De multa vreme asistam la o campanie de denigrare a Rusiei in media romaneasca.Tot felul de politicieni,analisti,jurnalisti se perinda prin spatiul mediatic si,in numele unui asa-zis"patriotism",folosesc la adresa Rusiei si a conducatorilor sai un limbaj suburban si o atitudine aroganta menita parca sa invrajbeasca aceste doua tari si popoare.Desi,ca raport de forte,aceasta
atitudine este ca latratul unui pechinez catre un urs grizzly,urmari nefaste pentru pozitia economica si geopolitica a tarii noastre exista si sunt intretinute.Nu atat de catre indivizii mentionati mai sus, ci mai ales de catre stapanii acestora,aflati pe la Bruxelles si Washington.
  Într-adevăr, se doreşte ca România să nu interacţioneze cu investitorii ruşi, în timp ce multe companii occidentale şi americane au colaborări de anvergură cu marile companii ruseşti. Chiar şi în ciuda faptului că, la admiterea României în NATO în anul 2002, preşedintele SUA de atunci, G.W Bush a declarat oficial că "România trebuie să fie o punte de legătură între  NATO şi Rusia". De ce nu se respectă această linie directoare?

Pentru că ţările occidentale şi SUA doresc ca România să nu se dezvolte, ci să rămână la statutul de ţară săracă şi obedientă. SUA au nevoie ca pe teritoriul României, unde vor fi amplasate elementele scutului antirachetă, să fie o populaţie sărăcită, fără perspective, care să le facă serviciile cele mai  mizerabile şi prost plătite. Adică să le cureţe haznalele, să le asigure prostituate ieftine şi, la nevoie, ceva "carne de tun" pentru viitoarele conflicte. Şi, ca distracţie, să mai omoare români cu maşina (vezi cazul Teo Peter), fără să dea socoteală autorităţilor române. Iar "aristocraţii" din UE au nevoie de o ţară şi de o populaţie sărăcită din două motive: 1) românii să le facă muncile mizerabile şi prost plătite (gen şters posterioare de bătrâni), fără a beneficia de drepturi de sănătate, asistenţă socială etc.; 2) România să contribuie la bugetul european, fără a primi nimic în schimb. Trebuie să recunoaştem că aceştia au ştiut să găsească din rândul românilor slugi perfecte, fără demnitate şi coloană vertebrală, care să le îndeplinească întocmai poruncile. Clasa politică, ziariştii, ONG-urile colcăie de asemenea specimene, care fac din mândrul Occident un idol de tinichea la care se închină zeloşi. Nu din convingere neapărat, ci pe salarii grase şi privilegii! Pentru acest scop a fost declanşată isteria anti-rusă ce bântuie prin societatea românească; se ştie că românul este sentimental, nu pragmatic.
  Dacă românii ar fi pragmatici, conducerea acestei ţări (numită, zice-se de popor) nu şi-ar mai pierde vremea cu baliverne de genul ce-a fost de la 1812 încoace în istorie, ci ar purcede la soluţionarea problemei grave pe care o are România: dezastrul din economie. Cum repunem în funcţionare întreprinderile scoase din uz şi care nu au fost încă vandalizate, pentru a crea noi locuri de muncă? Pentru ca acestea să producă, trebuie ca mărfurile rezultate să se vândă şi să fie încasaţi banii necesari (faimosul indicator producţia-marfa vândută şi încasată). Aşadar, este nevoie de PIAŢĂ. Unde ar putea fi această piaţă?
 Uniunea Europeană, din care facem parte, este deja saturată şi cu probleme economice; ei sunt interesaţi ca noi să fim piaţa lor. SUA sunt prea departe, lipseşte legătura terestră şi economia lor merge după alte standarde, alt sistem de unităţi de măsură. În schimb, privind spre est, constatăm că Rusia, împreună cu ţările CSI şi grupul BRICS pot fi piaţa de care avem nevoie.
  Legătura terestră, bazată în principal pe transportul feroviar şi economia complementară cu a noastră (ei au nevoie de produsele româneşti şi invers) arată că aici este piaţa de care avem nevoie. O piaţă mare, cu conexiuni în toată Asia, plus Africa de Sud şi America Latină! Plus faptul că există experienţa anterioară a CAER-ului; se ştie că este mai uşor să recâştigi  un client cu care ai mai lucrat decât să cauţi unul cu totul nou! Mai ales când fostul tău client şi colaborator îţi dă semnale că vrea să lucreze din nou cu tine, este o prostie să-l ignori! Este necesar apoi ca guvernul şi preşedinţia României să demareze urgent procedurile pentru reîncălzirea legăturilor dintre cele două ţări, crearea condiţiilor necesare pentru semnarea unui acord economic, în urma căruia să vină ofertele, comenzile ferme şi contractele pe termen mediu şi lung. Iar apoi să ne punem în sfârşit pe treabă, să repornim întreprinderile ce au scăpat de jaful privatizării! Aşa se vor crea noile locuri de munca de care avem atâta nevoie, aşa vom ieşi din marasmul economic şi social în care ne zbatem, aşa nu vom mai fi cei care fac vidanjarea Occidentului!
  Însă, pentru realizarea acestui obiectiv, România trebuie să asigure un minim de condiţii necesare. În primul rând să facă  ordine în hăţişul enorm al legislaţiei. Nu este admisibil ca în 20 de ani de "democraţie" să se elaboreze tot atâtea acte legislative câte s-au emis de la Unirea Principatelor din 1859 până la sfârşitul anului 1989. Adică 130 ani! Nu-i prea mult, domnilor parlamentari? Plus că, prin separarea puterilor în statul român, guvernul nu mai guvernează cum ar trebui (puşchea pe limbă, vreţi dictatură?) aşadar orice nereguli se soluţionează în instanţă. Ce înseamnă asta pentru un investitor? Pierdere de timp, măcinarea nervilor şi deturnarea atenţiei de la principalul scop: de a face producţie. Producţie-marfă vândută şi încasată, dragii mei, chiar dacă acest termen provine din "Capitalul" lui Marx! Asta este cheia bunăstării, nu "a face bani" prin speculaţii şi hoţii financiare!
  În al doilea rând, trebuie revizuit sistemul de impozitare pe salarii, care pune o presiune enormă pe orice angajator, făcându-l să menţină salarii mici şi să folosească "munca la negru". Dau ca exemplu contribuţia societăţii la asigurările sociale (faimoasa CAS societate), reprezentand 20,8% din fondul de salarii brut al societatii, care ajunge la valori enorme şi care a ruinat mulţi mici întreprinzători. Acest bir este total nedrept, căci oricărui investitor ce vine în România nu-i convine să plătească pentru a susţine parazitismul social! Mă întreb: nu cumva din aceasta cauză ruşii de la Mechel vor să se debaraseze de capacităţile din România? Asta in conditiile in care corporatiile occidentale si mai ales americane,printr-o atitudine obedienta a guvernantilor romani,sunt scutite de acest bir!
  Nu în ultimul rând, statul român trebuie să oprească jaful ce se face în domeniul transportului feroviar, să păstreze în stare operaţională magistralele feroviare româneşti, plus liniile uzinale necesare oricărei fabrici importante. Adică să nu pună pe butuci prin privatizare CFR-marfă. Pentru că, într-o relaţie economică între Rusia şi România, transportul feroviar este esenţial. Nu poate fi acesta înlocuit cu cel rutier (TIR) căci este vorba de distanţe mari, fapt ce ar duce la creşterea costurilor!
  Dacă nu vom merge pe această cale, dacă ne vom complace să trăim în sărăcie şi indolenţă, să venerăm "luminile" Occidentului şi pe "oamenii cu bani", iar prin trucuri ieftine să mai ciugulim o fărâmă în plus din pomana statului, sa arătăm că "ne-am descurcat", dacă acceptăm să fim dispreţuiţi de restul lumii, atunci ne merităm soarta ca naţiune! Iar cei care mai au o  brumă de raţiune vor fi nevoiţi să plece unde vor vedea cu ochii, fără să mai fie nevoiţi ca în urma lor "să stingă lumina"; oricum, aceasta se va stinge singură!