geneza şi evoluţia acestor stereotipuri, fără a mai fi nevoie de aprofundare în detalii interesante, dar care ne îndepărtează de esenţa fenomenului. Autorul nu pretinde că privirea sa e obiectivă: această analiză reprezintă propriile consideraţii care s-au format ca un rezultat al studierii asidue a aşa-numitului „discurs al Occidentului despre Rusia”. Concluzia, de asemenea, nu este o entitate omogenă, ci mai degrabă un amestec de diferite concepte occidentale şi politici aplicate complexei construcţii discursive intitulată „Rusia”.

După cum se concluzionează într-un articol intitulat „Cum vedem Rusia”, citându-l pe Daniel Treisman, cercetător ştiinţific al problematicii Rusiei, există două metode de a scrie despre Rusia, în Occident:

„concentrarea pe partea întunecată a ţării, pentru a prezenta Rusia ca o ţară a anormalităţii”

sau

„extazul mistic atunci când Rusia e menţionată, exultarea în paradoxuri şi excesul de exotism”.

adică

mistificare şi defăimare.

Ambele abordări au fost utilizate de Winston Churchill, al cărui citat faimos despre Rusia statuează că:

 

Data de 4 iulie este o dată importantă în istoria SUA. La 4 iulie 1776,coloniile engleze din nordul continentului american şi-au proclamat independenţa faţă de Londra. Prin renumita Declaraţie de Independenţă, semnată de George Washington şi ceilalţi lideri iniţiatori, toate aceste teritorii s-au constituit într-un stat federal, care se dorea a fi cel mai democratic din câte au fost până atunci şi care să asigure o viaţă prosperă locuitorilor săi. De asemenea, îşi propunea să asigure aceeaşi viaţă prosperă şi celor care doreau să calce pe „pământul făgăduinţei”. De aceea , de atunci şi până în prezent, ziua de 4 iulie este Ziua naţională a SUA, sărbătorită atât pe teritoriul naţional.cât şi în toată lumea, la ambasade şi consulate.